3,552 matches
-
început s-o citesc. Cum nu eram încă obișnuit să citesc cărți atât de rele, după ce am terminat-o mi s-a făcut greață. M-am dus la baie și am vomitat. Și atunci mi-am adus aminte de spusele orbului. Ce carte întunecată, în însăși intimitatea ei, ce șobolan acest ins pe care îl urmărisem cu speranța unei redresări, a unei raze de lumină, până spre sfârșit. Tot credeam că până la urmă se va îndrăgosti de fata aceea în care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
atâta trudă. Se mai calmă. Puse mâna pe telefon. - Pavele, zise, vino te rog puțin până la mine. Închise. Urmă o tăcere. Nu-mi spunea să plec, se gândise pesemne la ceva chemîndu-l pe acel Pavel. Tresării. Pavel, ăsta era numele orbului. Cine o fi? Își vîrî nasul în hârtii. După câteva minute intra pe ușă un domn subțirel, fără frizură, tuns perie, cu trăsături fine, prelungi, și mișcări domoale, controlate. - Uite dragă, îl întîmpină poetul, mai recomandă și tu scriitori, că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a mea de la părinți care nu mai sunt..." Dispăru și reveni prin alte uși, până mă trezii într-un târziu că adusese cafele, o sticlă de coniac, prăjituri și pahare cu apă... O vedeam fără halatul ei alb de la Amicii orbilor, dar într-o rochie ușoară, tot albă, cu puncte albastre, cu încrețituri bogate în poale, cu gâtul și brațele descoperite, și îi vedeam acum și picioarele, cu glezna și pulpele în deplină armonie cu chipul ei cu carnație bogată... "Ei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ÎNTRISTĂ, FIIND CONȘTIENT CĂ INCORIGIBILITATEA OMULUI ERA UN BLESTEM. DUPĂ TREI RĂZBOAIE ATOMICE, SE VORBEA ÎNCĂ ÎN ACEST FEL. POSOMORÂT, MARIN ÎȘI LĂSĂ PRIVIREA ÎN PĂMÂNT; REVĂZU ÎN MINTE PROCESUL LUI TRASK ȘI ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ EL FUSESE CEL ORB, NU CEILALȚI. MARELE JUDECĂTOR INTUISE REVOLTA ȘI DĂDUSE FERM VERDICTUL CU MOARTEA, JUDECATA FIIND DEFINITIVĂ. Așa cum stătea acolo, Marin simți cum se umple de indignare. Ridică ochii spre Trask și știu că prietenia pierise. Dar un alt gând, la fel de dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore în șir pe terasele albe, ce păreau a se topi una într-alta, ca și cum odinioară ar fi pornit cu toții să netezească un munte de sare, în care ar fi scobit străzile, și casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce mai pluteau încă pe cerul umed. Dar țipetele de pasăre se auziră mai limpede, amestecate cu niște cârâituri necunoscute și, aproape în aceeași clipă, cablul începu din nou să scârțâie. Negrii își înfundară prăjinile și bâjbâiră, cu mișcări de orbi, în căutarea fundului. Omul se întoarse către malul pe care-l părăsiseră. Era acoperit de noapte și de ape, nemărginit și sălbatic, ca și continentul de arbori ce se întindea dincolo de el, pe mii de kilometri. Între oceanul atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiță de mînă, și fetița s-a sculat. 26. Și s-a dus vestea despre această minune în tot ținutul acela. 27. Cînd a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: "Ai milă de noi, Fiul lui David!" 28. După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: " Credeți că pot face lucrul acesta?" "Da, Doamne", I-au răspuns ei. 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a dus vestea despre această minune în tot ținutul acela. 27. Cînd a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: "Ai milă de noi, Fiul lui David!" 28. După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: " Credeți că pot face lucrul acesta?" "Da, Doamne", I-au răspuns ei. 29. Atunci, S-a atins de ochii lor, și a zis: "Facă-vi-se după credința voastră!" 30. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul și le-a zis: "Vedeți, să nu știe nimeni." 31. Dar ei, cum au ieșit afară, au răspîndit vestea despre El în tot ținutul acela. 32. Pe cînd plecau orbii aceștia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit. 33. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Și noroadele, mirate, ziceau: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel!" 34. Dar Fariseii ziceau: Cu ajutorul domnului dracilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
3. și a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: "Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?" 4. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: 5. Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia. 6. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire." 7. Pe cînd se duceau ei, Isus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
auzi glasul pe ulițe. 20. Nu va frînge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă pînă va face să biruie judecata. 21. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." 22. Atunci I-au adus un îndrăcit orb și mut, și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea. 23. Toate noroadele, mirate, ziceau: Nu cumva este acesta Fiul lui David?" 24. Cînd au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: "Omul acesta nu scoate dracii decît cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cuvintele pe care le-au auzit?" 13. Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta." 16. Isus a zis: "Și voi tot fără pricepere sunteți? 17. Nu înțelegeți că orice intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
auzit?" 13. Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta." 16. Isus a zis: "Și voi tot fără pricepere sunteți? 17. Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pîntece, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
noroade, avînd cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit; 31. așa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșează, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32. Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lîngă Mine, și n-au ce mînca. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți." 29. Cînd au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. 30. Și doi orbi ședeau lîngă drum. Ei au auzit că trece Isus, și au început să strige: "Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!" 31. Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: "Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a chemat, și le-a zis: "Ce vreți să vă fac?" 33. "Doamne", I-au zis ei, "să ni se deschidă ochii!" 34. Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, și îndată orbii și-au căpătat vederea, și au mers după El. $21 1. Cînd s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2. și le-a zis: "Duceți-vă în satul dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
jurămîntul lui. 17. Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18. "Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic", "dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui." 19. Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfințește darul? 20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21. cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
nefăcute. 24. Povățuitori orbi, care strecurați țînțarul și înghițiți cămila! 25. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înlăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. 26. Fariseu orb! Curăță întîi partea dinlăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată. 27. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
două mai dure, Însă a ajuns la concluzia că prietenia subțire cu diplomație se ține... Sănducule, poate că voi lua o decizie lăudabilă abia după ce voi urmări confruntarea de diseară. În lipsa unor informații credibile eu nu merg să votez În orb. Nu merg și gata... Dar dacă mă convinge Geoană al tău, atunci s-ar putea să pășesc pe treptele școlii, pe treptele alea de care fugeam ca dracu’ de tămâie când aveam teză la chimie... Sandu pocnește din degete și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
deșir; Ei trec mereu tarra bumbum Și dup-un colț dispar acum... {EminescuOpIV 195} O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil, Un câne fuge spăriet, Șuer-un lotru de băiet, Într-o răspînție uzată Și-ntinde-un orb mâna uscată, Hamalul trece încărcat, Și orologiile bat - Dar nimeni mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. {EminescuOpIV 196} MURMURĂ GLASUL MĂRII Murmură glasul mării stins și molcom Încunjurând a Italiei insulă mândră - O luminați, a cerului stelele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fiu sătul? 85A mamei amintire eu unu-n stare-am fost Să ți-o sacrific ție și sunt atât de prost Încât tot numai ție viața-ți mulțămesc, În dar parcă mi-ai da-o... și parcă o primesc Ca orbul, ca un câne, căci vezi în stare sunt Pe praful urmei tale cu fruntea la pământ. Și tu? Îmi zâmbești mie, cum altora zâmbești, Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui că mă iubești - Și eu? eu sunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede - genele holbate -; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului după o mitologie proprie română. Pământul gând al poetului Rom. În 20 de cânturi. {EminescuOpIV 460} CÎNT I Orbul poet Rom care-a-nvățat să cânte amorul de la filomelă - disperarea de la vijeliile înfiorătoare ale cerului - durerea din mirosul florilor mormântului de sfinți își paște oile de aur ale gândurilor sale; - dă aripi moi pe plaiurile cerului și într-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
orice pază, de zid neapărat... Și-ntr-adevăr o umbră se desemnă pe zid: Cel ce urmă sicriu-i - e cerșitorul hâd. E fur de morți... Ș-aruncă el cârja de o parte, Ochii din fund și-ntoarce, el ce trecea de orb, Privește la mormântul cel galben, mîna-i arde, Parcă trecu fiorul prin inima-i de corb. {EminescuOpIV 499} Biet om care se ține cu mână beșicată Și neagră, aspră, groasă, plină de bătături, Care-n lumina lunei fantastic se arată În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oameni, {EminescuOpIV 540} Omoară fericirea unui popor, alungă A țărmurilor pace pe vreme îndelungă, Întinde pustiirea cu vîrfu-a mii de săbii Și moartea-n mii de forme o-ncarcă pe corăbii... Vei fi erou... și mare te vor numi toți orbii Pe când pe-adevărații eroi coboară corbii! Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde și fierul i-l ascuți, Pe cel viclean și neted numește-l înțelept, Nebun zi-i celui nobil și simplu celui drept, Din poftele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]