2,391 matches
-
loc din Roma unde, vreme de mulți ani, se susținuse, însă cu glas scăzut, că nu dragostea îi pierduse pe Marcus Antonius și pe Cleopatra, ci un mare, imposibil proiect de uniune a celor două maluri ale Mediteranei. Micii prinți orfani și prizonieri, veniți la Roma cu servitorii lor, cu muzicanți și preoți, cântau din sistre și lăute, o invocau pe Isis cea Veche în nopțile cu lună plină, purtau veșminte plisate de in de culoarea onixului, de culoarea Nilus-ului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar sigur, fără ezitare. Atunci, conchise el, înseamnă că avem dreptul să știm mai multe unul despre altul!... Este ciudat, nu crezi, că după atâta vreme tu nu mi-ai spus mai nimic despre tine, de parcă ai fi o fată orfană, în timp ce eu ți-am spus despre mine și cât lapte am supt de la mama. Ce e cu aerul ăsta misterios?!... De-asta nici nu le-am pomenit până acum nimic părinților mei despre relația noastră... Că ei sunt niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi Îndelung pe Christian, Încă adormit alături de ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca niște copii, și el avea senzația că Îi era brusc furată copilăria și toate visele: o Întreagă viață deja trasată Între dragostea pentru ea și pasiunea pentru mare... Acum o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici nu găsea explicația vocii de tînăr lup alăturată mirosului atît de familiar! Hotărî să înainteze. Lupino înțepeni. Lupul își întinse nările înainte, atingîndu-l. Vorbește acum! Spune! răcni animalul, hotărît să înțeleagă neînțelesul. Sînt eu, domnule, sînt numai eu, băiatul orfan rătăcit prin pădure și adoptat de lupi, nefericitul plecat acum în lume să-și găsească părinții, călătorul aflat de vreme multă pe urmele dumneavoastră, cu speranța că veți ști să mă îndrumați către ai mei; sînt numai eu, cel care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ai mei; sînt numai eu, cel care, adineaori, v-a salvat din ghearele focului. Aici sînt eu, domnule, Lupino! La auzul poveștii înșirate dintr-o suflare, la auzul numelui rostit de tînărul lup, înțeleptul încremeni. Lupino? Ai spus Lupino? Copil orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-ai auzit, mi-ai răspuns! Fiul meu, pierdut... și regăsit, în sfîrșit! ...Tată?! Tînărul lup se retrase doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
genunchi, păcătoșilor, și pentru că ați îndrăznit să credeți în moartea mea veți răbda o săptămână de foame”. Îți spun eu, Dinule, ar fi fericiți. Ar răbda de foame nu o săptămână, ci și mai mult, numai să nu se știe orfani și liberi. Dinu mi-a atras atenția că nu găsisem momentul cel mai potrivit pentru astfel de ieșiri. — Dar când e momentul potrivit? am sărit eu, încă mai aprins. Dacă ți-aș fi vorbit așa acum o lună mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
elocvență naturală și neforțată, pe care ți-o invidiez. Continue, mon bon! În lunile următoare, Du Maurier Îi citi capitolele care continuau cartea, dar care făcură o impresie mai puțin favorabilă. Povestea căpăta o turnură cam melodramatică. Tânărul erou rămânea orfan și era adoptat de o rudă, colonelul Ibbetson, care Îl crescu ca pe un gentleman, dar se dovedi a fi el Însuși un nemernic (Henry presupuse că, la vremea potrivită, avea să iasă la iveală că pentru uciderea sau rănirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
esență inocentă, În esență bună. Dar nu e o virgo intacta. — A, zise Henry. Cititorilor lui Harper’s n-o să le placă. Mai ales celor din America. — De asta se tem și ei. Dar cum ar putea fi? Fata e orfană, chinuindu-se să Își câștige traiul ca model În Cartierul Latin, În anii o mie opt sute cincizeci. Nu are nici familie, nici prieteni care să se Îngrijească de ea. Pozează goală - pour l’ensemble. Fetele ca ea nu erau respectabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
târziu. Nu făcui nimic important. Alice, mi-ar plăcea să ne cunoaștem mai bine. Și în acel prânz, probabil cel mai lung din întreaga mea viață, am aflat despre Alice că e cântăreață într-un club de noapte, că e orfană și mi-am dat seama și că nu e nimic între ea și Angi. Spre bucuria mea el mă privea supărat, cu ochi de iubit, iar spre și tristețea mea, i se citea o tristețe incurabilă. Cuprindea marea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine pe Robin, mereu lăsa impresia că e așezat și de Încredere; uitându-mă acum la el peste masă, e un șoc să nu găsesc decât un băiețel pierdut. Bărbații fără soții sunt niște bărbați fără mame, sunt mai mult orfani decât văduvi. Bărbații fără soții Își pierd coloana vertebrală, capacitatea de a merge drept prin viață, chiar și pe aceea de a Își șterge spuma de ras din urechi. Bărbații au mai multă nevoie de femei decât femeile de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
își coase ochii într-un tort de în; Vînătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie {EminescuOpIV 365} Cum mereu lucrează... ș-abia pîne goală, Frig și insomnie, lacrime și boală. Tot ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o înspăimântau îmi bântuiau și mie mintea, și când eram trează, și când visam, iar în privința asta eram ca două surori, deja orfane ale aceluiași oraș aflat pe moarte. Ne tânguiam astfel când am auzit pasul tatălui tău care se întorcea. L-am chemat din iatac și, în vreme ce el urca treptele, mi-am șters obrajii cu poalele rochiei pe când Sara își acoperea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu la mult timp după aceea, a primit un mesaj. Uri a avut grijă să nu spună multe, ci doar că avea informații legate de moartea lui Ahmed Nour și că era nerăbdător să i le împărtășească. Cei doi fii orfani, israelian și palestinian, au stabilit să se întâlnească la hotelul American Colony, situat în partea de est, deci cea arabă, a liniei invizibile care despărțea Ierusalimul. Aveau să ajungă acolo în câteva minute. Maggie scutură din cap. Stătuse odată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
căsătorit cu tânăra Henriette, fiica unui modest negustor din Perpignan, unde s-a și stabilit. Părinții și rudele miresei n-au aflat niciodată că era român, nici altceva legat de biografia sa reală. Pentru ei, tânărul a rămas mereu fiul orfan al unor fermieri din Normandia, morți amândoi În timpul Primului Război Mondial, crescut În familia unui unchi care Îl Întreținuse În perioada studiilor și despre care nu mai știa nimic, pentru că Într-o bună zi lichidase tot ce avea și emigrase În America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tot timpul, și ei nici măcar nu-s în aceeași casă. Îmi dau seama imediat când s-au certat la telefon, fiindcă după aia mama se uită la mine cumva cu milă, de parc-aș fi un biet copil pe jumătate orfan, care n-o să se bucure de dragostea tatălui său și așa mai departe. Eu îi tot zic că mă doare-n cot dacă sunt sau nu împreună. Oricum, acum mă văd cu el mai mult decât atunci când erau. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
curat, adierea sfințeniei care trezea fiorul credinței în inima celor care treceau pe lângă ea și i se închinau cu evlavie. Unii oameni suspinau atunci când treceau prin fața ei, zicând în gândul lor ceva ce numai Dumnezeu auzea și știa, alții erau orfani și văduviți de orice sentiment, cei mai puțini fiind cei care credeau că Dumnezeu n-o părăsise și sperau că, într-o bună zi, cu voia Lui, biserica va reveni la starea ei de mai înainte, crezând în cuvintele „și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de nici unele ― și-i vom comanda o coroană de flori. Văd și banderola: "Lui Panaitescu de la vecinii orfani și neconsolați". ― Vai ce idee fermecătoare, domnule Popa! Vă dați seama ce impresie va face domnilor din Miliție o coroană?! Căută: Exact! O coroană de garoafe albe cu un medalion de trandafiri roșii. Cât se poate de rafinat. Abandonă brusc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
interioare, de mărime normală, dar toate păreau să se fi născut din capul aceluiași geniu al sintezei în materie de titluri, cea care permite dispensarea fără regret a lecturii știrii care urmează. Erau titluri sentimentale precum Zorile au Găsit Capitala Orfană, ironice precum Castana a Explodat în Gura Provocatorilor sau Votul Alb le-a Ieșit Negru, pedagogice precum Statul Dă o Lecție Capitalei Insurgente, răzbunătoare precum A Sosit Ceasul Reglării Conturilor, profetice precum Totul Va Fi Diferit de Acum Încolo sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
după ce se despărțiseră o vreme, dar simțea nevoia s-o revadă pe fata din povestea lui neștiută. Și prilejul a fost mai curând decât se aștepta. A fost balul dat la Teatrul Liric, cu tombolă pentru strângere de fonduri - copii orfani sau văduve de război, nu mai știa -, cel în care a invitat-o la dans, iar apoi a fost hotărârea bruscă de a pleca fără un cuvânt de rămas-bun. Îl aștepta iarăși Margareta, și i-a făcut bine să fie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
inimă nenorocirile oamenilor, doamna Turnescu se dedicase din toate puterile operelor de binefacere. Nu numai că făcea donații mai mult decât generoase pentru oamenii bătuți de soartă, dar își consuma toate puterile ca să întemeieze instituții ca acest cămin pentru copiii orfani, de pildă, și ca să le facă să meargă ca pe roate. Așa că sentimentele față de ea erau de admirație, dragoste, dar și un soi de teamă respectuoasă. De la o vreme n o mai auzise nimeni râzând. Uneori, foarte rar, surâdea. Epiharia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu elimină erorile, dar nu mai ai pe cine să dai vina. Mă tem că, înaintea economiei, vom globaliza Kitsch ul. Să fie, oare, Pământul o zonă a pedepsei Lumea de astăzi seamănă tot mai mult cu o corabie antică orfană de steaua polară. Societatea de consum - o spirală care riscă să se prăbușească. În privința tehnicii, constatăm că, după ce am aruncat momeala, ne-am trezit în undiță. Peste câteva decenii, vom privi lumea din navele cosmice ca din căruță. Omul contemporan
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-un oraș de provincie din Lunca Vașcăului, mai precis în orașul "Dr. Petru Groza" fost Ștei însă aprobările toate și actele oficiale le-am obținut mult mai târziu, când devenise clar pentru toți și pentru autorități că fetița rămasă orfană nu avea nici o rudă. Pe atunci noi eram încă prea tineri; tocmai terminasem Institutul. Și eu și soțul am absolvit în același an. Pentru a primi repartiție în același loc ne-am cununat puțin înainte de absolvire. Nu aveam încă o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pui de lup, poate, de 1-2 săptămâni, sur-argintiu, se rostogolea prin zăpadă, vrând să meargă, încă aproape orb, se târa căutându-și mama... căutându-i țâța... Anton, cu ochii ficși la mărgelele albastre de pe zapadâ și la făptura aceea mititică, orfană... simți în inimă un junghi. Îi omorâse mama. Primul gând îl purtă la nașterea Anucăi. Cu un tremur în tot trupul, se apropie, și cu o gingășie de ca re nu se știa în stare, îl luă de la țâța rece
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cel mai îndepărtat ungher, pentru că Niho-Nui ai suferinței să-i roada sufletul că pe o scândură slăbită a unei nave. Nimeni nu veni să-l consoleze, pentru că toți aveau nevoie de consolare. Nimeni nu păru să înțeleagă că se simte orfan, pentru că deja erau orfani cu toții. Nimeni nu-i asculta rugile, pentru că toți erau absorbiți de propriile lor rugi. Miti Matái murise! Și, odată cu el, murise un neam, o legendă, un vis capabil să-i conducă până la îndepărtată insula a Te-Onó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-un surâs straniu. Săptămâna următoare, Bruno avu un șoc cumplit văzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]