2,363 matches
-
Eastern Question, Volume IV, Swedish Diplomatic Reports 1791-1796, Edited by Veniamin Ciobanu (în mss.), doc. nr. 8. critică, a îngrijorat cercurile conducătoare suedeze. De aceea, s-a decis intensificarea acțiunilor diplomatice la Istanbul, cu scopul de a-i convinge pe otomani că cele două tratate încheiate de Suedia cu Rusia nu afectaseră în nici un fel interesele Porții Otomane, deoarece ele nu inserau nici un angajament al regelui suedez care l-ar fi putut antrena, atunci și în viitor, în vreun act ostil
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sugera d'Ohsson, deoarece "ce projet a eté saisi avec ardeur par S.M. l'Impératrice de Russie" și imediat ce pregătirile vor fi fost încheiate, nu avea să se mai aștepte "l'epoque d'une nouvelle rupture", pentru a ataca Imperiul Otoman 32. Toate acestea au constituit, însă, si pretextul de care avea nevoie oficialul suedez, pentru a scoate în evidență faptul că starea deosebit de critică în care se află Imperiul Otoman se datora, în primul rând, gravelor deficiențe ale sistemului său
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
plan extern de Poartă Otomană. Pledoariile sale au avut oarecare efect, atunci, adică la începutul anului 1793, de vreme ce reis efendi, Mehmed Rașid efendi, l-a invitat să elaboreze un plan detaliat al reformelor pe care le consideră necesare în Imperiul Otoman 34. Autoritățile centrale suedeze nu doreau, totuși, ca Mouradgea d'Ohsson să se fi angajat, într-o manieră ostentativa, în proiectele de reformare a Imperiului Otoman. Din contră, era necesară evitarea, prin toate mijloacele posibile, de a se provoca reacția
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
22. 43 Cf., loc. cît., doc. nr. 23, 29; mai ales că Poartă Otomană avea bănuiala că Suedia urmărea îmbunătățirea raporturilor sale cu Rusia (cf., loc. cît., doc. nr. 27), desi Mouradgea d'Ohsson se străduia să-i convingă pe otomani că deblocarea subsidiilor era reclamata de comunitatea de interese suedo-turcă, în raporturile lor cu Rusia (cf., loc. cît., doc. nr. 30). vechea influență a Imperiului Otoman asupra sistemului politic european. În împrejurările internaționale de atunci, Suedia consideră, de asemenea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Asp, Poartă Otomană nu era îndreptățită să reproșeze Suediei încheierea păcii cu Rusia, la Verälä, impusă regelui de epuizarea financiară și de dificultățile unei campanii pe timp de iarnă în Finlanda. La fel de puțin justificate, mai credea el, erau și reproșurile otomanilor provocate de încheierea tratatului de la Drottningholm, din 8/19 octombrie 1791. El încerca să acrediteze ideea că, din contră, atitudinea de indiferență a Porții Otomane față de Suedia a fost una din cauzele care l-au determinat pe Gustav al III
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
le joug des Russes, et ayant conséquemment le plus grand intérêt de seconder leș efforts des Ottomans et de tous leș ennemis de la nation qui l'opprime" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.). 63 Loc. cît. important "aliat natural" al otomanilor era, după părerea să, Franța, si nu numai din motive politice, ci și economice 64. Un loc cu totul specific în categoria "aliaților naturali" ai Imperiului Otoman îl deținea, însă, potrivit opiniei sale, Danemarca. Și aceasta, datorită faptului că "voisin
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Loc. cît., p. 256; vezi, în acest sens, si p. 259-261. pentru a beneficia de sprijinul Directoratului pe lângă Poartă Otomană, "mais qu'ils (francezii n. Ven.C.) ne nuisissent pas à la Suède"92. Această stare de incertitudine, atât pentru otomani, cât și pentru Misiunea diplomatică a Suediei de la Istanbul, a luat, totuși, sfârșit, odată cu reluarea relațiilor diplomatice dintre Suedia și Franța, când, la 6 ianuarie 1797, Carl Gustaf König a fost acreditat cu rangul de însărcinat de afaceri al Suediei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
orice colaborare suedo-otomană care ar fi putut favoriza, indiferent sub ce formă și în ce măsură, interesele franceze în Europa Orientala și, pe cale de consecință, si pe cele continentale, amenință să blocheze și orice inițiativă vizând reglementarea raporturilor dintre Suedia și Imperiul Otoman 102. Iată pentru ce diplomația suedeză urmărea, cu atenție, evoluția raporturilor Porții Otomane îndeosebi cu Rusia, domeniu în care intervenise o modificare majoră, marcată de Tratatul de alianță defensivă încheiat de Turcia cu Rusia, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
recu noaștere de către Prusia a împăratului francezilor nu a avut urmări imediate asupra raporturilor Porții Otomane cu Franța. Opoziția Rusiei și a Mării Britanii, precum și totală lipsa de abilitate a diplomației franceze în abordarea acestei chestiuni, atât de delicată pentru otomani, i-au determinat să decline recunoașterea și de către ei a demnității de împărat lui Napoleon Bonaparte. Și nu întâmplător, reprezentantul diplomatic al Suediei la Istanbul reținea faptul că reis efendi, Raif Mahmud efendi, a încercat să afle de la Andrej Iakovlevich
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
desăvârșit, l-au determinat pe diplomatul suedez să presupună "qu'on est convenu dans des Articles Secrets de quelques points nouveaux et intéressants" (s. Ven.C.)122. Pe de altă parte, însărcinatul cu afaceri al Suediei punea secretul păstrat de otomani pe seama temerii acestora provocată de posibilitatea unor represalii din partea Franței 123. Cum remarcă Nils Gustaf Palin, turcii mai aveau, însă, si un alt motiv, la fel, daca nu și mai important pentru a menaja suspiciunile francezilor, si anume speranța că
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
multă vigoare de diplomația franceză 134. Pe de altă parte, însăși Poartă Otomană și-a manifestat, în aceeași măsură, interesul că Suedia să i se alăture în războiul împotriva Rusiei, prilej cu care cea dintâi ar fi avut posibilitatea, susțineau otomanii, de a recupera teritoriile pierdute în favoarea celei de a doua135; altfel spus, de a contribui la modificarea hârtii politice a Europei Est-Centrale, în conformitate cu comandamentele politicii europene a Porții Otomane. Nils Gustaf Palin, care primise acele avansuri din partea unui înalt demnitar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
solicitată de Poartă Otomană, era acela că pacea putea fi restabilită, daca Rusia ar fi acceptat și ea medierea. De altfel, angajarea unei astfel de misiuni era cu atat mai dificilă, cu cat diplomația franceză caută să-i convingă pe otomani să nu recurgă la ea, de vreme ce Suedia era, alături de Rusia, dușmana lor și de aceea se putea presupune că ar fi 132 Loc. cît.; vezi și doc. nr. 57. 133 Loc. cît., doc. nr. 58. 134 Cf., raportul lui Nils
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sultani nu au afectat instituția sultanatului, precum nu au fost discreditate sau puse în discuție nici structurile societății otomane pe care se sprijinea acea instituție. Ceea ce nu era și cazul Franței. Pe de altă parte, chiar și cei mai instruiți otomani erau destul de izolați de Europa, încât să nu considere revoluția și ideile ei altfel decât o "afacere internă a Creștinătății" care nu avea nici o altă relevanță, decât aceea de a sublinia, o dată în plus, "superioritatea" sistemului politico-instituțional otoman față de cel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson și care și-a însușit-o, desi tacit, în numele țării sale, firește, justificând, astfel, toate suspiciunile Rusiei și ale Austriei care urmăreau, așa cum am remarcat, cu o nedisimulata indispoziție orice tentativă de consolidare a Imperiului Otoman 11. Această atitudine prudență a lui Mouradgea d'Ohsson era cu atat mai motivată, cu cat agravarea crizei poloneze, marcată de cea de a doua împărțire a statului polon, efectuată de Rusia, în colaborare cu Prusia, consacrată de Convenția de la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mai putin, speranțele. Prima dintre ele, adică Franța, ocupă locul cel mai important în preconizatul sistem de alianțe europene al Porții Otomane, deoarece, în viziunea ei, reprezenta o "Alliée naturelle et puissante"17. Interesantă este, însă, concluzia la care ajunseseră otomanii, în ceea ce privește condițiile în care ar fi fost asigurată eficacitatea acelui sprijin, din perspectiva evoluției atitudinii pe care o adoptase Franța față de Imperiul Otoman în timpul vechiului regim, îndeosebi în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Căci, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Otoman, ceea ce ar fi diminuat, în mod corespunzător, presiunile asupra acestuia. Or, potrivit observațiilor lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson, simptome încurajatoare în acest domeniu începuseră să se manifeste, deja, la întretăierea anilor 1793 și 1794. Căci, în conformitate cu informațiile obținute de otomani din Londra și Berlin, cele două Curți "ne tarderont pas à changer de sistème"29. Adică, apărea că foarte probabilă decizia Angliei de a încheia pacea cu Franța, "et qu'elle finiră d'avoir des démêlés sérieuses avec la Russie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
the 18th Century), în "Anuario" (Istituto Romeno di Cultură e di Ricerca Umanistica), Anno 3, No 3, 2001, Venezia, p. 22-28. ar fi fost, ca Suedia ar fi fost tentata de ideea trecerii în tabăra rusă42. Pe de altă parte, otomanii îi țineau la curent pe suedezi cu evoluția raporturilor lor cu rușii, cu scopul de a-i convinge că nu erau dispuși să cedeze presiunilor acestora, chiar dacă erau susținute, în unele cazuri, si de Austria, Prusia sau Neapole 43 și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
31 și 34. 44 Cf., raportul lui Pehr Olof von Asp, din 10 iulie 1794, în loc. cît., doc. nr. 35. 45 Cf., loc. cît., doc. nr. 36, din 25 aprilie 1794, n. 24. centrale otomane, celor suedeze. Grabă cu care otomanii au dat curs acelui demers nu era, însă, doar expresia "indignării" lor față de orice "trădător", ci, mai ales, sugerează dorința lor de a se fi folosit de incident, pentru a evidenția, o dată în plus, faptul că poziția Suediei era, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
scop în care se credea că era posibil să se folosească de prestigiul Franței, pentru a le detașă, în totalitate, de Rusia și a se putea opune cu mai mult succes pericolului unei agresiuni din partea Mării Britanii. Apoi, măi sperau otomanii, "moyennant un concert avec la Suède, le Danemark et la France on pourra faire entrer dans șes intérêts et la Cour d'Espagne et celle de Berlin" (s. Ven.C.)54. Chiar dacă, așa cum susținea Ignatius Mouradgea d'Ohsson, Poartă Otomană
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
franceză, ci, din contră, ca tulburările interne din Franța ușurau în mod considerabil misiunea puterilor coalizate, context în care regele Prusiei "se verra obligé de reprendre leș armes contre Elle"64. La fel de iluzorii erau, în viziunea acelei propagande, si calculele otomanilor legate de o alianță cu cele două state nordice Danemarca și Suedia. În primul rând, pentru că "l'union des deux Cours du Nord (Convenția de Neutralitate, din anul 1794 n. Ven.C.) est expirante"; apoi, pentru ca, desigur, pe cale de consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
p. 111). constituire a unei largi coaliții europene, se datora, așa cum constată și Ignatius Mouradgea d'Ohsson, rolului pe care și-l putea asuma acest stat, în colaborare cu Franța, în acțiunea de atenuare a efectelor negative asupra securității Imperiului Otoman ale dispariției statului polon 73. Problemă polona constituia, însă, o chestiune foarte delicată care putea zadarnici eforturile Porții Otomane de a determina Prusia să-și însușească ideea să de constituire a acelei coaliții. Conducătorii otomani erau conștienți, așadar, ca trebuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
125). 76 Cf., raportul lui von Knobelsdorff din 10 februarie 1796, în G.St.APK, I.HA., Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 81, f. 31. cum consideră von Knobelsdorff, "cette fureur pour leș Alliances" a otomanilor (s. Ven.C.)77. De aceea, Poartă Otomană "voudroit que la moitié de l'Europe s'attachoit à son poids pour le maintenir dans la balance" (s. Ven.C.)78, ceea ce se putea realiza, credeau otomanii, potrivit afirmațiilor lui von
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pour leș Alliances" a otomanilor (s. Ven.C.)77. De aceea, Poartă Otomană "voudroit que la moitié de l'Europe s'attachoit à son poids pour le maintenir dans la balance" (s. Ven.C.)78, ceea ce se putea realiza, credeau otomanii, potrivit afirmațiilor lui von Knobelsdorff, doar prin intermediul unei alianțe otomano-prusiene. Cum regele Prusiei declinase oferta, din considerentul că Poartă ar fi putut-o folosi pentru a ataca Rusia, ea s-a grăbit să dezmintă toate zvonurile care o incriminau, din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
81, f. 53-54v. care Poartă Otomană ar fi consimțit să încheie alianță cu aceasta, ceea ce constituia, de fapt, un contra proiect la cel prezentat de trimisul extraordinar al Republicii Franceze, Raymond Verninac de Sainte-Maure, si care, în esență, reflectă decizia otomanilor de a păstra, în continuare, neutralitatea și de a crea o uniune "federativa" al carui unic scop era "la sûreté et le repos de l'Europe, la maintien de son équilibre Politique" (s. Ven.C.)87. După mai multe obiecții
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
and the Porte, Vol. I, p. 216-217. 88 Loc. cît., p. 231. 89 Loc. cît. 90 Loc. cît., p. 232. Otomane, anume cel al constituirii unei largi coaliții care să fi asigurat perpetuarea păcii în Europa, adică, implicit, securitatea Imperiului Otoman 91. În sfârșit, decizia fermă a Porții de a nu se lasă antrenată în războaiele Franței era consfințita de articolul secret al tratatului, de vreme ce o deroga de obligația de a-i acorda sprijin în cazul unui război al acesteia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]