3,706 matches
-
pe o veritabilă lecție de iubire. Acolo, în acel pasaj, îi apărea întotdeauna un alt Iisus. Nu mai era învățătorul, profetul, nici Mesia, ci un bărbat coparticipant la adorare, unind cele de sus cu cele de jos prin intermediul celei mai păcătoase dintre femei. Iisus se lăsa îndelung atins și sărutat de buzele ei, se lăsa spălat și șters cu părul ei, se lăsa miruit de mâinile ei. Iisus se lăsa citit de martorii muți ai acelui moment sensibil din viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oful; acum ar fi fost gata să accepte că, la o adică, ea muncește și-n locul lui. Gândul la dispariția lui Milică îi paraliza orice inițiativă de a o aduce pe calea cea bună; lehamitea, sila și mila pentru păcătoasa asta smintită, oh, vai de viața ăluia care-o ține-o la ușă, milițianul, las-o că știe ea ce face. Lasă-i pe mâna mea, domnu’ Ogrinjan, ți-i aranjăz io, de n-ai să mai auzi musca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
A făcut copilu’ ăla ca să-l vândă, vezi, ca ultima țigancă ursăreasă, din alea cu fuste lungi, care le vezi prin ziare și la televizor că-și dau copiii de țâță pe bani la oricine, vai de viața lor de păcătoase. Ce o mai fi acuma cu ea nu mai știe nici una. Păi, bineînțeles că s-a dat la fund după toată povestea asta. Le-a pus ușa-n nas prietenelor și a tăiat-o cu vizitele. Păi, de rușine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu-i în stare să le asigure ce le trebuie și că se bucură să trăiască din pensiile și alocațiile lor, că altfel de mult i-ar fi dat la stat să-i crească, vai dă capu’ ei dă lume păcătoasă care mănâncă ce nu trebuie, și care ea, Dumnezeu îi e martor, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru copiii ei da’ nici că i-a trecut vreodată prin cap ca să-i dea pă dolari la străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de abia se mai ține pe picioare, Doamne iartă-mă, și-n același moment o fulgeră gândul: se spurcase - cârnații, deh, acum, tocmai acum, cu mai puțin de-o săptămână până să iasă din post... Ținuse la sânge tot postul, păcătoasa de mine, am zis că poate s-o îndura Dumnezeu să-mi meargă mai bine, dar nici n-aș fi avut cine știe ce cărneturi să mănânc. Păi, foamea, Mirelo, o să te ierte. Acuma n-ai ce face dacă te-ai spurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atrag după sine îndoiala... Amâna pentru marțea viitoare, când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept pentru care, de astă dată, nu-și mai punea vreo nădejde în mânia ori, în înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te va vedea Bono și Îl vei inspira să scrie un cântec despre cum arătai ca Sfântul Duh risipindu-se prin cețuri, iar lui Îi va plăcea să se Împărtășească din tine, chiar dacă după aceea se va simți ca un păcătos... — Bună, Sammy. Vrei și cealaltă jumătate? Mi-am smuls cu greu gândurile de la Dublin. Poate n-ar trebui să merg nicioadată acolo. N-aș fi decât dezamăgită. I-am făcut semn lui Tom că da, iar el reveni curând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tu, habar n-ai de nimic”, l-a repezit îndată mătușa. „Știu că, dacă ai fi o legumă, te-aș zdrobi cu cea mai mare plăcere, femeie, aș scoate zeama din tine.” „Tu vrei să scoți zeama din mine? Tu, păcătosule? Uită-te bine cum ai ajuns. Abia mai ești în stare să-ți ții scula în mână când faci pipi, și-ți trece prin minte să mă zdrobești!” „Taci din gură, femeie. Frate, spune-i să tacă odată din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nepusă masă, unchiul a dispărut. Nu era de găsit nicăieri. În învălmașeala generală, se făcuse nevăzut pur și simplu. Ne întrebam cum izbutise, căci de regulă abia își târa picioarele și rămânea întruna în urmă. „Când îl apucă setea pe păcătos, e mai iute ca vântul”, a spus mătușa. Ea știa cel mai bine. „Îmi închipui unde poate să fie”, a zis și a luat-o din loc, cu noi toți pe urmele ei. Într-un târziu l-am găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lacrimi, o campanie care să le facă să se căiască pe rudele care s-au abătut de la datoriile și obligațiile lor, care să-i facă pe oameni solidari, devotați, plini de compasiune, sunt convins că În foarte scurt timp familiile păcătoase ar deveni conștiente de cruzimea de neiertat a comportamentului lor actual și s-ar Întoarce la valorile transcendentale care nu demult constituiau temelia lor cea mai solidă, Îndoielile mele cresc cu fiecare minut, acum mă Întreb dacă n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după ușă ca să sară pe el. În biserici nu exista nici un moment de răgaz, șirurile lungi de păcătoși pocăiți, reîmprospătate În mod constant ca și cum ar fi fost niște linii de montaj, Înconjurau de două ori naosul central. Duhovnicii de serviciu nu se dădură bătuți, uneori distrați din cauza oboselii, alteori cu atenția brusc trezită de un amănunt scandalos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ochilor mei stă, în toată plenitudinea sa, povestea aceea care îl amenințase atât de mult, povestea unui om al lui Dumnezeu, care venea din Iehuda mergând spre Beit Al și care profețise arderea marelui altar, distrugerea Beit Al-ului cel păcătos, iar Dumnezeu îi interzisese să mănânce acolo pâine, să bea apă sau să se întoarcă pe același drum pe care venise, dar un profet bătrân îl trădase, și eu sunt profet ca și tine, îl mințise, iar îngerul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să ajung la momentul în care profeția omului lui Dumnezeu se va materializa, trupul său credincios fusese îngropat în țărână, dar profeția sa încă exista, iată-l pe rege adunând în jurul său rămășițele poporului lui Israel și purificându-i pământul păcătos, fiecare om, cu fiul și cu fiica sa, este alungat din cetate, apoi pune să fie scoase toate oasele din morminte și dă foc întregului Beit Al, însă de oasele omului lui Dumnezeu venit din Iehuda nu se atinge, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el. Nu-mi place atitudinea lui atotcunoscătoare și nici relația cu Davey. Urăsc să beau în fața lui și să-l văd cum se uită la noi cu o mutră tolerantă, ca și cum el ar fi vreun sfânt care îi urmărește pe păcătoși cu siguranța că el va fi singurul mântuit. Mai mult decât toate astea, îmi displace gândul că s-ar putea să-l judec greșit, pentru că sunt geloasă pe prietenia lui cu Davey. Accept sugestia colegului nostru, fiindcă nu am nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face cu ochiul. Uitasem că Matt e un tip foarte prietenos. Are darul de a-i face pe toți să se simtă ca acasă, așa că meseria de patron de restaurant i se potrivește ca o mănușă. — Așa e-n viață! Păcătos să fii, bani să ai! Noroc. Ridică paharul în direcția mea. —N-ai mai auzit nimic de Patrick? continuă Matt. Imediat se uită spre Jake. Îmi pare rău, prietene, n-am vrut... Nu-i nici o problemă. Știu despre povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
provocându-le o nespusă plăcere. — Dacă n-ai vrut să dai Cezarului ce i se cuvine, a luat singur, zâmbea afectuos Cezar. Sâc! Sâc! — Caramba! Obraznicule, își continuă alergarea Teofana vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de dulci îți sunt buzele. — Nerușinatule!se depărtează tot mai mult Teofana — Și calde și catifelate! — Ciau! Ciau! îi strigă să-l determine să plece, deși în străfundul ei recunoștea cât de plăcut sărută Cezar și câtă fericire
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Pricepi măi, pricepi? Cum să nu pricep, că dragostea nu se descrie, ea se trăiește și mai ales când este vorba de o fată drăguță ca Teofana. Totu îmi place la ea, dar mai mult buzele-i fragede și moi. — Păcătosule! — E-o dulceață de fată. Tu cum te mai împaci cu Doina. Îi duc dorul, că acum s-a dus pentru câteva zile la părinți la țară. E cazul să merg și eu acasă că este târziu. Apropo! Nu i-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător de oarecare siguranță personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu repeziciune spleen-ul, ca o viitură prevestitoare, în aer, din ce în ce mai acaparantă, mai palpabilă, concretă, izolată și ea în singurătatea fără de leac, a unor clipe dilatate nefiresc, relativist și devitalizant, într-un căscat ca de hipopotam
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și adăpostite sub aparențe și în corpuri muritoare. Păsări stimfalide. Ascultați-mă: Peste oraș și peste restul lumii va veni, vertiginos, Năpasta, Hecatomba, pe drept și pe de-a-ntregul cuvenită, cu vârf și îndesat, pentru stricăciunea și declinul rasei voastre păcătoase, omenești. Nu vă pripiți ca să vă dați cu presupusul, orbilor! Nu este nimic de origine cosmică, geologică, nimic secularizat, nimic de sorginte nucleară, chimică ori microbiologică, cum vi s-au tocit și vi s-au îndobitocit zilnic mințile. Cu atât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru a săvârși nemijlocit vreo Sfântă Taină, poate doar pentru transsubțierea apei, în agheasmă și pentru sublimarea mirului... și cam atât. Dar, un om, un om fără de păcat sau unul căit, un laic ce s-a dezis să mai fie păcătos, dacă se dovedește vrednic, acela va dobândi har dumnezeiesc și va fi ca și uns, prin mijlocirea unui înger. Aceasta se poate face! "Căci spre Mine a nădăjduit și-l voi izbăvi pe el, a zis Domnul și-l voi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am luat! L-am prins! L-am găbjit! se-ncontrează și Vierme. Auuu...! A vrut să mă muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
afumați plutind în untură. Iar la final, neapărat, creștinescul iaurt Danone, care face bine în interior de se vede în exterior. Dacă e să fie porc, cum spune tradiția, atunci să fie unul light ! și toată lumea este fericită. Stimulîndu-mi digestia păcătoasă cu încă un pahar de țuică, nu pot să nu meditez la acest creștinism light, care a luat în cazul nostru forma ortodoxiei și care s-a răspîndit, difuz și alert ca întreaga noastră tranziție, mai ales în rîndurile tineretului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
află abia pe a zecea pagină. Dar și deja banalul televizor are efecte similare : este suficient să setezi canalul care gîndește ca tine ca să ai confirmarea că realitatea este așa cum ți-o imaginezi tu și să fii scutit astfel de păcătoasele îndoieli. Și cum Piața este generoasă cu fidelii săi, fiecare capătă astfel o sursă de evidențe pe gustul propriu ; îndoiala este doar o cauză nesănătoasă de nesiguranță și frămîntări inutile. Și am continuat astfel pînă tîrziu în noapte. Dubito ergo
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai spune că „cel care-și multiplică activitățile se teme de întîlnirea cu sine însuși către care tinde orice repaos”. Probabil. Și încă ceva : parcă ne-ar fi rușine să nu ne surprindă cineva odihna, parcă ar fi cea mai păcătoasă dintre plăceri. Nu știu cine le-a băgat în cap oamenilor povestea asta cu păcatul originar, dar de atunci s-ar zice că se simt vinovați dacă nu muncesc - iar în pauze își trag sufletul după muncă sau se pregătesc de muncă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Biblia încearcă din când în când să justifice acest lucru, însă cu puțin succes. Vorbește de „păcatul” acestor populații (Gn 15,16; Dt 9,5) sau de pericolul pe care îl reprezintă pentru fidelitatea lui Israel (Dt 7,1-7). Dar păcătosul nu poate fi iertat iar adevărata religie nu poate fi vestită celui care nu o cunoaște? Viața nu este oare sacră, chiar și cea a unui păgân? Nu suntem toți creați de același Dumnezeu (Gn 1,26-27)? 1. Iosue, „el
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]