KorAP: Find »[drukola/base=păianjen & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...116 >

2,887 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

întâmplat. Am simțit nevoia să dau afară tot, tot, am simțit nevoia să ajung jos, la limită, să te pedepsești? poate. Stăteam pe vine în fața blocului și vomitam, ție îți vine? da, dar nu pot, spunea Pinochio, care nu era Păianjen deloc, și el ghemuit pe marginea bordurii, la 1 metru de mine, hai să te duc acasă, vrei să stau cu tine? ce bine că ai rămas cu mine, haaai!!! l-am luat de mână după ce avusesem discuția finală cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
până la 3, din ochiul lui Pinochio se scurge o lacrimă, nu mai vreau nimic, nu mai vreau nimic, am numărat în gând și Pinochio tot n-a vrut să fim prieteni, am numărat tare, 1... cu pauză mare între, poate Păianjenul se face iar bun și râde, 2... cu pauză mare, eiii... nu zice nimic, e grav, grav și iremediabil, 3... și Pinochio plânge pe spate, culcat în cămăruța noastră de o persoană, e mai intim, spune proprietara, prietena voastră unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
e mai intim, spune proprietara, prietena voastră unde e? a plecat cu câinele la București, are examen la facultate și trebuie să învețe, ea îmi zâmbește, ce frumos că ați rămas singuri, și eu înțeleg și ridic din colțurile gurii. Păianjenul Pinochio nu mă mai sună acum și nu îmi mai dă mesaje, o să facem un copil, le-a spus el Turiștilor, hai să facem un copil, m-am gândit atunci, m-am oprit, hai să facem un copil, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
cu asta nu mai merg la teatru, am spus noi responsabili, Pinochio și cu mine, în timp ce Prințesa Miau aruncă de la lojă poleiala de la ciocolata cu caramel în capul cui s-o nimeri. De care ciocolată vrei, îl întreb eu pe Păianjen, de care vrei tu? De care vrei tu, eu nu știam că se va enerva și îi va părea că suntem un cuplu la mare în care el conduce prea ușor, îmi place să domin, zice el, pe spate, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
iar eu am să realizez asta în parc, în ziua aceea, discutând cu Prietena mea care e mai sus, ți se pare că ar trebui să mă impun? mie mi-e indiferent ce ciocolată luăm, mergem cu trenul spre București, Păianjenul cu mine, și mâncăm din ciocolată, cu caramel, mi-ai oprit și mie? îhî, nu mă dezmint eu în amabilități și scriem toată discuția noastră din parc, poate iese o piesă de teatru, atunci așa credeam, și nu ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
iar tu, când ai spus ce-ai spus, totul s-a pus sub o altă lupă, acum nu pot să te mai ating, nu mai pot să te pup, acum totul poate fi privit așa, iar eu mă simt stânjenită. Păianjenul tace, deși e posibil să ai dreptate, nu ești defect... nu ești defect, recunosc eu cu greu, și giugiulelile și pupăturile toate au un substrat sexual, căcat, mă simt atrasă de tine, asta e clar, eu am greșit, spune el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
mai cunosc. Tu mă cunoști cel mai bine, spune el, n-am mai vorbit așa cu nimeni, am trecut la alt nivel, dar distanța e aceeași, gândesc, Pinochio îmi face părul cu gel înainte să ieșim să mâncăm și devine Păianjen, ne facem loc unul altuia în cămăruță, să luăm lucruri, să ieșim fără să ne mai atingem cumva, mergem la masă cu 2 prietene care fac parte dintr-o poveste trecută a lui, voi afla, și la Ovidiu stăm sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
și cu alt câine, lupul, mă uitasem și ieri, nu a mai venit la mare, mă uit și acum și nu e, merg ca și cum aș fi într-un film și mă enervează și asta, defect profesional, primesc un mesaj de la Păianjen: vino acăsică să facem nani, și asta mă face să râd în hohote cu lacrimi multe și iar dau în ras, de ce nu m-ai iubit Dragoș de ce nu m-ai iubit, de ce vin vorbele astea din cu totul altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
viața și sunt curioasă, o Doamne, ce trebuie să înțeleg? ce trebuie să înțeleg? cine are nevoie de dragostea mea? și plec înapoi pe faleză cu gândul puțin liniștitor, Tu ai nevoie de dragostea mea, Tu, adorm cu spatele și Păianjenul nu mă mai ține în brațe. Hai, suie-te tu peste mine, mă trage Red, cel pe care l-am întâlnit pe strada goală în drum spre AfterDays, mă ardea, mă frigea, nu se terminase sau se terminase prea brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
mai împrumutat și Dragoș, ai văzut?... da, mă, m-a ajutat, pa! te pup și ai grijă de tine, nu te mai stresa și tu, vizitează, fă poze, păi asta am și făcut... tu nu ești bărbat, mi-a zis Păianjenul râzând tare pe spate în nisip, iar eu m-am dizolvat în hohotul lui, mică, la 3 ani, ce-aș mai fi putut spune, aș vrea să fiu homosexual, le-am spus Turiștilor, și chiar îi invidiam, cu aerul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
masă, târziu, Filosoful nu venise încă să mă pupe pe obraz, te-ai bronzat, te-ai mai împlinit, mi-a zis și Cezar, aha... deși asta nu mă încântă atât de tare, Miau îmi spune să-i dau un mesaj Păianjenului, să vedem ce face, nu-i spusesem încă ce se întâmplase la mare în lipsa ei, îi dau un mesaj, hai, vino... unde ești? iar el îmi răspunde, poate vin, mai târziu, și eu simt că l-am pierdut... ce naiba am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
ce face, nu-i spusesem încă ce se întâmplase la mare în lipsa ei, îi dau un mesaj, hai, vino... unde ești? iar el îmi răspunde, poate vin, mai târziu, și eu simt că l-am pierdut... ce naiba am, Bianca? nici măcar Păianjenul nu mai vrea să stea cu mine, ce am de o iau toți la fugă, știi ce rău îmi pare?... foarte rău, eram așa de apropiați și de calzi, am fost prieteni sezonieri? îhî, am zis eu peste inima mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
mâncat o salată și el mergea la o petrecere la un prieten din București, aș fi rămas singură dacă nu erai tu cu mine, ai făcut lucrurile să-mi pară mai ușoare atunci, dar nu pentru mult timp. Ei, zice Păianjenul în ziua aceea, intrând pe ușă, e ceva cu tine, să nu mori, Păianjenul avea un zâmbet lăbărțat și fața subțiată, osoasă și galbenă, râdea anormal și limba îi umbla fără control. Ești schimbată, ce s-a întâmplat cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
aș fi rămas singură dacă nu erai tu cu mine, ai făcut lucrurile să-mi pară mai ușoare atunci, dar nu pentru mult timp. Ei, zice Păianjenul în ziua aceea, intrând pe ușă, e ceva cu tine, să nu mori, Păianjenul avea un zâmbet lăbărțat și fața subțiată, osoasă și galbenă, râdea anormal și limba îi umbla fără control. Ești schimbată, ce s-a întâmplat cu tine? nu știu, e ceva foarte ciudat, azi m-am întâlnit cu toți oamenii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
în care m-a lăsat Baby să stau, ți-aș mai plăti eu chiria, dar nici eu nu mai am, stai liniștit, Baby, nu trebuie, mă descurc eu și te sărut mult, i-am trimis mesaj când Pinochio se făcuse Păianjen de-adevăratelea, și m-a întrebat ce faaaci? lung, de sus, sprijinit de tocul ușii, la strâmtoare, știind că eu nu am unde fugi decât în spălatul vaselor de ochii lui negri cu alt înțeles, cu zâmbetul lui irezistibil pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
prieteni de-ai lui și am fost haioasă, și din cauza vârstei cu experiență, și poante multe am zis și ei au râs și ne vedem și mâine la cafea, toate mâinile mele îl țineau la distanță, din orice poziție, pe Păianjenul care plusa de sus, hotărât și stăpân și eu îl voi înțelege cumva, dar nu de tot, să nu te îndrăgostești de mine răsucea totul, modifica tot trecutul, ca și cum intervii din viitor și tot ce era alb putea fi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
așa de dragă, și tu mie... suntem amețiți și suficienți unul altuia, suficienți și de neajuns și căutăm același lucru și ne suntem de ajuns acum, dar există mâine și nu se poate. Să nu te îndrăgostești de mine, spune Păianjenul, lingând țigara cu limba în lung, calm și atent, uitându-se în același timp în ochii mei și zâmbind cu un anume înțeles, eu râd de privirea lui care înseamnă, da, Bianca, e frumos ca un înger, ridică dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
o sprânceană și privește în lateral, scurt, cu o mișcare ovală a capului, ca un dans oriental, lăsându-se învăluit în căderea pleoapei care are efect de, iar apoi mă privește în ochi știind că are efect de. Pinochio e Păianjen și Păianjenul știe, și eu știu că nu mai putem fi relaxați și că dragostea asta ascunsă îmi pune o oglindă strâmtă în față și tot ce fac văd și mai gândesc încă o dată tot ce-am făcut, și mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
și privește în lateral, scurt, cu o mișcare ovală a capului, ca un dans oriental, lăsându-se învăluit în căderea pleoapei care are efect de, iar apoi mă privește în ochi știind că are efect de. Pinochio e Păianjen și Păianjenul știe, și eu știu că nu mai putem fi relaxați și că dragostea asta ascunsă îmi pune o oglindă strâmtă în față și tot ce fac văd și mai gândesc încă o dată tot ce-am făcut, și mâinile scapă aiurea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
de la o zi la alta, nu m-am gândit la nimic... în orice discuție exista ceva sexual, sunt defect, nu mai vreau nimic... nu mai vreau nimic... stau lângă el întinsă în cămăruța de la mare și Pinochio a plecat, și Păianjenul a plecat, e doar el, întins pe spate, tu de ce ai nevoie de mine... tace, tu de ce ai nevoie de mine... tace, mă aruncă la kilometri distanță, trebuie să plecăm. Eu ies, spune el, nu știu unde, plec, n u m a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
te-am pierdut, prietene, scriu eu și telefonul nu vrea să trimită mesajul, nu mai am bani, o fi un semn, ce de căcat! râde Bianca, nici mesajele finale nu le poți transmite, ce de căcat, beau din bere și Păianjenul apare, mă fac că nu-l văd, vorbesc cu Bianca, Dragoș are o nouă iubită, am aflat la mare, în ultima zi, de la o prietenă, pleacă la munte cu ea, câinele lupul rămâne acasă, o să aibă grijă de el Prietena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
jur cu o poveste, cea mai romantică zi din viața mea, el știe în timp ce râde, nu mai rămâi cu noi, mă întreabă Baby, cum să mai stau, dacă nu plec azi la București, poate mai rămân cu Baby, ok, zice Păianjenul, care nu mai e Pinochio, la masă Marius și ea și e prea mult să aflu, Dragoș are o iubită, iar eu râd și spun bancuri, ei și ce? doar nu voiai să te-aștepte pe tine, dă-i lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
și fumez și nu mă deranjează muzica de la radio și faptul că mi se tot cere bricheta. Mă regăsesc pe mine în tastatură, pe ecran, mă uit la mine prin litere și realizez că eu am nevoie de mine, nu Păianjenul, nu Miau, nu nimeni, eu am nevoie de gândurile mele scrise ca să pot construi o scară spre liniștea mea. Scriu aberant, incoerent și fără logică, cuvinte care spun tot negrul din mine, transfigurat și echivalent cu un somn bun, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
bună, o îmbrățișare de ajuns, o mângâiere pe obraz de care m-ai îmbolnăvit tu, tata, scriu și propria mea scriere se unește cu mine ca și cum m-aș întregi după o lungă pierdere, cuvinte nenumărate, fără punctuație, mare, nisip, plajă, Păianjen, sărut, să nu te-ndrăgostești, am venit pentru că m-ai chemat, buf! Poveștile se înșurubează în capul meu și scrise îmi ies din cap și îmi eliberează tensiunea ca și cum mi-aș tăia venele, scriu și mă scurg în ecran prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Mihai în Ceainărie să vedem un film pe terasă, Mihai pleacă mâine în Canada, suferă și-l văd, e rece, distant, închis în broasca țestoasă și crede că scapă plecând, iar eu știu, mănâncă și cere bani cu împrumut de la Păianjenul care nu vrea să-i dea și el insistă să-i împrumute, se retrage în mâncarea lui, Păianjenul îmi spune să stau lângă el și eu nu stau așa aproape, vedem un film. Am vrut să vezi tu filmul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]