2,791 matches
-
Acest fenomen se numește mimicrie, larg răspândit și la alte animale. Multe specii sunt colorate funcție de culoarea dominantă a mediului în care trăiesc. Altele au diferite dungi și pete, ce îngreunează observarea conturilor corpului. La câteva specii, cum ar fi "păianjenul hawaiian zâmbitor", "Theridion grallator", are mai multe scheme de colorație care fac recunoașterea speciei dificilă pentru prădători. Există și specii extrem de periculoase (cu mușcătură sau venin puternice) sau cu un gust respingător, nevânate de nimeni. Tarantulele posedă capacitatea de a
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
cu perișori urzicători. Aceste perișori, cu baze fragile, au pe vârf ghimpi. Ghimpil provoca iritații intense, dar nu există nici o dovadă că acestea poartă substanțe toxice. Pentru a scăpa de viespele parazite, pânzele sunt țesute din fire mai aspre, oferind păianjenului timp să fugă, în timp ce viespea luptă cu obstacolele, iar păianjenul auriu, "Carparachne aureoflava", se ascunde în dunele de nisip. Majoritatea păianjenilor sunt solitari, însă sunt și specii ce-și construiesc pânzele împreună. Câteva specii de păianjeni care construiesc pânze comune
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
vârf ghimpi. Ghimpil provoca iritații intense, dar nu există nici o dovadă că acestea poartă substanțe toxice. Pentru a scăpa de viespele parazite, pânzele sunt țesute din fire mai aspre, oferind păianjenului timp să fugă, în timp ce viespea luptă cu obstacolele, iar păianjenul auriu, "Carparachne aureoflava", se ascunde în dunele de nisip. Majoritatea păianjenilor sunt solitari, însă sunt și specii ce-și construiesc pânzele împreună. Câteva specii de păianjeni care construiesc pânze comune formând colonii au un comportament social, deși nu așa de
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
că acestea poartă substanțe toxice. Pentru a scăpa de viespele parazite, pânzele sunt țesute din fire mai aspre, oferind păianjenului timp să fugă, în timp ce viespea luptă cu obstacolele, iar păianjenul auriu, "Carparachne aureoflava", se ascunde în dunele de nisip. Majoritatea păianjenilor sunt solitari, însă sunt și specii ce-și construiesc pânzele împreună. Câteva specii de păianjeni care construiesc pânze comune formând colonii au un comportament social, deși nu așa de complex ca la himenoptere. "Anelosimus eximius" (familie Theridiidae) pot locui în
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
fire mai aspre, oferind păianjenului timp să fugă, în timp ce viespea luptă cu obstacolele, iar păianjenul auriu, "Carparachne aureoflava", se ascunde în dunele de nisip. Majoritatea păianjenilor sunt solitari, însă sunt și specii ce-și construiesc pânzele împreună. Câteva specii de păianjeni care construiesc pânze comune formând colonii au un comportament social, deși nu așa de complex ca la himenoptere. "Anelosimus eximius" (familie Theridiidae) pot locui în colonii cu până la 50 000 de indivizi. În general, speciile din genul "Anelosimus" au o
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
social, deși fac parte din același gen. De exemplu, "Theridion nigroannulatum" este singura specie socială din genul "Theridion". Această specie formează colonii ce pot întruni câteva mii de indivizi, care cooperează în captura prăzii și depozitarea alimentelor. Alte specii de păianjeni sociali sunt: genul "Philoponella" (familia Uloboridae), "Agelena consociata" (familia Agelenidae), "Mallos gregalis" (familia Dictynidae) etc. Păianjenii sunt uneori nevoiți să să-și apere prada împotriva unor paraziți (cum ar fi păianjenii-hoți), și coloniile mai mari au mai mult succes în
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
genul "Theridion". Această specie formează colonii ce pot întruni câteva mii de indivizi, care cooperează în captura prăzii și depozitarea alimentelor. Alte specii de păianjeni sociali sunt: genul "Philoponella" (familia Uloboridae), "Agelena consociata" (familia Agelenidae), "Mallos gregalis" (familia Dictynidae) etc. Păianjenii sunt uneori nevoiți să să-și apere prada împotriva unor paraziți (cum ar fi păianjenii-hoți), și coloniile mai mari au mai mult succes în acestă direcție. Erbivorul "Bagheera kiplingi" trăiește în colonii mici, ajutându-se la protejarea ouălor și juvenililor
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
uneori nevoiți să să-și apere prada împotriva unor paraziți (cum ar fi păianjenii-hoți), și coloniile mai mari au mai mult succes în acestă direcție. Erbivorul "Bagheera kiplingi" trăiește în colonii mici, ajutându-se la protejarea ouălor și juvenililor. Chiar păianjeni de genul "Latrodectus" (care include speciile de Văduva neagră), vestiți datorită agresivitate și canibalism, construiesc în captivitate pânze comune. Nu există nicio legături consecventă între clasificarea păianjenilor și tipurile de pânze pe care își construiesc sau compoziția chimică a acestea
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
kiplingi" trăiește în colonii mici, ajutându-se la protejarea ouălor și juvenililor. Chiar păianjeni de genul "Latrodectus" (care include speciile de Văduva neagră), vestiți datorită agresivitate și canibalism, construiesc în captivitate pânze comune. Nu există nicio legături consecventă între clasificarea păianjenilor și tipurile de pânze pe care își construiesc sau compoziția chimică a acestea. Speciile din aceleași genurile pot construi pânze similare sau diferite. Pânzele țesute din fire orientate „haotic” au primit foarte puțină atenție din partea arahnologilor, în ciuda faptului că ele
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Pânzele țesute din fire orientate „haotic” au primit foarte puțină atenție din partea arahnologilor, în ciuda faptului că ele sunt cele mai răspândite. Pânzele sferice, în special cele verticale, oferă posibilitatea de a prinde insectele în zbor. Dar celelalte apără mai bine păianjenul de viespe. Păianjenii nu sunt unicele artropode ce produc mătase, dar doar ei o folosesc pentru a vâna. Ei construiesc pânze sau întind fire de semnalizare. Totuși, chiar și speciile care nu țes pânze pentru vânat, utilizează mătasea în mai
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
fire orientate „haotic” au primit foarte puțină atenție din partea arahnologilor, în ciuda faptului că ele sunt cele mai răspândite. Pânzele sferice, în special cele verticale, oferă posibilitatea de a prinde insectele în zbor. Dar celelalte apără mai bine păianjenul de viespe. Păianjenii nu sunt unicele artropode ce produc mătase, dar doar ei o folosesc pentru a vâna. Ei construiesc pânze sau întind fire de semnalizare. Totuși, chiar și speciile care nu țes pânze pentru vânat, utilizează mătasea în mai multe moduri: masculii
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
produc diferite tipuri de mătase: Mătasea are o rezistență la forța de tracțiune similară nailonului și materialelor biologice, cum ar fi chitină, colagenul sau celuloza, dar este mult mai elastic. Se poate întinde mai mult înainte de a se rupe. Unii păianjeni au un cribellum, care posedă aproape 40.000 de pori. Fiecare por produce o singură fibră foarte fină. Fibrele sunt trase de calamistrum, un set de pieptene de păr, situat în vârful cribellumului. Firele mai fine sunt împletite în jurul unor
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
anumită specie de victimă, astfel că fiecare pânză are capacitatea să prindă o gamă largă de insecte. Centrul pânzelor circulare, adică locul în care se unesc firele radiale, poate fi situat nu numaidecât în mijlocul pânzei. Uneori poate află deasupra, deoarece păianjenului îi este mai ușor să coboare decât să se ridice. Unele specii își fac loc pentru retragere, ce comunică cu restul pânzei printr-un fir de semnalizare. Pânzele circulare orizontale au o răspândire destul de largă, în ciuda faptului că sunt mai
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
acestor tipuri de pânze circulare. În prezent se cunos foarte multe feluri de pânze circulare, însă funcția lor rămâne necunosută. Pânzele circulare verticale prezintă uneori benzi vizibele de mătase, numite decorații sau stabiliment. Acest fel de pânze se întâlnesc la păianjenii din familiile Araneidae, Tetragnathidae și Uloboridae. Structurile decorative au diferit forme: linii încrucișate, discuri, spirale, cercuri, în forma unui X latin etc. Există controverse legate de funcția acestor structuri. Unii savanți presupun că decorațiunile, camuflându-l, oferă protecție păianjenului de
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
la păianjenii din familiile Araneidae, Tetragnathidae și Uloboridae. Structurile decorative au diferit forme: linii încrucișate, discuri, spirale, cercuri, în forma unui X latin etc. Există controverse legate de funcția acestor structuri. Unii savanți presupun că decorațiunile, camuflându-l, oferă protecție păianjenului de păsări, viespi. O altă ipoteză este că formațiunile date atrag prada, insectele, prin reflectarea lumina ultravioletă. Cercetările de câmp au demonstrat că atrăgând insectele stabilimentul sporește numărul victimelor prinse în pânză. Un alt studiu a arătat că păianjenii reduc
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
protecție păianjenului de păsări, viespi. O altă ipoteză este că formațiunile date atrag prada, insectele, prin reflectarea lumina ultravioletă. Cercetările de câmp au demonstrat că atrăgând insectele stabilimentul sporește numărul victimelor prinse în pânză. Un alt studiu a arătat că păianjenii reduc construirea acestor decorațiuni, dacă simt prezența prădătorilor. Sunt și alte ipoteza ce afirm că decorul participă la termoreglare, reprezintă un exces de mătase care este utilizată în așa fel sau nu are nicio funcție practică, având mai degrabă un
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Firele din care sunt țesute astfel de pânze au o orientare spațială tridimensională. Ei au tendința de a reduce folosirea mătasei lipicioase sau poate să lipsească total la unele specii. Construirea acestor pânze, spre deosebire de cele circulare, poate dura câteva zile. Păianjenii din familia Linyphiidae țes pânze orizontale foarte dense și inegale. De la acest covor mătăsos se înalță câteva fire. Insectele lovindu-se de aceste firele cad, fără a înțelege ce a fost, pe pânza lipicioasă de jos. Pânzele conice se întâlnesc
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
-se de aceste firele cad, fără a înțelege ce a fost, pe pânza lipicioasă de jos. Pânzele conice se întâlnesc la familiile Hexathelidae, Agelenidae. Ele reprezintă un tub pentru retragere care este înconjurat de mătase, în forma unei pâlnii. Hrănirea păianjenilor cu anumite substanțe (LSD, cofeină) au efecte diferite asupra structurii pânzele lor, care devin neregulate, au mai multe găuri și pierde din capacitatea lipicioasă. În Texas, în Rezervația naturală Tawakoni (august 2007) s-a descoperit o plasă imensă (cu o
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
lor, care devin neregulate, au mai multe găuri și pierde din capacitatea lipicioasă. În Texas, în Rezervația naturală Tawakoni (august 2007) s-a descoperit o plasă imensă (cu o suprafață de cca 180 de metri), produsă de o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Rezervația naturală Tawakoni (august 2007) s-a descoperit o plasă imensă (cu o suprafață de cca 180 de metri), produsă de o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
a descoperit o plasă imensă (cu o suprafață de cca 180 de metri), produsă de o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
o colonie de păianjeni sociali, fiind o capcană formidabilă pentru insecte. Datorită suprafeței, a crescut capacitatea de supraviețuire a păianjenilor. Deși numărul de fosile de păianjeni este considerat insuficient, totuși s-au descris aproape 1000 de specii dispărute. Deoarece cuticula păianjenilor, fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au păstrat
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
fiind relativ moale, practic greu se fosilizează, majoritate fosilelor au fost găsite conservate în chihlimbar. Cea mai veche fosilă datează din perioada Cretacicului timpuriu, 130 milioane de ani în urmă. În afară de conservarea detaliată a anatomiei, în chihlimbar s-au păstrat păianjeni în timpul împerecherii, uciderea prăzii, producerea mătasei, coconii cu ouă, chiar și îngrijind de tineri. Cea mai veche pânză descoperită până în prezent datează circa 100 de milioane de ani. Cele mai bine conservate fosile au fost descoperite în Germania, în depozitele
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
prăzii, producerea mătasei, coconii cu ouă, chiar și îngrijind de tineri. Cea mai veche pânză descoperită până în prezent datează circa 100 de milioane de ani. Cele mai bine conservate fosile au fost descoperite în Germania, în depozitele sedimentare Lagerstätte. Majoritatea păianjenilor din Carbonifer au fost incluși în subordinul Mesothelae, un grup din care în prezent a rămas doar familia Liphistiidae. "Paleothele montceauensis", care a trăit la sfârșitul Carboniferului, acum 299 milioane ani în urmă, a avut cinci organe filiere. Deși Permianul
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
rămas doar familia Liphistiidae. "Paleothele montceauensis", care a trăit la sfârșitul Carboniferului, acum 299 milioane ani în urmă, a avut cinci organe filiere. Deși Permianul, 299 - 251 milioane ani în urmă, a foast bogat în insecte zburătoare, principala hrană a păianjenilor, există foarte puține fosile din această perioadă. Unele fosile de păianjeni migalomorfi ce datează din Triasic par a fi membri ai familiei Hexathelidae, având organele filiere adaptate pentru construirea pânzelor conice, pentru a prinde insecte săritoare. Din numărul mare de
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]