2,742 matches
-
de neveste, rămâneam epatați ca În fața unei formule de viață care-și avea totuși hazul ei, cum și un oarecare stil și o atracție pernicioasă. Dar, Într-o dimineață, servitoarea de la hotelul Metropol, cel Întunecos și muced ca un cavou părăsit, Îl găsi pe Vulturescu Împușcat În patul lui de holtei cu ce-i pe el și-n geamantan. Alți doi frați ai lui muriseră vitejește de gloanțe inamice În 1916-1917. Iar al patrulea dintre frați, colonelul, Însoțind Într-o seară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în orele lungi și plicticoase de matematică, cum stătea cu capul sprijinit în palmă, scriind poezii pe câte un colț de hârtie. Arunca din când în când privirea pierdută pe geam, undeva departe, spre fabrica de spirt, care încă era părăsită. Profesorul Galan, care era și dirigintele nostru, a fost bun și înțelegător ca un părinte. Îi știa pe cei care erau „clei” la matematică și i-a întrebat pe fiecare in parte la ce facultate are de gând să meargă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
o poiană unde exista o colibă veche, construită din bârne putrezite de vreme. Cândva, se pare că fusese locul de popas, de adăpost al ciobanilor sau al vânătorilor, acum, o dată cu colectivizarea, cu naționalizarea, când aceste îndeletniciri practic se desființaseră, era părăsită. Aici, din informațiile pe care le aveau cei doi, ar fi trebuit să întâlnească acel grup de rezistență, condus de un fost învățător, Baldovin. Au cercetat cu luare-aminte locul, ținându-și aproape respirația, silindu-se să nu facă zgomot. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tărtăcuță lu Gămălie! Apoi, toți trei s-au culcat: ajunsese umbra în locul unde se aflau ei și era tocmai potrivit să tragă un pui de somn. *** În fiecare seară, când se-adunau de pe drumuri la casa lor, ghereta, baraca aceea părăsită, cei trei inși fără rost își luaseră obiceiul să facă un fel de bilanț al zilei. Și de fiecare dată, ei încheiau cu aceeași frază de apreciere (nu conta cine o rostea, ea era mereu aceeași...): Bă, ducem viață prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să fie un exemplu pentru întreaga suflare românească și ne pare bine că românii din exil nu uită nici de grupul Ilașcu, nici de Basarabia. Atâta timp cât acest grup Ilașcu va fi în centrul atenției și ei nu se vor simți părăsiți, atâta timp Basarabia nu va muri, atâta timp sufletul Românesc al Basarabiei va trăi.” Nina ILAȘCU: „Sunt Nina Ilașcu, îi mulțumesc doamnei Elvira pentru ajutorul acordat și tuturor românilor din toată lumea care nu ne uită pe noi și soții noștrii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fac luptătorii basarabeni pentru a menține această conștiință națională. Noi, din dreapta Prutului, nu știu ce merităm, poate chiar dispreț, pentru că nu suntem în măsură să înțelegem sacrificiul celor din Basarabia, 125 103 măcar să-i susținem moral și material. îi considerăm aproape români părăsiți. Aceasta este tragedia cea mai mare a neamului nostru, în epoca pe care o trăim. îmi amintesc de anul 1966, când Germania și România au reluat relațiile diplomatice. Konrad Adenauer n-a admis decât o singură națiune, Germania. șase luni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de multe ori să mă enervez citind ziarele din Elveția. Cel mai mult mă scoate din sărite lipsa de onestitate și respect față de adevăr atunci când se scrie despre locurile culturale "alternative" din oraș. Marea majoritate sunt clădiri dezafectate, hangare, uzine părăsite, unde în jurul a doi trei artiști veritabili (având ceva de spus ca profesionști și ca mesaj) mișună o faună ciudată de indivizi mai tot timpul beți, cu fularul palestinian în jurul gâtului, berea în mâna dreaptă și lesa câinelui în stânga. De ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
arată un comunicat publicat de organizatorii cursei, Crowhurst a rămas opt luni în Atlantic. Mesajele sale radio erau trucate și el se găsea într-o tensiune nervoasă considerabilă, înainte de dispariție. O analiză aprofundată a jurnalului de bord găsit pe vasul părăsit a permis descoperirea cacialmalei. În fapt, «Teignmouth Electron» n-a parcurs decât 14.500 de mile, adică distanța dintre Anglia și Australia. ...Navigatorul își transmitea mesajele radio pe unde scurte. Un purtător de cuvânt al telecomunicațiilor britanice a arătat că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Să fugă din țară înotând, ca Silviu. Puteau să vină acasă când vroiau ei. Puteau să plece pe munte, ca Marius, care-o pornea de unul singur câte o săptămână, în căutare de amfore dacice (chiar găsea!). Dormea prin case părăsite și scria niște poezii tare faine. Puteau să stea de vorbă cu bețivii prin baruri, ca Toma. De-asta chiar îmi părea rău: bețivii erau blajini și spuneau niște lucruri extraordinar de interesante, vorbeau și despre Ceaușescu ce vroiau ei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
al suferințelor îndurate de români: «Neamul acesta neglijat și asuprit are parte de pământurile cele mai rele din întreaga țară. Nu-i destul că românii, numai cerul știe cu ce drept sunt surghiuniți pe pământurile cele mai pustii și mai părăsite, dar chiar și acestea li se răpesc îndată ce sunt lăzuite și desfundate de români cu sudoarea frunții lor pentru cultura porumbului. Fiecare sas sau ungur poate răpi aceste pământuri, neținându-se cont că ei le au în stăpânire de sute
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în perioada aceea Toma Dragomir care nu poseda decât 2 boi și 2 vaci, în câmp ne având niciun fel de teren, nici arător și nici fânaț. Pentru întreținerea celor câteva capete de vite primea pământ dela curte din sesiunile părăsite, în schimb era obligat să presteze în fiecare săptămână o zi de muncă cu vitele, sau două zile cu brațele. În urbariu mai apar și 5 meseriași, cei doi țesători despre care s-a mai vorbit, un lăcătuș Andrei Schneider
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și de vijelios ar fi fost timpul (iernile din epoca aceea erau mult mai grele decât cele de azi, iar înzăpezirile pe linii și întreruperile în circulația trenurilor, mult mai frecvente decât acum). Legat cum mă simțeam încă de cuibul părăsit, plecările și întoarcerile aceste la începutul și la terminarea vacanțelor școlare îmi dădeau cele mai intense emoții, de bucurie la plecare, fără-ndoială, de tristețe și amărăciune la întoarcere. O tristețe amară, profundă, copleșitoare, pe care n-am mai resimțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu să ne închipuim că timpul ar mai putea adăoga mare lucru. Iașul nu e decât un biet oraș sărac și trist, părăsit încă de la începuturile formațiunei sale, deci mult înainte de a fi atins al-său-propriu, care i-ar fi permis să înfrunte secolii cu demnitate, dar fără care n-o poate face nici măcar cu decență. Iașul e un adolescent care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
generozitate și de idealizm a noilor generații. Dar să lăsăm lucrurile aceste. Dac-am pomenit de ele, n-am făcut-o decât pentru a sublinia influența fericită pe care au exercitat-o asupra minței și asupra sufletului nostru vechile metode părăsite. Contactul nostru cu vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică și cu literatura ei, în special, nu s-a mărginit în multe cazuri, nu în toate bine înțeles la lecțiunile și traducerile din clasă, la studiul etimologiei, al sintaxei, al prozodiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îmi spuneam: "...de acum înainte, ori de câte ori voi mai veni pe aici, mă voi ști în locuri străine. Uneori, noaptea, pe străzi pustii, voi întâlni fantomele trecutului și voi tresări uimit, privindu-le..." Niciodată însă, de câte ori am revenit între zidurile orașului părăsit (unde, de fiecare dată, regăsesc, pure și nealterate, vechile afecțiuni pe care le-am lăsat și de la insistența cărora n-aș ști vreodată să mă sustrag), nu mi-am putut clarifica impresiunile. Pentru întâiași dată acum, mă văd în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dorește să le împartă șpomanăț, să se oprească și să rumege cele patru reguli de mai sus1, cercetând și cernând înclinația față de ele, și să nu dea de pomană decât atunci când, potrivit cu acestea, înclinația sa neorânduită va fi cu totul părăsită și îndepărtată. 343. A șasea. Nu există păcat în a lua bunurile lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru a le împărți, atunci când persoana este chemată de Dumnezeul și Domnul nostru la o asemenea slujire; în schimb, în ceea ce privește numărul și cantitatea șbunurilorț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
toate. Acestea și multe alte lucruri mărunte dau gustul vieții într-o căsnicie. Îi spunea uneori: - Nai decât să crezi ce vrei tu. - Dar eu nu simt că suntem în doi, că formăm un cuplu, mă simt ca o femeie părăsită, neprotejată, neglijată. - Nu!? Atunci du-te lângă trotuar, ridică-ți rochia și spune ce îți trebuie. - Mă șochezi! - Dacă ești o momâie proastă! Apoi nu se mai uita la ea. Expresia de pe fața ei era una de crispare, cumplită și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Avea momente când credea că această situație era una fără speranțe, cu tot mai multe îndoieli. De aici trecea la o stare fără limite, la o încredere de neimaginat. Își făcea visuri incredibile de viitor spunându-și că acest copil părăsit o să crească cu toată dragostea ei, și o să fie un copil fericit, mai mult decât alții și cu cele mai pure iubiri față de părinți săi. În sfârșit, miile de gânduri care își făceau drum dinspre inimă spre cap, începuseră să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alții, să te numeri printre învingători și nu printre învinși. La urma-urmei, ea era încă o copilă în formare. Avea vise mărețe, dar încerca uneori să facă reconstituirea din cenușa rece a căsătoriei dintre Nicky și Carmen, după obiceiul femeilor părăsite. Privi cu optimism înainte și zise: oricum lucrurile se vor aranja bine. Nu o să-mi fie niciodată mai rău ca la un strigoi singuratic. E ușor să greșești când te simți obosit de atâta așteptare. Trebuie să îți găsești locul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ele dacă va începe exploatarea companiei. Cele mai multe case vechi din zona centrală au pe pereți însemnele companiei, dovedind că au reușit să le cumpere de la vechii proprietari. Înaintez pe o străduța ce urca șerpuind coasta muntelui. Case vechi, în gospodării părăsite. Lacăte și lanțuri ruginițe puse la porți. Pustiu peste tot. Din nou, mă întreb, unde oare or fi oamenii locului? În sfârșit, văd o locuință pe care scrie că ,,această casă NU se vinde!”, dovada înverșunării unor adevărați moți de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
diferite: deschise, de periferie, panoramice („Priveliștea Hușilor”, „Peisaj la marginea Hușului”, „La marginea Hușilor”) și restrânse vederii - colțul de stradă sau curtea gospodarului („Stradă în provincie” - p. 91, „Interior de curte” - p. 239, „Casă părinteasca”, „Casa noastră de la vie”, „Casă părăsita la Huși”). Nefiind specialista în materie, descifrez în tablourile lui Viorel Huși arcuirea liniilor greoaie, nuanțele cromatice dense, lirismul cald, echilibrul de compoziție și tematica unitară a multor tablouri care întăresc ideea unei monografii pictate a Hușilor. Datarea tablourilor și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
impresia unei porniri din loc, abstrăgându-se gravitației, asemenea copacilor, gardurilor ori stâlpilor. Deasupra au povară ocrotitoare a acoperișurilor din stuf, paie sau tablă ruginita („Periferie la Huși”, „Peisaj” - p. 142). Aflate într-o degradare lentă, par îmbătrânite, dar nu părăsite. Cu geamuri mici, inegale, uși înguste, hornuri zvârlite spre cer, beci căscat spre lumină și, neapărat, un brâu cenușiu care le îmbrățișează delimitândule de sol, casele au specificitatea zonei Hușilor. Lipsite de pretenții arhitecturale, casele au expresii umane, emană căldură
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și scutura praful, bătrânețea și tristețea. Ea te vedea încă, mică de 3 ani, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voi aranja. E o ciudată zi de toamnă timpurie, cu dimineața rece și după-masa vântoasă. Aici sus la mine (stau la et[ajul] II) vântul se simte mai tăios și casa sună și vibrează ca o orgă cu coarde rupte, părăsite. Și seria a doua, 15 aug[ust] - 1 sept[embrie], e formată tot 99% și aici la Igaf din Pal. E și Paleologu cu nevasta și copilul, toți trei aiuriți. Ieronim Șerbu cu Matilda, Sanda M[ovilă] cu Ad[erca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cel puțin... Îmi trec o mână prin păr, mecanic. O, Doamne, Suze! Nu știi prin ce coșmar trec. Luke are o criză de personalitate... tipa care organizează nunta m-a amenințat că mă dă în judecată... Sunt complet singură și părăsită... Spre groaza mea, ochii mi se umplu de lacrimi. Mă ascund repede în spatele vitrinei și mă prăbușesc pe covor, unde nu mă poate vedea nimeni. — M-am trezit cu două nunți și nu o să am parte de nici una! Orice aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]