3,617 matches
-
voia Întâmplării și În spatele tuturor acelor lucruri se afla Allah Atotputernicul. Desigur, Zeliha cunoștea legile nescrise și de neîncălcat ale lui Petite-Ma, Însă În această primă vineri din iulie se simțea destul de Întoarsă pe dos ca să nu-i mai pese de ele. În afară de asta, ceea ce fusese spus fusese spus, așa cum ceea ce fusese făcut În viață fusese făcut și trecuse. Zeliha nu avea timp de regrete. Întârziase la programarea la ginecolog. Un risc deloc neglijabil, Într-adevăr, având În vedere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aprinse o țigară și, În vreme ce fumul Îi ieșea din gură, răsucindu-se În spirale, Începu să se simtă mai bine, aproape relaxată. O femeie care fuma pe stradă nu era privită cu prea mult respect În Istanbul, Însă cui Îi păsa de chestia aia? ridică Zeliha din umeri. Nu purta deja un război Împotriva Întregii societăți? Acestea fiind zise, se Îndreptă spre partea mai veche a bazarului. În zona aia erau vânzători care o cunoșteau după numele mic, În special bijutierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urechile ei deveniseră extrem de sensibile. — O să se termine Într-o clipă. Nu-ți face griji. Era vocea doctorului. Zeliha Îl privi Întrebător. Oare disprețul pentru rugăciunile electronice i se citea atât de limpede pe chip? Nu că i-ar fi păsat prea mult. Dintre toate femeile din familia Kazanci era singura care era În mod declarat atee. În copilărie Îi plăcea să-și Închipuie că Allah era cel mai bun prieten al ei, ceea ce, desigur, nu era un lucru rău, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nume greu de pronunțat, fără familie numeroasă; un iubit nou-nouț care să aprecieze boabele de năut. Fusese o vreme În care ea și Barsam se iubeau. O vreme În care Barsam nici măcar nu observa și cu siguranță nici nu-i păsa de felurile de mâncare pe care le punea ea pe masă, fiindcă privirea lui era Îndreptată În altă parte, adâncită Într-a ei, scufudată În dragoste. Obrajii lui Rose se Înroșeau la amintirea acestor momente lascive, Însă păleau imediat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu prietenii ei armeni. De altfel, nu vorbea despre el nici cu cei care nu erau armeni. Nici chiar cu cei care nu manifestau absolut nici un interes pentru o viață care nu era a lor și cărora, de aceea, le păsa prea puțin de istoria conflictului turco-armean. Totuși, destul de Înțeleaptă ca să știe că secretele se puteau răspândi mai repede chiar decât praful purtat de vânt, Armanoush păstra tăcerea. Când nu suflai o vorbă nimănui despre un lucru ieșit din comun, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush. — Poate că nu. Însă, sincer vorbind, un om ca mine nu poate fi orientat spre trecut... Știi de ce? a Întrebat Asya după o lungă pauză. Nu pentru că trecutul meu mi s-ar părea crud sau pentru că nu mi-ar păsa. Ci pentru că nu știu nimic despre el. Cred că e mai bine să cunoști evenimentele trecute decât să nu știi absolut nimic. O expresie de adâncă uimire a trecut peste chipul lui Armanoush. — Dar Înainte ai spus că nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
subtilă crescându-i În sufletă. Așteptau până când tatăl Își termina supa și apoi Îi poftea treptat pe unul sau doi sau trei dintre ei... sau alteori, dacă aveau noroc, pe toți să se așeze la masă. Lui Zeliha nu-i păsa atât de mustrările repetate ale tatălui ei și nici chiar de bătăile curente cât Îi păsa de aceste controale dinaintea cinei. Îi făcea rău să aștepte acolo, lângă masă, să fie controlată, de parcă orice lucru rău ar fi făcut de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe unul sau doi sau trei dintre ei... sau alteori, dacă aveau noroc, pe toți să se așeze la masă. Lui Zeliha nu-i păsa atât de mustrările repetate ale tatălui ei și nici chiar de bătăile curente cât Îi păsa de aceste controale dinaintea cinei. Îi făcea rău să aștepte acolo, lângă masă, să fie controlată, de parcă orice lucru rău ar fi făcut de-a lungul zilei era scris pe fruntea ei cu o cerneală atât de invizibilă, Încât doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cât să fumeze acea țigară Împreună cu Caricaturistul Alcoolic, deși faptul că-i era atât de dor de el o surprindea. Mai erau cel puțin două ore până când se Întorceau musafirii de la aeroport. De altfel, chiar dacă Întârzia, cui avea să-i pese? și-a zis. Câteva minute mai târziu, Asya a Închis Încet ușa În urma ei. Mătușa Banu a auzit ușa, Însă Înainte să o poată striga, Asya se strecurase deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Maureen cînd poza pentru impermeabilele Aquascutum, pentru cremele de frumusețe Revlon, pentru perucile Deltress („You’re ready for anything in a Deltress wig“), mi-ar fi putut vorbi despre femeia-obiect mai curînd decît despre femeia-copil. Dar acum, ce-i mai păsa lui? Era prea tîrziu. De ce venea să dea tîrcoale În preajma noastră În momentul cînd urma să mă culc pentru a nuștiucîtaoară cu o tînără persoană pe care ar fi putut mai degrabă s-o complimenteze pentru bunul ei gust: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre 1958. — O dată anume nu te lasă niciodată să știi cînd e enunțată. Contextul e cel care lămurește. Te ascult. Avuseseră un sezon strălucit datorită mie. Izbutisem să aduc niște prieteni de-ai tatei. Tema: „Scriitorul și răul“. Puțin Îmi păsa mie de ce avea să fie În anul viitor, deoarece aveam să-i las cu buzele umflate ca să mă duc la Paris. Ar fi trebuit să le vezi mutrele cînd le-am sugerat un ciclu de conferințe pe tema: „Există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
interesul, iar uneori chiar le Înduioșa. Așa cum unora dintre bărbați le plac doar femeile care șchioapătă, unora dintre femei le-ar fi plăcut să-și petreacă noaptea cu un agorafob. Deveneam Îndrăzneț și le vorbeam atunci de claustrofobie. Puțin le păsa! Erau gata să-și petreacă noaptea și cu un claustrofob, din moment ce asta nu se Întîmpla În camera lor. Spuneam că mi-era teamă că Îmi voi pierde mințile În sălile de cinema și În metrou. Oare rezuma cumva opinia generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
implice. Cineva care nu te vrea, deși te atrage. Asta e ceva nou pentru mine! Sau doar oarecum nou, pentru că frica aceasta a lor față de o legătură cu mine am întîlnit-o de multe ori. În plus, simt că nu iar păsa prea mult dacă nu ne-am mai vedea vreodată... de altfel, și-așa nu prea avem de-a face pentru că ei îi convine să fie singură și independentă, fără altcineva prin preajmă... și știu că n-ar vrea ca eu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și fiecare cu problema lui... Atunci înseamnă că i se potrivește această lume aspră și încremenită în nepăsare. Atunci, nu e ea Angela... Numai dacă ar fi în stare să simtă pentru mine mai mult decît arată. Dacă i-ar păsa într-adevăr, dacă ar fi capabilă de intensitate, de ceva deosebit, de ceva miraculos care poate da sens tuturor lucrurilor... Adeseori lasă impresia că poate să aibă ceva mai multă căldură dincolo de nepăsare și îngheț. Ar trebui sau n-ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de soare... aceasta ar trebui să fie primăvara permanentă a simțirii... Ia uite cum apare primăvara asta chiar dacă afară e încă frig... Apare aici, printre rînduri... printre gînduri. Printre noi. Ia uite... * De ce nu le convine la oameni să îți pese de ceva sau altceva? De ce te preferă atunci cînd ești adaptabil la distanță și răceală, cînd ești împietrit - ca și ei -, cînd ești intolerant - ca și ei -, predispus la bîrfe - ca și ei - cînd ești gata să tratezi totul cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
teamă încît să nu vrea să mă cunoască? Atunci de ce vrea să aibă atenția mea? De ce dă impresia că îi place compania mea pentru a-mi întoarce apoi spatele? De ce nu pot eu să mă detașez și să nu-mi pese? De ce mă atrage ideea de a găsi iubire împreună cu ea? De ce îi este ei atît de teamă de tot ceea ce reprezint eu, de ce se ferește, de ce ezită, de ce are rețineri, de ce e contradictorie, de ce îmi mai bat eu capul degeaba
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înțelepciune și compasiune. Complimentele îl întristară pe Porfiri. ă Sunt surprins să te aud că eu aș avea compasiune. Cred că doctorul Pervoiedov nu ar fi de acord cu asta. ă Dar dacă n-ai avea compasiune, nu ți-ar păsa cine i-a omorât pe acești oameni. ă Nu din compasiune îmi pasă cine i-a omorât. Eu nu am compasiune pentru morți. Nu le este de niciun folos. La ce le-ar folosi lor compasiunea mea? ă știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
gândești la băiatul ăla. Se simțea o notă de negare în vocea sa. Nu se uita deloc la Nicodim Fomici. ă Nu doar la el. Faci toate astea pentru sufletele lor, pentru sufletele tuturor. ă Spui prostii. De ce să-mi pese și de sufeltul altuia când îl am pe al meu? Poate că am spus așa ceva în trecut. Dar nu a fost decât un truc. O tehnică. Pentru a le smulge depoziția. Asta este tot ce mă interesează. ă Asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
primarul ar fi fost acolo, se gândi Kitty, s-ar fi găsit cineva care să emită câteva lingușeli sau să pună Întrebări care să-i plaseze pe aceștia Într-o lumină favorabilă, dar absența lor dovedi cât de puțin le păsa tuturor, de fapt. În plus, omul candida pentru Virginia, nu pentru New York. — Nu are nimeni nici o Întrebare? Trebuie să spargă cineva gheața..., repetă Dan binevoitor. Un cap din muțime se Întoarse, dând la iveală un zâmbet uriaș. Un domn foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
scurt: — Da, știm cu toții că nu despre asta e vorba. Kitty Îl sărută ușor pe Roger pe obraz și Îl lăsă să-și vadă de ocupația lui favorită - aceea de a-și distra oaspeții foarte importanți. Nu prea Îi mai păsa de nimic În mod deosebit, iar politica era prima pe lista lucrurilor care „nu o interesau“. Se Îndepărtă și se opri lângă un tablou incredibil de urât, Înfățișând un om albastru care zâmbea și din ai cărui ochi curgeau lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pe fețele tuturor celor din lift erau afișate zâmbete prietenoase. Deci nu numai ea, toți cei din New York erau adepții neatașării, erau nevoiți să Învețe asta. Era un oraș cu prea multe suflete, unde nimeni nu-și permitea să-i pese cu adevărat de ceilalți. Cu mult timp În urmă, În București, ăsta era lucrul pe care Îl ura cel mai mult: să părăsească oamenii și lucrurile de care Îi păsa. Majoritatea cunoscuților ei aveau aceiași prieteni din liceu și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prea multe suflete, unde nimeni nu-și permitea să-i pese cu adevărat de ceilalți. Cu mult timp În urmă, În București, ăsta era lucrul pe care Îl ura cel mai mult: să părăsească oamenii și lucrurile de care Îi păsa. Majoritatea cunoscuților ei aveau aceiași prieteni din liceu și din facultate până la bătrânețe, se Învârteau În aceleași cercuri, se vedeau și făceau aceleași lucruri, În fiecare zi, până la moarte. Nu și În New York. În fiecare an se deschideau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
producători executivi, care sar fericiți În scaunele lor când apare o crimă: „Ura, avem un subiect bun!“. Poate că ar trebui să te ucid. Sau măcar să te răpesc. Cei de la post te vor răscumpăra. — Ba nu, nici nu le va păsa, sunt doar o imigrantă oarecare. — Acum ești cetățean. Le va păsa. Sunt obligați să le pese. — Poate dacă mă răpești În Irak. — Ți-am spus de-o mie de ori să te duci În Irak. Ar fi fost singura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
crimă: „Ura, avem un subiect bun!“. Poate că ar trebui să te ucid. Sau măcar să te răpesc. Cei de la post te vor răscumpăra. — Ba nu, nici nu le va păsa, sunt doar o imigrantă oarecare. — Acum ești cetățean. Le va păsa. Sunt obligați să le pese. — Poate dacă mă răpești În Irak. — Ți-am spus de-o mie de ori să te duci În Irak. Ar fi fost singura ta șansă să devii cineva. Încă mai avem timp. — Ken, știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bun!“. Poate că ar trebui să te ucid. Sau măcar să te răpesc. Cei de la post te vor răscumpăra. — Ba nu, nici nu le va păsa, sunt doar o imigrantă oarecare. — Acum ești cetățean. Le va păsa. Sunt obligați să le pese. — Poate dacă mă răpești În Irak. — Ți-am spus de-o mie de ori să te duci În Irak. Ar fi fost singura ta șansă să devii cineva. Încă mai avem timp. — Ken, știi că urăsc războiul. Urăsc toată industria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]