6,963 matches
-
gândeam eu: Oare ce mă mai aștepta până la Chicago? Când i-am spus Otiliei ce mi s-a întâmplat, a rămas și ea pe gânduri: Cam multe întâmplări și eram doar la începutul drumului! - Dumnezeu și dragostea mea să te păzească de rău. Ai grijă de tine, Okay? - Okay, draga mea! Mă gândesc numai la tine, totul o să fie bine și o să ne vedem curând: Te sărut cu dor, din depărtare, Okay? - Te sărut și eu dragul meu, PA! Indicatorul de
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
care stătau acolo permanent. Negustorul pusese bazele acelei afaceri pentru a elimina intermediarii din afacere, intermediari care speculau și cel mai mic neajuns pentru a câștiga de pe urma celor care duceau greul afacerii cu amănuntul. Tocmise apoi însoțitori care trebuiau să păzească caravanele de eventualii tâlhari de pe traseu. Aflase mai demult că cetele de tâlhari aveau spioni peste tot și informau la timp mișcările convoaielor. Organiză în Yemen un fel de serviciu de dezinformare și anihilare care urmărea mișcările răufăcătorilor pe rutele
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
era încă pe undeva prin mașină: Bufnița lui Marty era tot acolo sus pe gard, dar nu mai speria pe nimeni: Doar vântul o mai mișca încet. Rățoiul Bill, deși fusese înfrânt de un adversar mai tânăr, continua să-și păzească perechea, de parcă nimic nu i s-a întâmplat: Penele cam răvășite, îi trădau însă bătrânețea: Primele semne apăruseră și la el: Ce primăvară nenorocită, aveam amândoi! Am intrat în apartament și privind la pereții goi, m-am aruncat cu ciudă
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
America și mă gândesc că poate într-o zi, arma îmi v-a tremura în mână, din această cauză. Munca de ofițer de escortă înarmat, este riscantă, de loc ușoară și nici de invidiat. Mă ține în alertă să-mi păzesc capul dar și transporturile valoroase, pe care trebuie să le escortez. Toate acestea însă, sânt lucruri normale, pentru care eu sunt pregătit profesional și obișnuit, prin natura muncii mele. Total anormală, ieșită din comun, a fost însă aventura mea sentimentală
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
muncă la câmp și nutreț pentru cai. Lăsa căruța la părinții mamei, megieși[ Megieși = vecini. (n.aut.)] cu noi și apoi venea acasă pe furiș, să nu-l prindă milițienii și să-l aresteze. Eu, fiind în vacanța de vară, păzeam lotul nostru de vie, ca și pe cel al bunicilor din partea mamei, care aveau un hectar la 50 m distanță de al nostru, împreună cu bunica Floarea, în vârstă de 103 ani atunci. Dormeam în bordeiul construit din lemne de salcâm
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam cu o nuia în mână și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două ore, tata a terminat de spălat oile și trebuia
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Strofe > Introspectie > CRISTIAN PETRU BĂLAN - VISURI COSMICE (POEME) Autor: Cristian Petru Bălan Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului În seri de veri senine, pe-un câmp întunecat, Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici, Prăpastia cerească privesc înfiorat Ș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici... Rostogolit prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SUNT TRIST Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Alerg prin munți, minciună nu-i de ce ești trist, adevăr să spui? Păzește, Doamne abisul fără fund ce inima cuprinde acoperind un gând. -De ce ești trist? Ești bine, teafăr, arătos, ai pasul șui și glas duios ai aripa lovită de catarg în locul unde arbora un steag iar somnu-i bun, e sănătos, de ce
SUNT TRIST de PETRU JIPA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373313_a_374642]
-
făcut-o cei ce au făcut-o și nici n-avem nici o dovadă. Bucătarii noștri au fost luați la întrebări însă s-a dovedit repede că n-au nici un amestec. Eventual mâncarea a fost îndulcită numai pentru cei care au păzit mormântul însă unul dintre ei nu a apucat sau nu a mai vrut să mănânce fiind plecat într-o misiune prin cetate în cursul acelei zile, trimis fiind de către centurionul său care a și confirmat asta. -Și totuși au adormit
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
ei, pereche. De-aceea s-au gândit să fugă-n lume Cât mai curând, de toți să se ascundă, Departe, în poiana fără nume, Unde picior de om nu se afundă. Arțarul, bun, le-a tăinuit iubirea Și i-a păzit ca un străjer, dar iată Că, într-o zi, își coborâ privirea Și o zări, sub el, pe biata fată. Ea era tristă și îngîndurată Și nu înțelegea de ce izvorul Avea o apă neagră, tulburată. Și începu s-o năpădească
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
mine. Sora mea e acasă și îți va deschide ușa. Dora se așeză lângă el, netezindu-și fustița. - Dacă, până atunci, va găsi un hoț cheia și va intra în casă ? - Poți să stai pe preș în fața ușii să o păzești. Fetița începu să plângă. La început încet, apoi din ce în ce mai tare, pe măsură ce gândurile îi alunecară spre catastrofele care se puteau întâmpla dacă cheia ei era găsită de un om rău. Simțea că nu o pierduse. Își amintea că o pusese bine
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
Din fața Sfintei Sfintelor, Preotul l-a dojenit Iar Dregătorul mânios, strujit pe lemn l-a răstignit... Pus în văpaia focului, scutul lui IISUS CHRISTOS Prefăcut-a dogorârea, în ceva pașnic, răcoros ! I-au scos pielea în fâșii : curele până la picioare... Păzit de Îngerii din Cer și când l-au aruncat la fiare ! Rușinat că-n aste chinuri, răbdând, Miron nimic n-a zis, Antipatros Dregătorul, prin Diavolul s-a sinucis. Apoi în Cetatea Cizic, lui Miron capul i-au tăiat Iar
SF.MC.DIOMID DOCTORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373422_a_374751]
-
Sera: Curăț peretele. Pentru ce crezi că am adus mătura? Pentru merele pe care le-ai răspândit în toate părțile după ce am plecat din cameră? Am adus-o pentru păianjen. Malu: Nu-i spune așa. Mai bine taci. El ne păzește casa. Prinde orice vietate ce ajunge nepoftită aici. Lasă mâna femeii în libertate. Aceasta își ridică rapid brațul și ia pe vârful măturii castelul de cleștar din spatele dulapului.) Malu: Ce ai făcut? Ai greșit ca atunci când mi-ai dat să
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Dragoș-Vasile izbăvire de păcate prin Sfântul Botez și i-ai dat ca pe o arvună înnoirea vieții, Însuți Stăpâne, Doamne, binevoiește să strălucească pururea lumina feței Tale în inima robului Tău că aceasta apără păvaza credinței sale nebântuită de vrajmași, păzește-i nespurcata și neîntinata haină a nestricăciunii cu care s-a îmbrăcat; fii milostiv acestuia și nouă, mamei și nașilor săi, după mulțimea îndurărilor Tale, că întru această Sfântă Taină s-a binecuvântat și s-a slăvit preacinstitul și de
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
că acesta era doar începutul. Câte incidente o să mai fie când va trebui să intervină? Și uite-l cât este de năzdrăvan! Copii cresc și în curând va trebui să alerge după piciorușele cele mici și dolofane, va trebui să păzească mânuțele alea grăbite și va trebui să fie cu toată atenția la făptura asta mică care i-a fost dată în pază, căci i s-a spus clar, "nici un fir de păr să nu cadă...și trebuie raport precis pentru
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
rafale oblice purtate de vânt, punând pe fugă pe iudei și pe toți cei care mai erau pe acolo. La baza crucilor mai rămăsese doar un mic grup de femei și bărbați și cei câțiva legionari care aveau poruncă să păzească locul supliciului. După un timp ploaia și vântul se mai poltoliră iar Gaius se așeză pe o piatră și își duse mâinile la ochi. Se întreba desigur cum de era posibil ca într-o clipită să se vindece de albeața
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
Braga și eu, care scriu acestea. Ceilalți vinovați erau duși prin alte colonii, la muncile de primăvară. A doua zi, dimineața, încolonați câte cinci, cu sapele în spate, ne-au scos la prășit porumbul, într-un mare lan de porumb, păziți de milițieni. Slăbiți cum eram, abia mișcam sapa. Când eram la celulă, nu aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
Braga și eu, care scriu acestea. Ceilalți vinovați erau duși prin alte colonii, la muncile de primăvară. A doua zi, dimineața, încolonați câte cinci, cu sapele în spate, ne-au scos la prășit porumbul, într-un mare lan de porumb, păziți de milițieni. Slăbiți cum eram, abia mișcam sapa. Când eram la celulă, nu aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
și stingheri, ne spulberă și ultimul vis înmugurit în noaptea fără stele-n destin, de ce nu îți ridici brațele-ram oprindu-i pașii cu potcoave de foc? Grăbește-te, mai avem gânduri însoțite de cuvântul ce așteaptă să fie rostit și păzește primăvara lui Vivaldi, nu vreau să devină elegie scrisă pe umerii noștri copleșiți de povara a ceea ce am ascuns printre rânduri scrise în pripă. Sărută tăcut petalele crinului din palmele mele împreunate în rugă, apoi îmblânzește cu raza curcubeului regăsit
VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371409_a_372738]
-
2016 Toate Articolele Autorului Un Păstor adună turma Lupi flămânzi mereu atacă Trece muntele de sare, Când e lumea mai posacă. Un Păstor înalță ruga De iertare și nădejde, Cu toiagul biruinței Toate-n viață par mai lesne! Un Păstor păzește turma Când lovită e de multe Și nu știe sau nu poate De Cuvânt să mai asculte. Un Păstor ridică mâna Sus în cer la rugăciune, Jertfa sfântă zămislește Neâncetat altă minune! Un Păstor adună îngeri În strană la rugăciune
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
răstoarnă rădăcinile din găleată pe iarbă.) Păpădie: Trebuie să le usuc! Trifoi: Îmi dai și mie o mână de rădăcini uscate pentru ceai? Păpădie: Îți dau. Te grăbești? Trifoi: Nu. Iepurii au mâncat bine de dimineață. Păpădie: Te rog să păzești aceste rădăcini până mă duc eu pe câmpul din partea de est să văd dacă mai găsesc pe acolo ceva păpădie. Trifoi: Mergi fără grijă. Aici mă găsești când te întorci. (Păpădie pleacă. Trifoi își plimbă mâna peste rădăcinile de păpădie
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
cu ajutorul vrăbiilor ce nu cunosc măsura lucrurilor? Ridicol. Ei nu cunosc gramajul unei lingurițe și se otrăvesc însetați de grandoare. (Strânge și mai tare găleata în brațe ridicând genunchii la piept ca un semn al apărării. Vrăbiile cântă.) Trebuie să păzesc rădăcinile de vrăbii. Sunt din ce în ce mai multe vrăbii în lume. Fără aceste rădăcini de păpădie o să murim, iar vrăbiile stau la pândă. Până când alergați după iarba vindecătoare? (Un moment e liniște. Păpădie se ridică fără să lase găleata din brațe.) Am
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
zi întregă tot așteptând să treacă trenul. Pe seară reușiseră să desfacă două traverse și să scoată liniile din șuruburi. Trenul era încărcat cu jidani, direcția Germania, în față un vagon era plin cu nemți înarmați care trebuia să-l păzească; era ultimul tren care mai putea trece... Ei primiseră o misiune precisă: să oprească trenul, să imobilizeze pe nemți și să elibereze deținuții... Oamenii trebuiau să fugă în pădure peste linia fierată. Erau șase vagoane și locomotiva... Aveau la dispoziție
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
rămas în urmă și e târziu! Fetița îi oferi omului un ultim zâmbet de încurajare, apoi porni în fugă, să-și ajungă din urmă părinții. Dar omul cel suferind încă rostea binecuvântări în urma copilului plecat : - Scump îngeraș, Iehova să-ți păzească pașii pe care îi faci! Să-Și întindă aripile Lui când ceva rău se va apropia de tine! Să ai o viață fără prihană și plină de bucurii! Sufletul meu te binecuvântează, copil care încă n-ai cunoscut vină! Rămas
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]