KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
D-uri. Azi noapte, zice Aniculăesei, eu n-am auzit prea bine, că-mi pusesem niște vată în urechi, mă ia așa curentul... s-au bătut iar. Dar una-i să mai țipi, cine nu țipă, mai dai și-o palmă, un pumn, că usturoi dulce și bărbat moale... Doamne ferește de ce-a făcut! Copiii îs în Centrală, le-a dat ceva să mănânce doamna Augustina, a fost asistentă... N-aveai ce să mai salvezi, i s-au scurs creierii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
săru’ mâna, boierule, telal trebuia să mă fac. Aș putea să scriu pe ușă „La Sara. Consignație”. Tu ce vrei? Spune odată! Tu ce vrei? Mi-aud pașii pe scări și, cu fiecare treaptă, îmi vine să mă iau la palme. *** „Vin mai târziu, mă duc să-i fac o injecție maică-mii, a răcit bocnă. Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dintr-un CAP din țara noastră bogată și frumoasă, cu mândre flori, știu câte coșuri sunt într-un camion și câtă pânză produc într-o zi țesătoarele dintr-o unitate fruntașă, am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie patriotică, „Sunt fiu de vultur”, a apărut în Cutezătorii, am mers cu capacul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
facem... S-au spus rugăciunile, „... și să-l așeze alături de cei drepți...”, a mai trecut cam jumătate de oră. Am reușit să fumez două țigări, ascuns după un monument cu un înger, parcă puțin cocoșat, aplecat s-adune în căușul palmelor suflarea muribundului, s-o poarte la ceruri, dar n-am cum să plec. Sicriul trebuie dus la destinație și, din nefericire, nu suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
bine, suntem mulțumiți, plecăm, mă mut, sunt de acord... Uite, nevastă, ai și tu dreptul să semnezi! Acolo, vezi și pe partea cealaltă. Semnează-te, să fie... Mulțumim, scoatem tot, le încărcăm, am un camion, mâine e liber ca-n palmă. A luat târnăcopul din magazie și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că-s ruginite. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
elimini. Au trimis probe în Anglia, la un laborator de-acolo, așteaptă rezultatele. La Golia abia a fost refăcută pictura și-acum, nu știu, n-am mai văzut așa ceva, se... macină... nu știu cum să zic, nu înțeleg, dai puțin cu podul palmei și se șterge, parc-ar fi cretă. Și n-au falsificat vopselele, cum fac de obicei, să aibă ce să vândă, a stat starețul lângă ei, i-a controlat. Dacă te duci și te uiți, vezi că fața Sfântului Gheorghe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un gest de entuziasm nereținut. - Așa! Ovații, vă rog, pentru vorba de duh... Voievoade, să nu disprețuiești nici o secundă virtuțile maieuticii! Sfânta moșeală! Iată, după ce-a fost tras cu cleștii de țăcălie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu mă întreb totdeauna dacă nu cumva am coșuri pe spate. *** „Mă duc s-aprind o lumânare și la ăi bătrâni și să mai smulg din ce-i acolo, s-au împânzit tufele, s-au sălbăticit, a crescut mohorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară la noi, inconturnabilă, m-aș putea exprima dacă nu mi-ar fi rușine. Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a’ lui Sorin, ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem noi? - ??? - Era sictirit că nu mai vine mă-sa să-l ia și-a început să joace după muzica de la o crâșmă, mai latinoasă, să bată din palme... S-a strâns lumea-n jurul lui, i-au aruncat americanii dolari... A adunat mai mult ca toți, în vreo douăj’ de minute! - Mișto... - Mișto! Sorin i-a luat dup-aia costum și papuci de lac, l-a pieptănat frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios... psalmodiază ucenicul. Miluiește... - Nimic nu prinde! Așa ceva n-am mai pomenit... - Ostenit-am în suspinul meu... nu înțelege ajutorul lui Leonard să se oprească la timp. Prietenul meu apropie urechea de zid, pune amândouă palmele, ca un vindecător pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu ochi mari, negri. Bat din palme, nu se clintește. Pe gresie, o bucată de săpun ros. A mâncat săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie. Urechile mi s-au umplut cu apă. *** - Ați luat tot? Ați strâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai gustoasă decît cea mai gustoasă găină pregătită Într-o crîșmă irlandeză. Și deseori petrecea ore Întregi contemplîndu-le În egală măsură pe unele și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
castelul pupa, iar cînd acesta se ridică În capul oaselor În pat, surprins și Încercînd să pună mîna pe pistolul pe care Îl ținea În sertarul mesei, era deja prea tîrziu, căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
se repetă la fel și ieși prin aceeași deschizătură. Niña Carmen azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs de mine tot timpul ăsta! se răsti la el. Ai scos gloanțele. Oberlus Încuviință În tăcere, se apropie Încet și, cu o palmă foarte violentă, o aruncă pe spate, cu tot cu fotoliu. — Asta pentru insulte, preciză el și se uită la ea cum se așeza pe jos, scuturîndu-și rochia și ștergîndu-se de sîngele care Îi curgea din nas. Nu-s chiar așa de prost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
foame. Arătă spre pești. Dar așa, schimbîndu-le des apa ăstora doi, o să rămînem În viață și, În cîteva zile, or să ne slujească la rîndul lor drept momeală ca să prindem alții și să o luăm de la Început... Deschise mîinile cu palmele În sus. Pentru că aici plouă și sînt mulți pești, putem să supraviețuim luni Întregi - arătă spre locul unde trupul portughezului dispăruse sub apă. Ce contează că peștii Îl mănîncă cu totul sau Încep cu ficatul? - Ești un monstru! - Frumoase vești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o parte, cu țeava spre mine, spre Brandy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
deschide una din mâinile ei enorme, îngreunate de inele, și atinge gaura prin care i se revarsă sângele pe pardoseala de marmură. Brandy zice: — Căcat. Bon Marché n-o să accepte niciodată s returnez costumul ăsta. Evie își ridică fața din palme, un dezastru mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă: — Urăsc să am o viață așa de plictisitoare! Evie strigă-n jos spre Brandy Alexander: — Ține-mi ocupată o masă la geam în iad. Lacrimile trasează linii curate de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
peste o lună, iar sticla-i încă aproape plină. Îmi fac socoteala că putem lua cam jumate. Dă-mi, o mână mare plină de inele vine spre mine din toate direcțiile. O sută de mâini mari vin spre mine, cu palma-n sus. Dă-i două lui Brandy. Pe prințesă o dor iar șalele. Scutur zece capsule și-o sută de mâini aruncă o mie de tranchilizante pe covorul roșu al limbii gurii ăleia Plumbago. O încărcătură sinucigașă de Darvon alunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
pe scena Nașterii. Apoi câinele se așază și se rostogolește pe spinare, își linge gâlmoasa-i gaură a curului cu aromă canină, și Evie îmi trage un cot. Oamenii aplaudă și aruncă bani. Apoi suntem în magazin, încercând rujuri pe dosul palmei, și zic: De ce se ling câinii? — Doar pentru că pot..., zice Evie. Nu-s ca oamenii. Asta-i chiar după ce-am omorât o zi de opt ore la școala de manechine, privindu-ne pielea în oglindă, așa că fac: — Evie, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
a început să citească. Eu am luat treizeci și două de pastile de Nembutal. Treizeci și două de pastile de Nembutal au ajuns în poșeta mea. Eu nu mănânc marfa. Brandy încă mai citea. Am încercat toate rujurile pe dosul palmei, și Brandy era încă proptită pe-un catralion de pernuțe cu broderii în mijlocul unui pat cu apă de dimensiuni urieșești. Încă citind. Am pus în poșetă niște estradiol expirat și o jumătate de cutie de Plumbago. Agentul imobiliar strigă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]