4,853 matches
-
capcana ce ne pândește în orice "pact autobiografic""356. În lipsa jurnalului sau a notițelor se ghidează instinctual pe memorie, numai că amintirile vin de-a valma, se cer respectate și analizate. Oamenii ies din timp și-și ocupă locul între paranteze, "îngăduind astfel vieții înconjurătoare o expoziție, mai multe cărți, călătorii și peisaje să pătrundă în țesutul narativ" pentru a nu lipsi textul de spontaneitatea vieții. "Poate chiar îți construiești un destin din ceea ce n-a fost decât umbra lui"357
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a 21 de capitole, descrie, povestește, judecă, urmărește, denunță 21 de fețe ale răului din 21 de lumi utopice, până când rămâne fără cuvinte. Vocabularul se micșorează de la o propoziție la alta, cuvintele dispar, iar textul nu mai poate fi terminat. Parantezele redau calvarul scriitorului: "ca să afli unde am fi... (zău, acesta nu trebuia lăsat să plece: e cu adevărat indispensabil; cum să exprim acum contrariul lui a porni?), ca să afli unde am fi am găsit! sfârșit dacă eram niște ... (zău, nu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Oradea, 2003, p. 256. 407 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., p. 94. 408Doina Jela, Această dragoste care ne leagă: reconstituirea unui asasinat, ed. cit., p. 234. 409 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, p. 208. 410 În acest capitol, parantezele fac referire la numărul paginilor din romanul Cuvântul din cuvinte. 411 Wayne C. Booth, op. cit., p. 49. 412 Wayne C. Booth, op. cit., p. 67. 413 Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, op. cit., pp. 492-494. ----------------------------------------------------------------------- MIHAELA-NICOLETA BURLACU Monica Lovinescu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fost internat și i s-a făcut o biopsie. Diagnosticul fără echivoc: tumoare malignă. Imposibil, întrerupse profesoara expunerea lui Bidaru, era așa un băiat înalt, cu o statură atletică de sportiv. A fost operat la Spitalul C.F.R. din capitală. În paranteză fie spus, în ultimii ani, lucra pe post de contabil la Căile Ferate, Regionala Iași. Nu i s-a vindecat bine prima operație și i-au apărut alți ganglioni ce trebuiau și ei operați la rândul lor. Au urmat alte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unii, deoarece numele ei adevărat era Cheptănaru Finlandia o bătrână de cel mult un metru, cu un cap uriaș, acoperit în întregime cu păr cărunt, sârmos, strâns într-un coc cu ajutorul unor spelci; cu picioarele puțin curbate în formă de paranteze, scurte și subțiri ca două meleștee, pe care se proptea un corp format numai dintr-un gheb de mărimea unei lubenițe și de care atârnau două mâini lungi ce aproape că atingeau pământul. Aceasta era cunoscută și apreciată, nu numai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: teorie, hotărâsem. 2 puncte 2. Explică rolul parantezelor în secvența: (poate că din cauza lumii care ne împiedica.) 3. Construiește un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului tragedie. 4. Precizează perspectiva narativă care poate fi identificată în fragmentul dat. 5. Prezintă rolul interogațiilor retorice din textul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se transcende individualul, întrun roman al experienței care „sporește cu unul seria miturilor umanității“ (Perpessicius). - VARIANTA 14 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic) 1. sinonime neologice: teorie - concepție, ipoteză; hotărâsem - decisesem, optasem 2. Parantezele utilizate în secvența dată au rolul de a izola de restul enunțului o construcție explicativă/incidentală; au rolul de a diferenția planul narării evenimentelor de planul reflecțiilor personajului narator/rolul de a marca inserarea unei reflecții în flu xul discursului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
oferi totodată câteva linii directoare necesare unei literaturi în formare precum era cea română. Grija pentru educarea tinerilor scriitori și a cititorilor în general nu reiese așadar doar din maniera didactică de exprimare dată de alegerea cuvintelor și de prezența parantezelor explicative -, ci mai ales din dezvoltarea caracteristicilor clasice, care, în mod implicit, sunt considerate ideale " Două sunt mai vârtos însușirile cu care întrec grecii și romanii pe scriitorii cei noi, cum că adecă la aceea păzirea de legile artei și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
neoficiale" dintre care, în ordine cronologică, prima ar fi cea privitoare la stabilirea definitivă în Anglia, unde venise doar cu intenția de a-și termina lucrarea de doctorat în filosofie, pe care o începuse ca doctorand la Harvard. Ca o paranteză, în această privință, este relevant pentru valoarea scriitorului faptul că atât cultura americană cât și cea britanică își reclamă drepturile asupra personalității sale, după cum a mai fost, de altfel, cazul și cu Henry James. O a doua convertire ține de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Monseniorului Montini, s-a situat mai întîi pe o poziție de ostilitate și de anticonformism față de fascism. Montini, care a introdus cultura catolică franceză în Italia, și Righetti aparțineau generațiilor legate de experiența Partidului Popular, care vedeau în fascism o paranteză, cu o viziune apropiată de aceea a filosofului liberal Benedetto Croce. După criza din 1931, această poziție a fost abandonată în avantajul unei profunde gîndiri interioare îndreptate spre viitor, într-o așteptare fără contaminare, bazată pe păstrarea valorilor creștine, pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
așteptare fără contaminare, bazată pe păstrarea valorilor creștine, pe pregătirea elitelor printr-o reformă culturală, pe deschiderea spre lumea modernă. Era o nouă generație, care nu cunoscuse decît fascismul; ea genera un nou antifascism catolic, care nu viza doar reînchiderea parantezei, ci dorea să construiască o alternativă catolică la regim, propunînd, imediat ce era posibil, un Stat pluralist, personalist și social. În felul acesta s-a copt un program ce prevedea prezența catolicilor în societatea civilă și politică. Aceste reflecții au dus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
primăvara anului 1919.42 Engelmann atrage pentru prima dată atenția asupra unor corelații care ar fi putut fi cu greu înțelese de către un cititor neprevenit al scrierii. Iată doar un singur exemplu. În paragraful 6.421, se spune, într-o paranteză: „Etica și estetica sunt unul și același lucru.“ O afirmație, la prima vedere, derutantă. Relația dintre estetic și etic, ne atrage atenția Engelmann, a stat la baza criticii făcute de Kraus limbajului poetic. „Kraus a fost (după Weininger) primul care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înșelătoare. Există, ce-i drept, o față mai vizibilă a cărții, care poate sugera că ea ar conține teze teoretice. De exemplu, în 4.111, după ce se afirmă că filozofia „nu este una din științele naturii“, autorul adaugă într-o paranteză: „Cuvântul «filozofie» trebuie să desemneze ceva ce stă deasupra sau dedesubtul științelor naturii, TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 165 dar nu alături de ele.“ Această exprimare, dacă va fi citită independent de ceea ce se spune la 4.112, va putea fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
loc aici raportarea la opera din tinerețe. În § 23, de exemplu, se aprecia drept „interesantă“ compararea a ceea ce se spune aici despre varietatea genurilor de cuvinte și propoziții cu ceea ce au spus logicienii despre structura limbajului și se adaugă în paranteză: „De asemenea și 196 GÂNDITORUL SINGURATIC * Toate citatele din Cercetări filozofice sunt date după traducerea românească de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2003. autorul scrierii Logisch-Philosophische Abhandlung.“ Se relatează că atunci când s-a îndepărtat de modul cum a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein „spunea că nu este, ce-i drept, pe deplin încheiată, dar nu crede că i-ar putea da forma definitivă în timpul vieții sale. Acest plan ar avea avantajul că după o anumită remarcă el ar putea să pună în paranteze expresia nemulțumirii sale prin formulări ca «Asta nu este cu totul corect», «Asta e suspect». El ar oferi cu plăcere cartea prietenilor săi, dar nu intră în discuție să o dea unui editor.“33 Este clar că Wittgenstein nu vedea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în situațiile cele mai comune, luptând împotriva tentațiilor puternice de nivelare, uniformizare, înregimentare și reglementare, prin utilizarea inventivă a resurselor imaginației conceptuale. Ceea ce face ca cercetarea filozofică să fie o activitate excepțional de dificilă, dar, totodată, extrem de importantă. Într-o paranteză la capătul paragrafului 387 al manuscrisului ultimei sale cercetări filozofice, publicat sub titlul Despre certitudine, Wittgenstein nota: „Cred că pentru filozof, pentru cineva care poate gândi cu mintea lui, poate fi interesant să citească însemnările mele. Căci și dacă nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
op. cit., p. 122). Și Malcolm își amintea că Wittgenstein a spus odată, zâmbind: „Russell nu se omoară cu filozofia!“ 76 J. N. Findlay, „My Encounters with Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 3, p. 117. 77 Russell adăuga, într-o paranteză, că unei asemenea afirmații i se opun unele „tendințe noi“. Ținând seama de considerațiile lui depreciative asupra filozofiei târzii a lui Wittgenstein, este plauzibil că o avea în vedere, în primul rând, pe aceasta. 78 Fr. Waismann, The Principles of
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tragediei, în vol. miscelaneu De la Apollo la Faust, "Meridiane", 1978, p. 246, 249). Întinzându-și aripile peste teritorii ascunse, clătinând obscuritățile și sugerând scenarii de început de lume marea poezie se situează sistematic sub un cer al ei, punând între paranteze logica lui trei ori trei fac nouă. Într-un context ca acesta, Macedonski din al său Curs de analiză critică (în special Despre logica poeziei) era, la 1880, de o noutate neașteptată în gândirea estetică românească; o asociație verbală, formal
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oro / nu-nțeleg, aero, loro, oro". În momente de relaxare, Nichita se preta la astfel de "experimente", recurgând la prefabricate, copilărindu-se ori pășind (parodic) rapid, pe făgașele altora. Căutătorul neîmpăcat, plonjând de pe un versant pe altul, contrar, punând între paranteze nonșalanța și boema, era o personalitate puternică, ridicându-se prezumțios Împotriva mării, declarându-se Împotriva cuvintelor dar neascunzându-și Foamea de cuvinte. Îl vedem angajat în lupte varii: Lupta inimii cu sângele, Lupta ochiului cu privirea, Lupta cu vulturul, Lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul, marea, natura în sine, bestiarul nu confiscă atenția; erosul, pus între paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de lin?" (Pentru păsările dispărute). Cel mai amplu poem, Nevermore (din Astfel, 1973), punctat cu întrebări despre timp, despre fericire și tristețe adresate posacului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuvânt, acest "Nevermore" (...). De ce taci? Ți-ai impus că nu caști pliscul de teamă Să nu te repeți? Sau e la mijloc o filozofie mai adâncă decât existențialismul? Care a venit și s-a dus de-atunci, îți spun în paranteză. (...). Știam de mult acest monoton "Nevermore", Spune-mi numai ce-nseamnă în accepția lui modernă. Concluzia soresciană e net senină; lui Niciodată i se opune un tonifiant a fi: "Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, să restabilesc echilibrul, Iată, corbule, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. Și cât de industrios a fost V. Eftimiu, cu cele peste o mie de sonete ale lui! Libertățile pe care și le arogă Carolina Ilica în ale sale Sonete imperfecte justifică o scurtă paranteză. Titlul e ambiguu, înșelător: "imperfect" nu e totuna cu nedesăvârșit. Titlu ușor ironic, vădit provocator (în spirit postmodern), anticipând că respectivele texte se înscriu în dispozitive diverse, de unde un sonet de cincisprezece versuri a câte 13 silabe (Se văd ruinele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mă-mpotrivesc; / Chiar de-aș vrea, n-aș îndrăzni pe față. / Și-n loc să te blestem și să hulesc, / Te laud, osândită pe viață" (Iubire). În cele din urmă, aceste 13 monologuri, niște scrisori deschise, larg îmbietoare, pun între paranteze situațiile dilematice, lăsând îndărăt trene de lumină, năzuind să sugereze ceea ce adesea ține de informulabil. Monologuri ca instrumente de cunoaștere! Erosul, formă de umanism fortifiant, e ritual în trepte suitoare. Totul e spus cu naturalețe, cu simplitate și concizie, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timp aplatizarea acestea conferă discursului o tonalitate voios-teatrală, bazată pe simultaneizarea antinomiilor. Anterior, Arghezi se amuza cu laicizarea cerului mitic elin: "Apollo-i profesor de mandolină", "Hercule-i petrolist dactilograf / Și Joe însuși, farmacist de treabă..." Analog, Liviu Ioan Stoiciu pune între paranteze noimele sacrului mitologic și, concomitent, supradimensionează realități precare din perimetrul "Cantonului 284". Zeități și semizei, Apollo, Hermes, Niobe, Tantal, Ixion, Hera, Danaidele și nu numai, figuri de veche vogă citațională, devin personaje fără nimb. Lui Cronos, fiul cantonierului de la Adjudu-Vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o elegie cu acest titlu, propulsând-o într-un timp cosmic, undeva deasupra limitelor planetare: Pe fag dulce-amărât / Arde, mamă, alba-ți stea. / Te uitași la ea atât / Încât semeni azi cu ea" (Steaua mamei). Accente imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]