2,639 matches
-
liniștea oarbă într-o surdo-mută gălăgie. Ce ironie, când comedia se transformă într-o tragedie Si, deși bogat spiritual, moare în sărăcie Ce magie că, deși n-o să mai fie, Moartea nu-l împiedică să fie prezent pe vecie. Ce parodie... Se spune că moartea e vie Și prinde viață când ajungem în sicrie. Viața te omoară, iar moartea te învie, Viața e un somn adânc, moartea e o insomnie Ce nu durează o vecie! Omulnu-i sortit să fie fericit.... Deși
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
pentru deranj..., apărut în 1974. Este laureat al mai multor concursuri și festivaluri ale umoriștilor din România. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1995). Umorist din stirpea lui Al. O. Teodoreanu, T. și-a adunat poeziile, parodiile, epigramele, aforismele, fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii consacrate epigramei, parodiei, aforismului, fabulei și foiletonului. Ținta satirei lui poate fi colegul de breaslă, scriitorul, măruntul funcționar, marii șefi, ca și „monștrii sacri”, fenomenul social ori situația cotidiană, prozaică: „Orice imperiu /Are un criteriu/ Reducerea statelor/Cu forța armatelor” (Diplomatică); „A pățit
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
împingerii la absurd. Sunt găsite și valorificate chei și registre, situații și stări variate. Umoristul își întrevede misiunea în tentativa de a proiecta asupra lucrurilor lumina firescului, a naturalului și de a deconspira automatismele, convenționalul, conformismul social și psihologic. În parodii T. adoptă rolul de critic literar care ironizează clișeele, pozele meditative, ticurile stilistice, ca în textele care pleacă de la Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Aureliu Busuioc ș.a. Epigramele și miniaturile lui valorizează paradoxul, surpriza comică, poanta și caricarea absurdă
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
și în „Convorbiri literare”, 1898) imaginează o situatie caragialescă: reluarea, în toate gazetele, a unei informații neverificate și consecințele absurde ale faptului. Este reușită parodierea tonului bombastic și oportunist, caracteristic publicațiilor politice. Șanse mai mari ar fi avut Ț. în parodie, însă el rămâne prea adesea la anecdota. Scrierile sunt inegale, dar trebuie prețuit curajul civic al autorului, ca și încercarea de a da ținută literară foiletonului politic. SCRIERI: Constantin de Stamati-Ciurea, Cernăuți, 1897; Foiletoane, îngr. și pref. George Tofan, Suceava
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
în 1934, când intră în Baroul de Ilfov. Adevăratul debut se produce în 1934 în „Revista burgheză”. Tot acum frecventează cenaclul Sburătorul. E. Lovinescu înregistrează în Agende literare, la 16 noiembrie 1934, apariția lui „Steinhardt - Anthistius cu cartea lui de parodii”, iar peste două zile prezența lui la ședința de duminică. La 16 decembrie „citește o parodie cu succes”. Anthistius este numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère, iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
burgheză”. Tot acum frecventează cenaclul Sburătorul. E. Lovinescu înregistrează în Agende literare, la 16 noiembrie 1934, apariția lui „Steinhardt - Anthistius cu cartea lui de parodii”, iar peste două zile prezența lui la ședința de duminică. La 16 decembrie „citește o parodie cu succes”. Anthistius este numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère, iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat astfel, este vorba de un număr de pastișe, parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de duminică. La 16 decembrie „citește o parodie cu succes”. Anthistius este numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère, iar în primul volum, În genul tinerilor..., publicat în 1934 și semnat astfel, este vorba de un număr de pastișe, parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica. Autorul le va repudia mai târziu, socotindu-le neserioase. Participarea lui la cenaclu este marcată de Lovinescu și în anii următori, până în 1940-1941. Tânărul îl vizitează și în afara ședințelor de duminică, de pildă
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
plece de la paradoxul amatorului de vinuri care se lasă convins de medici să meargă la o cură de ape la Karlovy Vary („Karlovy-Very-Dry”) și de la preceptul horațian „Nec vivere carmina possunt/quae scribuntur aquae potoribus”. Din acesta iau ființă și parodiile la poezii de Mihai Eminescu, G. Topîrceanu, Ion Minulescu și Adrian Maniu, schimbul de sonete bahice cu Mihai Codreanu sau poemele libertine rămase prin arhivele confraților cărora le sunt trimise. T. a publicat și un volum de poezii lirice, Caiet
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
fără nici un motiv, numai așa... Și te arunca acolo În celulă... Când mă Întorc..., nu Îl mai găsesc pe inginer În celulă, și Îl găsesc pe un actor, unul Dan Demetrescu, de la teatrul Tănase. Ăsta săracul era acolo pentru o parodie la „Tatăl nostru”. „Tatăl nostru care ești În Kremlin, sfârșească-se numele tău...” și nu știu ce spunea acolo mai departe. Și Dănuț ăsta, săracu, când m-a văzut: „Domne, păi cu mata ce e pe aici, că mata ești tânăr. Ai fi de-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-au arestat.” I-am spus cine sunt... „Aoleu, aici dacă ai Încăput, să știi că nu scapi nepedepsit.” Zice: „Pe mine m-a turnat un coleg de servici că la o țuică m-am apucat să-i spun o parodie la «Tatăl nostru», da’ să știi că-i grav”. Mai stau puțin și-ntr-o noapte Îl aduce pe unu’, Popescu Pasărea. Ăsta era un preot, legionar notoriu... Și ăsta făcuse Închisoare săracul, și Canalul, și-n timpul lui Antonescu... Pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
merge destul de bine, „ca oricărui individ multilateral dezvoltat” ce urmează „indicațiile prețioase”. Cauza crizei acestui limbaj o constituie, desigur, abuzul de formule precum cele citate, care și-au tocit înțelesul serios și au căpătat între timp altul ironic, stimulînd tentația parodiei existentă în orice om. Mai recent, se întrebuințează în exces termenii de „autentic”, „amplu” și „elevat”. I-am numărat pe fiecare, de cel puțin zece ori, în cuvîntul lui Petru Enășoae la ultima plenară: nemulțumit de ceea ce e, el cerea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi blocat decît printr-un proiect care să dea sens eforturilor ulterioare. *Încă „mînji”, ucenicii lui Nicolae Manolescu veniți la „Zilele Culturii Călinesciene” au impus în programul acestora și un divertisment sportiv. Bineînțeles: fotbal, cu treceri imprevizibile de la seriozitate la parodie. Echipele s-au numit, după culoarea tricourilor, Roșii și Albaștrii. Din prima au făcut parte N. Manolescu, Laurențiu Ulici, Ion Bogdan Lefter, Radu Călin Cristea, Ion Țăranu, Mircea Martin. Din cealaltă: Mihai Zamfir, Alex ștefănescu, Dan Culcer, Bogdan Ulmu, Ovidiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu sînt deloc atenți la ceea ce spune: banalități gonflate de belfer confortabil, pe care le articulează pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că dorește „buni auguri” cărții și că îl îmbrățișează „copleșitor” pe cel ce-a scris-o. Să mai adaug că a fost îndelung aplaudat? A fost!... *Agitîndu-se prin fața mea cu basca pe cap și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
N-am tăiat pe nici unul, că tot aia-i!”, „Am votat pentru toți din casă”. Se prea poate, căci, aflate în întrecere care mobilizează mai bine electoratul și termină mai repede, comisiile acceptă astfel de operațiuni. În fapt, toată lumea acceptă parodia alegerilor: unii se îmbracă în hainele lor cele mai bune, femeile ies la braț cu bărbații etc. Încrederea autorităților e dublată însă (lucru care nu se vede) de suspiciune. Pe lîngă sutele de activiști, au fost trimise „pe teren” grupe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toate avantajele și posibilitățile. Noi ne adresăm și pe această cale președintelui nostru, cerându-i să fie alături de popor, să nu se lase influențat de manifestațiile organizate anume și aclamat la comandă, căci totul e fals, e nesincer, e o parodie. Iar vizitele ce le va face în țară să fie scurte și fără paradă. Astfel va cunoaște poporul în numele căruia afirmă că guvernează. Și-l mai rugăm pe președintele nostru să nu mai vorbească despre democrația socialistă, căci numai democrație nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
gol și cei ce o fac o fac ca să-și mențină postul. O altă problemă ce dorim să o ridicăm e aceea a depunerii candidaturii pentru alegerea organelor locale sau a forului legislativ, Marea Adunare Națională. Dacă alegerile sunt o parodie, ar trebui cel puțin ca, în locul unui candidat, să se poată prezenta doi candidați, fie și nemembri de partid care sunt atașați regimului și sunt oameni capabili, buni organizatori și cu priză la alegători. Același lucru ar trebui să se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cărui file trebuiau să „mântuie zgomotul cristalului spart”. Într-adevăr, finețea monastică a caligrafiei, grija și umorul cu care era editată broșura, pe hârtie groasă, de heliograf, utilizată la reproducerea planșelor de calc la institutele de proiectări, cu versoul de parodie, plin de tabele și scheme birocratice, sugera un produs artizanal neobișnuit. Nu era vorba de un simplu Înlocuitor al paharului care se sinucisese, rănit, cu o seară Înainte. Arta fusese Înlocuită tot prin artă și frumusețea printr-o altă, complementară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iubită, cunoștințele rămase În viață, locurile, interiorizându-și-le, mâncându-le. Întrucât este vorba de o hrană esențială, cu lucruri aparținând adică mitologiei personajului, principiilor lui vitale, acțiunea ține de misterul eucharistic - oficiat Însă prin negare, ca Într-o constrângere neplăcută condiționând parodia. Scena-cheie Îmi pare a fi, astfel, prima Întâlnire dintre tânărul Dumneavoastră erou și soțul fostei iubite. Pentru a se pune la nivelul acesteia din urmă, nivel jos, simbolizat de condiția precară a medicului, soțul ei, cel al cărui ideal (stimabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prescripțiile medicale” (344). Am impresia că paginile 124-137 (mama eroului În bucătărie, loc simbolic, unde se pregătește hrana, unde fierb amintirile) se constituie În centru secret al cărții, spațiu al vinei, al vindictei parodizante, acolo unde frumusețea e o „sfidare”. Parodia eucharistiei o legitimați splendid În ultimul epilog, unde e vorba de interdicția de a mânca din pomul cunoașterii. Datoria de a mânca, adică de a transcende condiția edenică spre condiția umană, responsabilă. Aici Însă Îmi permit să mă opresc. Din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coadă veselă de șopârlă”) rotesc bâlciul deșertăciunilor. Întrebarea esențială nu lipsește, Însă. „Până unde se poate glumi?”, Întreba Antipa lumea din jur și pe sine Însuși, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
omul tranzițiilor postmoderne va crede că se confruntă cu dificultăți fără legătură cu cele care au marcat iremediabil timpul nostru. Greu de prevăzut, și poate inutil, ce portanță pot avea Însemnările, care se referă la „mintea captivă” și tristele ei parodii sau cele evocând lagăre, Închisori și execuții. Insatisfacția oricărui autor la recitirea celor scrise, cu atât mai mult În condițiile stupefiantei viteze cu care se schimbă astăzi termenii de referință, este temperată, măcar parțial, În cazul de față, de lipsa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Urmuz, Ionesco, Cioran, chiar Arghezi, chiar clasicul Caragiale, deși Saul Steinberg s-ar fi putut regăsi, fără Îndoială, În originala insurecție românească Împotriva locului comun, a cărui cămașă de forță acești mari neliniștiți au mitraliat-o, cu toții, prin paradox și parodie, prin ludicul spiritului lor rebel și bufon. Nu ar fi vorba nici chiar de vreun „carnet de membru” În loja internaționalistă a maeștrilor inovatori ai artei moderne. Un dadaist doar În sensul „cetățeniei” modernității, nu al cotizării la o mișcare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La Moși, în „Universul” din anul 1900. Șirul colaborărilor lui Caragiale continuă cu snoava populară Fără noroc, cu Articol de reportaj, Amiază maură, Ion prostul, Eros, Bonbon. G. Coșbuc își începe colaborarea cu Lordul John și continuă, între altele, cu parodia Sonet (cu contraziceri și cu tendințe), cu un articol despre Tradiții și legende din popor. Murășul și Oltul și cu o notă intitulată Streașina casei. Dintre autorii de versuri trebuie amintiți D. Teleor, Gheorghe din Moldova, A. Toma, Cincinat Pavelescu
FOAIA INTERESANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
cântări de dragoste din poezia actuală, îl constituie „nunta” bunicului („Nunta am tras-o pe video, a fost un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori descântec), cu umorul, absurdul și fantasticul de tip folcloric. Evanghelia lui Barabas (1996) continuă aceeași linie neorealist-onirică, aici de un lirism mai atenuat, cu propensiune către alegorie și parabolă. Modelul limbajului
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]