1,528,970 matches
-
care lucram la Ionescu, mi-a venit ideea să fac ancheta aceea frumoasă, la care atîția scriitori au răspuns antologic, "În lumea taților", anume ca să pot vorbi și eu despre tatăl meu. Avem tați, avem parte de ei, și avem parte de ei pînă murim. D.P.: Ai putea spune și tu, la fel cu Ionescu: Tot ceea ce am făcut, într-un fel, împotriva lui am făcut"? M.P.: Am făcut destule lucruri împotriva tatălui meu. Nu tot - încă n-am terminat de
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
apăream eu, acolo, în roba mea cam lungă, în care îmi era frică să nu mă împiedic, în care mă simțeam, evident, costumată, și de aceea eram și eu destul de veselă. Dar mă și bucuram că domnul Nicolae Balotă are parte de cuvintele mele, pentru că îl iubesc, el este unul dintre cei doi mari scriitori pe care i-a dat Clujul, Negoițescu și Balotă. Îl iubesc ca scriitor și-l iubesc ca om. Dacă tații ar fi aleși, mi l-aș
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
că îi șochează pe mulți dintre ei, îi intrigă, poate... M.P.: Eu nu mă simt puternică, eu mă simt fragilă..., fragilă în sine. Vulnerabilă. Povestea asta, a ta, cu forța pe care aș avea-o, mi-e străină. Structural, fac parte din familia lui Kafka, a vulnerabililor și a învinșilor, nu din cea a învingătorilor. D.P.: Dar aproape tot ce vrei îți iese! Există ceva ce nu ți-a ieșit din ceea ce ți-ai dorit? M.P.: N-am un copil. D.P.
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cercetător este onest și cercetează. La cercetători, nu există rea-credință. Un cercetător poate să greșească sau poate să aibă dreptate, eu nu neg că pot să am greșeli, dar rele intenții n-am avut niciodată. Am încasat-o din toate părțile, dar totuși, cînd muncesc, acolo, eu, cu foile mele, eu, cu revistele, eu, cu documentele, atunci sînt fericită. D.P.: Cînd spui: "n-am fost fericit", cred că te referi la celălalt plan, afectiv. M.P.: Știi, am avut un sentiment extraordinar
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
faptul că mă pot sinucide mă face liber și pot duce greutatea vieții tocmai pentru că, dacă nu mai merge, mă sinucid. Aceasta era metoda prin care și-a obținut el eliberarea, libertatea. În mine sînt două lucruri: pe de o parte, e un sentiment. Și acest sentiment e autentic: al lipsei de sens a vieții. D.P.: Dar, atunci, de unde pofta, entuziasmul tău permanent de a scrie? M.P.: Tocmai. Construcția pe care o fac o fac pentru că eu sînt ardelean: lucid, constructiv
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
M.P.: Slavă Domnului, nu vreau să mai trăiesc după ce nu o să mai fiu lucidă. D.P.: Și forța ți-o păstrezi... M.P.: Forță nu mai am... D.P.: ...De vreme ce ai atîtea proiecte: încă un Cioran, apoi Eliade, alte volume de poeme, în parte scrise, memorialistică, publicistică... M.P.: Astea sînt forme de autoamăgire. Noi cunoaștem un prieten, avem un prieten, care are aproape 80 de ani și care are proiecte cam tot atîtea cît mine. Forma noastră de a ne autoiluziona e teribilă. Dar
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
ori de ziar, și s-au supărat pe mine că le-am spus nu. Dar, de fapt, eu nici nu mai pot, dar nici nu mai vreau să mă risipesc. D.P.: Ce relație ai cu criticii tăi? M.P.: Am avut parte și de comentatori foarte buni, la obiect, care au știut ce să citească, și, sigur, au fost și o grămadă de grafomani. D.P.: Ai și tu nostalgia criticii de altădată? M.P.: Da, cînd deschid revistele literare, care, pînă în ’89
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
de niște scrisori, de niște e-mail-uri pe care le primesc de la prieteni și consider că acelea îmi sînt comentariile de carte. Îmi pare foarte rău, în schimb, pentru cărțile pe care le scot la "Apostrof", bune, dar care n-au parte de comentarii. Sau mă întristează că rămîn nebăgate în seamă cărțile unor oameni tineri, foarte buni, din universitate. Mă doare sufletul, pentru că mă gîndesc că eu sînt lansată, pe cînd ceilalți sînt încă tineri și chiar au nevoie de încurajare
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Troțki, în perioada exilului său mexican: este picant să-l vezi pe marele teoretician/revoluționar în pat cu o femeie pătimașă ca Frida, șoptindu-i vorbe dulci și-apoi trecînd la dictarea unor fraze care încep cu democrația socială... Dincolo de partea anecdotică, filmul lui Julie Taymor este un exemplu fericit de cum poate fi pusă, pe ecran, o personalitate artistică atît de colorată ca Frida: fără prudențe inutile, fără timorări castratoare, cu imaginație și panaș Filmul este în același timp precis și
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
totul, dar nu posedăm nimic. Cu alte cuvinte, un mister nu se posedă, oricât s-ar dărui... Frumosul indiferent se uită la mine și-mi face cu ochiul, cum adică?... Toate femeile, zic, aveau aerul că se gândeau în altă parte, menționez. Parol? face el neîncrezător... Cum se poate?... Stau, mă mai gândesc, și zic: Nu știu, mi s-o fi părut, dar gândurile unei femei, orișicât, nu pot fi ghicite de tot. Nici atunci când te iubește una la maximum?... întreabă
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
Frunză, pentru că ea include nume care n-aveau nimic în comun cu fascismul, ca Winston Churchill ( bun prieten și aliat al lui Stalin în timpul războiului) sau generalul De Gaulle, cunoscut inamic al hitlerismului. Trecând la români, de același statut au parte Iuliu Maniu și Ion Mihalache, șefii P.N.Ț., înscriși pe aceeași listă, alături de Corneliu Zelea Codreanu. Cartea-ucaz pune la index orice amintește de pluralism politic, de adevărul istoric ( Basarabia, Transilvania, Tratatul de la Trianon), de specificul și tradițiile poporului român ( S.
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
a lui Flaubert de a-l face pe cititor să vadă, Calvino oferă o istorie miniaturala a românului: Există o istorie a imagisticii în român înțelegînd românul că arta a construirii personajelor și lucrurilor că imagini ce se suprapune în parte peste faze ale istoriei genului românesc. Românul, de la Madame de Lafayette pînă la Benjamin Constant, explorează cu o remarcabilă acuratețe conștiința umană, dar toate paginile sale sînt obloane închise ce ascund privirii orice altceva. Imagistică începe în român cu Stendhal
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
lucrurilor care pot fi văzute. Stendhal și-a imaginat marele său roman, Roșu și negru, publicat în 1830, drept o cronică a secolului al XIX-lea. Începutul e un măiestrit capitol ce descrie așezarea în care se desfășoară acțiunea primei părți. În românul realist știm întotdeauna unde ne aflăm. La Stendhal, orașul și regiunea primesc un nume de la bun început. Pătrundem în lumea lui Stendhal de parca aceasta ar fi o descriere topografica sau o pictură panoramica, o fotografie la scară mai
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
plină de făgăduința primenirii, între asumarea destinului românesc ( "cosmic crin") și reprezentarea mitopoetică a morții: "căci moartea nu-i decât o carte/ la care scriu și mă dedic,/ ca unui lan un simplu spic/ să am din viața ei o parte". Poet al "lucrării" și al "libertății între frați", Gheorghe Pituț, covârșit de nepăsarea milenară a Sfinxului, nu pregetă să-i pună la încercare misterul, inexistența și neantul în sonetele pariziene. Nu eternitatea Sfinxului, inumană expresie a dezumanizării artei, a râvnit
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă vestitorii,/ prin care spiritu-și desparte/ vasele vii de cele moarte,/ cântăm luminile erorii". Gheorghe Pituț, Când îngerii adorm pe crengi, Sonete, Editura Decebal, 2003
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
acel timp". "Zarva, îmbulzeala gloatei de ucigași și lanțurile întinse în mijlocul străzilor" dau o imagine terifiantă a unui atentat modern globalizat. "Acolo, după spusele destul de țări ale unui scriitor al vremii ( D’Aubigné, Istoria universală, n.n.) sîngele curgea din toate părțile, căutînd rîul și nimeni nu putea străbate străzile, fără să-l pasca primejdia de a fi strivit în orice clipă de cadavrele ce erau aruncate pe ferestre". "Regele ascuns în palatul său avea avantajul de a nu vedea oamenii ca
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
și când aproape imposibil, Călin Ioachimescu a intrat în casa muzicii contemporane pe ușa principală. Erată Ca urmare a unei regretabile erori de culegere, textul articolului Jurnal de festival din nr. 24, 18-24 iunie a.c. a suferit în ultima lui parte alterări de conținut, drept pentru care suntem nevoiți să facem următoarea rectificare: în ultima coloană, paragraful 30 mai, după rândul 14 se va citi: și uimirile morfogenetice ale lui Aurel Stroe, de spectralismul lui Călin Ioachimescu și postmodernismul lui Dan
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
atracție exercitată asupra ființelor, se spune ca e un guru. Denumire care trimite la o sectă, cu tot ceea ce implică această că alienare și nimicirea ființei. Implicit, Brook, vorbeste în toată cartea de drumul adoptat de el: pe de o parte teatrul, pe de altă parte, formația interioară. Bineînțeles, ele nu s-au suprapus, ele dialoghează fără a se confundă. Nu așa acționează un guru. De altfel, nici viața, nici artă, insistă el, nu trebuie puse sub semnul unei unice opțiuni
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
spune ca e un guru. Denumire care trimite la o sectă, cu tot ceea ce implică această că alienare și nimicirea ființei. Implicit, Brook, vorbeste în toată cartea de drumul adoptat de el: pe de o parte teatrul, pe de altă parte, formația interioară. Bineînțeles, ele nu s-au suprapus, ele dialoghează fără a se confundă. Nu așa acționează un guru. De altfel, nici viața, nici artă, insistă el, nu trebuie puse sub semnul unei unice opțiuni. El iubește dublul, care îl
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
prin energia mișcării inepuizabile a teatrului imediat cu care Brook se identifică. Adevărul lui este mișcarea. Deși acest lucru este străin spiritului lui Brook, cred că s-ar putea face apel la exercițiul explicării culturii prin cultură. Pe de o parte, prin virajele și mutațiile lui, el se apropie de artistul multiform care a fost Picasso, pe de altă parte, prin gustul pentru copilărie că experiența primară de ce maturizarea este un proces de declin e alături de Brâncuși când acesta zicea când
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
este străin spiritului lui Brook, cred că s-ar putea face apel la exercițiul explicării culturii prin cultură. Pe de o parte, prin virajele și mutațiile lui, el se apropie de artistul multiform care a fost Picasso, pe de altă parte, prin gustul pentru copilărie că experiența primară de ce maturizarea este un proces de declin e alături de Brâncuși când acesta zicea când nu mai ești copil, nu mai ești nici artist. După descrierea etapelor devenirii, Brook își permite să revină la
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
o cumperi (sau s-o împrumuți). l Revista HIPERION - CAIETE BOTOȘĂNENE nr. 2 are o secțiune dedicată scriitorilor români din New York (doar cîțiva dintre). Pe lînga altele, sînt publicate și niște fragmente de proza. Primul aparține Mirelei Roznoveanu și face parte din nuvelă Singurătatea Femeilor Minunate. E vorba despre un jurnalist, Paul Larson, care se duce la un restaurant "de pe Trei Avenue frecventat de scriitori și ziariști, se așează la o masă și își zice în sinea lui așa: "Ficțiunea, că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
numără printre cei care, la un moment dat, au încercat ceva, în boemia lor de pe vremea regimului Ceaușescu. Cronicarul speră că după numărul 535 din Dilemă se va găsi cineva, istoric sau mai degrabă nu, care să acopere și această parte din istoria necunoscută a României.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
de a învăța, adică de a memora. Trăim în legislați mentale paralele. ( Se poate doar spera în începutul făcut prin introducerea între probele de examen a celui mai simplu mod - "text la prima vedere" - de a distruge cel puțn o parte din eșafodajul de memorare și copiere didactică.) O altă diferență de perspectivă și evaluare o introduce gradualitatea copierii. Pentru a nu suspecta direct de rea-credință o seamă de persoane, tind să cred că mulț dispun de norme foarte relative în
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
lume una surprinzătoare, cu atît mai mult cu cît, fiind din zonă, ei sînt bine cunoscuți de către toți cei apropiați fenomenului artistic de astăzi. Pentru o mai exactă imagine a expoziției, în ansamblul ei, și a prezenței fiecărui artist în parte, întrebarea: cine sînt, de fapt, Mihai Percă și Maxim Dumitraș este una legitimă, iar răspunsul, fie el și sumar, devine oarecum obligatoriu. Așadar: Pictor mai puțin cunoscut în mediile bucureștene, format și afirmat în climatul artistic clujean, Mihai Percă este
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]