2,501 matches
-
gest de salvare și de recuperare, în același timp. Tot aici, la Emmaus, am găsit acum câtva timp icoane pe sticlă din România, CD-uri cu colinde de Crăciun pe care erau scrise într-o franceză plină de greșeli dedicații patetice de "înfrățire" între sate etc. Faptul că toate aceste semne ale "românității" au eșuat la lada de gunoi a Emmaus-ului spune mult despre limitele dialogului cultural, dar și ale elanului francofon de la începutul ailor '90. Ocazia ratată de atunci de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce izbucneau cu toții în râs când eu declamam patetic întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o năframă-n vârf de băț“. „Sol de pace“ nu avea, pentru mine, nici un înțeles. „Solz de pește“ avea sens. Dar până la urmă, amintirile care mă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fi fost constituită pentru revizuirea procesului lui Galileo Galilei, din urmă cu 300 de ani. Același arhiepiscop și-a exprimat părerea că închiderea „cazului Galilei” ar însemna „cicatrizarea celei mai grave răni în relațiile dintre religie și știință...” E spus patetic. Și exact. După ce aleargă de 10 ani să câștige măcar o dată miticul tur al Franței; după ce a împărțit lumea mare a ciclismului în „poulidoriști” și „anquetiliști”; după ce în fiecare an a fost învins fie din Anquetil, fie de ghinion, fie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai precis din lume, dacă-l găsești pe lună, pe Venus, pe Marte? Am hotărât să revendicăm altceva. Afirmăm acum că ceasul noastru este cel mai precis din Univers”. Într-un cinematograf elvețian, publicul izbucnește în râs la o scenă patetică din filmul Jane Eyre, atunci când contele Rochester, pentru a-și dovedi dragostea față de Jane, strigă: „O voi duce pe Lună!”. Corespondentul la Washington al Pravdei scrie că astronauții americani sunt la fel de simpatici și de sociabili ca și cosmonauții sovietici. Arrabal
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ale unei singure fraze. Voiam să mă încredințez, chiar să mă vând. Se părea că sunt în preajma unui faliment. Crahul trebuia să mă găsească fără cuvinte, fără vocabular, vindeam toate acțiunile sub formă de visuri, jurăminte, afirmații categorice, duioșii, promisiuni patetice, scoteam din mine chiar calambururi. Numai dorul se putea măsura cu frica de singurătate și moarte. M-am întors de acolo cu o colită, și-n gară primul drum a fost la chioșc, să cumpăr Sportul. Acum mă îndrept tot
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și așa) „Nu mai sunt copil, crede-mă... (intrasem într-un presto finale) Patetismul nu-i pentru copii, dar după Cehoslovacia - un an de încercări... (El îmi puse, brusc, palma pe gură)... mă țin cu dinții să nu mai fiu patetic.” - Bine că plecăm poimâine acasă. - Bine că mă duc diseară la Cehov. Cred că n-ai nimic împotrivă. - Ce piesă e? - Nu-i o piesă... e un recital. - Cum să fie recital? Cehov n-a fost compozitor... - Nu știu, mă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Am citit atunci, cu respirația tăiată, pe Ehreburg, cu pamfletele lui nimicitoare, pe Simonov, cu poeziile lui pline de avânt, pe Gorbatov, cu schițele lui răscolitoare, pe Surkov, trimițând acasă, de pe front, buletine de luptă și de victorie, în strofe patetice care făceau serviciul unei salve de tun trase în dușman. Nu l-am citit atunci și n-am auzit atunci de Pasternak.“ („Pasternak? N-am auzit de Pasternak!“, Gazeta literară, 30 octombrie 1958) Zaharia Stancu e sincer (nota V. I.
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Plecarea era definitivă. Înapoi nu mai existau decât părinții mei, sora și o mătușă, prietenii și amintirile, înainte nu știam ce ne așteaptă. După ce am trecut prin vămi și centre de primire, ne-au întâmpinat rudele soțului. Revederea, mai puțin patetică decât m-am așteptat, a fost revitalizantă. Eram niște naufragiați scăpați de la înec. După „reanimare“ a început „adaptarea“ la mediu. Localitatea unde trăiesc rudele soțului, nu departe de Köln, este situată pe coama unor dealuri împădurite. Casele omenilor și grădinile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de a prinde formă a fraților și surorilor mele. Eu însămi aș fi fost un astfel de avorton, dacă maică-mea s-ar fi lăsat convinsă de medici să pună capăt sarcinii. Un avorton rămas în viață: un accident mai patetic nu există. Erau mulți ca mine, ne recunoșteam după plăcerea dementă cu care distrugeam trenurile în care ne îmbarcam vara către taberele de vacanță. Împreună ne îmbibam cu alcool trupurile caraghioase și inutile, căutând instinctiv intimitatea de borcan a formolului
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la Nîmes, în acel fermecător Midi, al cărui soare îl adusese în sânge, mama regăsise în opera lui Daudet sufletul arzător și sensibil al patriei sale îndepărtate". Fratelui lui Eugen viitor avocat strălucit la Iași îi pusese prenumele Alfons. Mărturisire patetică: grație acestui Daudet familiar, memorialistul considera că patria sa spirituală includea deopotrivă țara natală, "cât și ținutul luminos căruia îi aparținuse mama". Mențiune duioasă: "Contopirea aceasta o făceam toți la noi în casă, și mama, și tata, și frații mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin Europa); Confidențe și alte câteva lucruri în legătură cu aceasta, 1940 (aforisme); Castele în Spania, 1946 (selecție de articole de ziar, "lucruri mărunte înregistrate pro memoria), plus alte titluri. Orașul amintirilor, acum la a treia ediție, este cartea sa reprezentativă. O patetică dovadă de afecțiune constantă. Constantin CIOPRAGA Celei care prin devotamentul și prin afecțiunea sa m-a ajutat la puținul bine pe care am reușit uneori să-l fac; celei lângă care am trăit înainte de a le scrie multe din paginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
echilibru, de ordine, de justiție, mă atrăgea cu o putere irezistibilă. Mișcarea însăși mă atrăgea de asemeni, prin noutatea ei îndrăzneață, prin credința devotată și naivă a celor care făceau parte din ea, prin nota sa romantică, prin senzul său patetic, prin farmecul său de religie nouă. Caracterul și senzul acestei atracții erau mai mult de ordine sentimentală decât critică. Ideologia și mișcarea socialistă satisfăceau în mine impulziuni adânci și elementare; îmi satisfăceau cu deosebire simțul de justiție și iubirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
moartea actorului Ion Fiscuteanu (cel care a câștigat mai multe premii pentru rolul jucat în Moartea domnului Lăzărescu). Dacă în cazul lui Dan Iosif televiziunile au montat mici ode, de data aceasta ele au tratat subiectul cu profesionalism, fără discursuri patetice. (2007) Trufia cucernică la televizor La începuturi, creștinismul era o religie a umilinței. Între timp, însă, umilința a fost pierdută pe drum. Au apărut averile bisericești, palatele conducătorilor religioși și hainele scumpe ale episcopilor. Și, în general, o neostoită goană
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Să ne explicăm figurile lui El Greco, alungite ca o plantă suferind de heliotropism, prin boala de ochi a pictorului? De ce-am uita că și arta a ezitat Între Anteu și Icar? Van Gogh cu fervoarea dionisiacă a lanurilor sale patetice și-a Întors ochii tragici și plini de soare spre Anteu. Floarea soarelui pictată de el nu s-ar smulge niciodată din pămînt; e de un galben solar și teluric În același timp, pătrunzător, ca sîngele incendiat; un galben pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ci și mai ales pentru că numele acelea sforăitoare și pildele acelea răsunătoare nu fac altceva decât să pregătească terenul non-glorioasei înfrângeri finale. ̨ ncepute în forță (sub privirile stupefiate ale convivilor), discursul și emisiunea nu pot decât să capoteze la fel de patetic. Precum Revoluția însăși, devenită revoluțică (așa cum ai spune ciorbiță de văcuță și fripturică cu cartofiori prăjiți), Platon și Heraclit sunt precum postamentul de marmură pe care e așezat cu emfază un borcan cu gogonele : specia definitivului ajunge specia diminutivului. Dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
amintiri din copilărie, când a evocat satele, „Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat, unii plângeau în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
endnote id="(198, II, p. 120 ; 589, p. 335)"/>. În lunile imediat următoare asasinării țarului s-au produs - cu Încurajarea autorităților - pogromuri la Kiev, Odessa, Elizavetgrad și În alte orașe din Ucraina. În Franța, Victor Hugo a publicat un Apel patetic de condamnare a crimelor Împotriva evreilor, În timp ce unele publicații le-au justificat prin „crima de pe Golgota” Înfăptuită de evrei <endnote id="(530, p. 170)"/>. Folosit pentru prima dată la Odessa, În 1871, termenul rusesc pogrom („masacru”) s-a Încetățenit În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adunat din generație În generație, prin școala suferinței” <endnote id="(598, pp. 296- 302)"/>. Și pentru Goethe - cel imaginat de Thomas Mann În romanul Lotte la Weimar (1936-1939) - Înțelepciunea dată de „suferința” (gr. pathos) evreului se opune „eroismului”. „Evreii sunt patetici, dar nu sunt eroici”, remarcă personajul Goethe după ce descrie un sinistru pogrom din secolul al XIV-lea căruia i-au căzut victime 285Portretul moral și intelectual mulți „fii ai lui Israel” din orașul german Eger. „Vechimea rasei lor și experiența
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se minuneze toată mahalaua [evreiască] când Îl va vedea cu medalia pe piept. Și parcă auzea șoaptele tuturor : «Uite iepurele... Viteaz bărbat !»” (<endnote id="263, p. 175)"/>. Imediat după decretarea mobilizării din august 1916, Uniunea Evreilor Pământeni lansa un apel patetic către evreii din România În care, printre altele, se spunea : „Fiii noștri, În rândurile armatei române, Își varsă sângele pentru țară. Împreună cu toți românii, facem bucuroși această jertfă, fiindcă numai din durerile noastre ale tuturor se va putea naște România
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Mossad”, „mafia evreiască de carne [umană]” trecea clandestin „micuții români” peste hotare. Odată ajunși În Israel, ei erau uciși „pentru sânge”. Căci, după cum este „bine cunoscut deja [...], pasca evreiască cere sânge cușer, de creștin frăgezit”. „Nici unul dintre micuți - conchidea patetic săptămânalul bucureștean - nu va mai putea fi adus pe pământ românesc sau readus la viață” <endnote id="(68)"/>. Câteva aspecte ale scenariului trebuie observate. În primul rând, nu ar fi vorba de câțiva infractori detestabili. N-ar fi fost atât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pierde pământul cumpărat mai Înainte. a.p. Au dat hușenii flanele groase și ciorapi de lână? Ei bine, nu, sau măcar până la data de 18 septembrie 1877 când ministrul de Interne a apelat iarăși la bunăvoința cetățenilor, trimițând la Prefectura Fălciu patetica telegramă (fără număr) pe care o vom reproduce aici: „Am făcut apel la D-nii Prefecți ca D-lor să facă apel la cetățeni pentru ofrande de flanele groase, ciorapi de lână, obiele și orice alte aseminea objecte. Veștminte calde pentru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
aceste situații, disproporția creează deformarea și devine și o sursă inevitabilă a comicului. Nu este Coriolan Drăgănescu produsul unei retorici, a propriei sale retorici, dar mai ales a celei vehiculate în gazetă ? Ne aflăm într-un fenomen de rezonanță, discursul patetic al lui Coriolan intră în rezonanță cu discursul jurnalistic, care i se face ecou. Absența unui context care să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată prin practica jurnalistică. Discursul jurnalistic constituie lentila deformatoare în măsură să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este invocat și care-l legitimează. Cu alte cuvinte, lirismul și retorica au un mariaj dezastruos pentru eco- nomia dramatică întrucât construiesc centrul de greutate nu în jurul cursivității firești a evenimentelor într-o situație presupus reală, ci în jurul unui discurs patetic, declamativ, care devine, de fapt, centrul de greutate al scenei. Pe bună dreptate, comediografului acest discurs i se pare derizoriu, enorm. Caragiale „simte” nu enorm, ca un romantic tra- versat de efuziuni și vizionarisme, ci enor mi tatea proce- deului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a lui Garibaldi indică cel puțin raportarea la un context mai larg. Registrul stilistic propriu scrierilor memorialistice sau discursului istoric este foarte curând bruiat de elementele unei retorici grandilocvente, propriu unui discurs politic avântat. Cuvântul „a sugruma” induce acest efect patetic, descărcarea afectivă improprie discursu- lui expozitiv inițial indică dubla măsură și hibridizarea sa. O temă îndelung vehiculată în epocă este aceea a „măririi și decadenței” speculând un întreg curent de idei, dar și o sensibilitate finiseculară din care originează estetic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să țină un discurs, ceea ce acesta și face. Bravul Stan Popescu este unul dintre cei 1000 ai lui Garibaldi, „vrăjmaș jurat al tiranilor și frate pasionat al poporului”. Figura grandioasă a polițistului este sculptată la scara monumentală a unei retorici patetice care va guverna întreaga relatare a evenimentelor. Dilatarea siste- matică a afectelor corespunde unei sensibilități romantice unde grandoarea este incorporată în metabolismul oricărei sensibilități patriotice. Genuin, Nicolae Filimon își redacta cele două nuvele romantice Mateo Cipriani și Friedrich Staaps în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]