15,863 matches
-
liberă". Încercînd a se salva de teroarea roșie, tinerii intelectuali români, plecați din București, „dintr-o capitală a dialogului intelectual" (sunt cuvintele Monicăi Lovinescu), odată ajunși la Paris, id est„în Europa venind din Europa", au constatat cu stupefacție că patria lor a fost lăsată, cu acordul tacit al marilor țări democratice, în condiția unei „colonii sovietice". În locul unui spațiu ideal, au descoperit o Franță gauchistă. Un mediu infectat de insidioasa propagandă sovietică, în care „intelectualii nu numai că se situau
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
baricade posibile pe cele culturale". Una din aceste „baricade" ale rezistenței va fi revista Luceafărul. Era o amară substituție a „țării reale", aflate în colaps, în spatele cortinei de fier, așa cum scria un alt surghiunit de seamă, Vintilă Horia, printr-o patrie ideală, „care mai curînd sau mai tîrziu va înlocui patria care se stinge". Dacă Cioran publica în Luceafărul un șir de Fragmente și Razne, semnate Z.P., probabil ultimele pagini pe care le-a așternut în limba română, cu o
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
rezistenței va fi revista Luceafărul. Era o amară substituție a „țării reale", aflate în colaps, în spatele cortinei de fier, așa cum scria un alt surghiunit de seamă, Vintilă Horia, printr-o patrie ideală, „care mai curînd sau mai tîrziu va înlocui patria care se stinge". Dacă Cioran publica în Luceafărul un șir de Fragmente și Razne, semnate Z.P., probabil ultimele pagini pe care le-a așternut în limba română, cu o dispoziție intemporală, de abstragere din calamitățile timpului (li se poate
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
printr-o desăvârșită informare, prin profunzimea concepției istorice și prin responsabilitate. Dar motivul pentru care îl apreciem atât de mult pe Dan Berindei nu este competența sa incontestabilă. Ci patriotismul desăvârșit: un patriotism de tip european, deschis către ideea de Patrie și către creativitatea solului național, nu unul exclusivist și șovin. Dan Berindei este, ca să-l parafrazez pe Ion Barbu, unul dintre rarii europeni de la Dunăre. La mulți ani, domnule Profesor!
Un mare istoric a împlinit 90 de ani by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63687_a_65012]
-
Am înțeles că asta era o prostie și că arta trebuie să fie întotdeauna deasupra politicii. Când am început să-i compar pe cei „dinăuntru" cu cei „din afară", am descoperit că și unii și alții își iubeau la fel de mult patria, deși aveau percepții atât de diferite asupra viitorului ei, din care cauză se uciseseră și se mai ucideau unii pe alții. Și-am hotărît atunci să-i unesc. Măcar într-o antologie, dacă altfel nu se putea. St. D. - Un
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]
-
tenor român, a îndrăznit să se întoarcă acasă după patru decenii, nutrind aceleași sentimente pentru tot ceea ce înseamnă România: „De aici am plecat și n-am uitat niciodată și n-o să reneg niciodată. Sentimentele le am aceleași, de dragoste pentru Patrie, pentru Operă, pentru tot”, mărturisește Vasile Moldoveanu. Duminică, de la ora 21.00, Antena 3 prezintă povestea lui Vasile Moldoveanu, unul dintre cei mai mari tenori ai lumii, pe care Romania l-a recompensat, condamnându-l la moarte.
Povestea celui mai faimos tenor român, condamnat la moarte by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64032_a_65357]
-
bucatelor. Acolo, nepricepuți, secături, prisosesc încă mai mult, imitând toate relele unei lumi pe care au dărâmat-o. Fiindcă nerăbdarea lor n-are nimic revoluționar, dimpotrivă. Degeaba aria din Bellini, Suoni la trompa e intrepido, cu al său, foarte romantic, patria, vittoria e onor! Pură retorică, exersată prin camere de serviciu, încercând să câștige grațiile vreunei bucătărese. Și nu vorbele contează, cât meșteșugul lor, dovadă portretul pe care i-l face Rîmătorian iubitei Rezi, unde nici un epitet nu stă lângă regentul
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
contextul și la motivațiile personajelor, iar nu la valorile morale sau patriotice ale omenirii. Morala nu are ce căuta în istorie, cum nu are ce căuta în politică. La fel, patriotismul nu poate fi o condiție a discursului istoric, întrucît patria te silește a privi trecutul dintr-un singur punct de vedere, cel al nației. De aceea, cînd un om acționează în virtutea unor convingeri care nu sînt confirmate de mersul istoriei nu înseamnă că el a fost imoral, nedrept și trădător
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
p. 58). Așadar, fiecare din vrednicii slujbași, cu onor, ai unor discursuri goale și studii strălucite, are un rost. Martorul zurbagiu al alinierii lor are o taină. Și, în fine, o părere de rău, adiind pe măsurile din nemopropheta in patria: „unde, din plămânii mei am suflat aur, tinicheaua de dedesubt a fost mai puternică și nu s-a sfiit să iasă la iveală." (p. 77). Alchimia modernilor nu-i mai este, avangardei turtite de-al vieții real, carte norocoasă. în
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
că mi-au trebuit 22 de ani. Uneori îmi spun că, dacă aș fi rămas în Romania, aș fi început cu siguranță să scriu proză ceva mai repede. Oricum, însă, traiectoriile noastre sunt ireversibile, Franța mi-a devenit a doua patrie afectivă și prima care m-a ajutat să mă realizez. L.T. Piesele dvs.de teatru au un mare succes de public. Au fost jucate în 30 de țări. Vă este foarte familiară reușita. Insuccesul vă este cunoscut? Cum reușiți să
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
limba maghiară, iar cea roșie - sacrificiul înaintașilor. Am în mână două fire de garoafă (roșie și albă - n.r.), lipsește una, cea albă. Cea galbenă reprezintă educația superioară în limba română, cea roșie înseamnă sângele eroilor care s-au sacrificat pentru patrie, iar cea albă reprezintă educația în limba maghiară, care este în curs de a lipsi de la UMF din Târgu Mureș. De aceea astăzi am ținut să organizăm împreună cu celelalte partide și organizații civile o demonstrație și o ocazie de aducere
Laszlo Borbely: Ministerul Educaţiei a cerut modificarea Cartei UMF Târgu Mureş şi înfiinţarea liniei maghiare () [Corola-journal/Journalistic/47344_a_48669]
-
lui Tudor Arghezi intitulată chiar așa, despre „O hartă sui generis a țării” (chiar dacă subiectul reportajului este unul ce ține de sculptură) sau e o pagină întreagă de poeme de Victor Tulbure cu supratitlul „Soarele României”. O variație a temei patriei o reprezintă întoarcerea la originile latine, cu ilustrații de monede sau fragmente de sculpturi. Cîteodată, așa cum se întîmplă, de pildă, în numărul 23, latinitatea și dacismul sînt amestecate probabil din greșeală, pentru că o poezie argheziană intitulată „Latium” este ilustrată cu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4741_a_6066]
-
de monede sau fragmente de sculpturi. Cîteodată, așa cum se întîmplă, de pildă, în numărul 23, latinitatea și dacismul sînt amestecate probabil din greșeală, pentru că o poezie argheziană intitulată „Latium” este ilustrată cu două monede dacice de la Muzeul din Baia Mare. Oricum, patria e indisolubil legată de istorie, așadar multe prime pagini ale Gazetei literare vor suporta în această perioadă invazia istoriei, în ilustrații, în texte ocazionale, articole sau poezii. (...) Ocazional, tematica partinică revine pe prima pagină a Gazetei și atunci prima pagină
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4741_a_6066]
-
fără a oculta originalitatea operelor, Sanda Cordoș e în măsură să formuleze legitățile „obsesiilor” de imaginar de după ’90. Așa cum apare ea în operele scriitorilor români, migrația e, de pildă, mai degrabă „o formă a izgonirii” decât o regăsire fericită a patriei universale: „(...) împinși de foame, teamă, dezamăgire, zădărnicie, purtați mai mult de imaginea unei țări blestemate decât de himera paradisului, românii au devenit un popor de nomazi”. Acută, de reținut, mi se pare și distincția între „prozatorii memoriei”, preocupați de „trecerea
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
În jocul foarte complicat între singurătatea propriu zisă și participare, faptul însuși de a scrie poezie e un mod de a fi în lume”. Aflat în exil timp de trei decenii, Ilie Constantin s-a văzut confruntat la întoarcerea în patrie cu dificultăți inerente unei atît de îndelungate absențe. Scos din fluxul vieții literare autohtone în evoluție, noua recepție de care a avut parte n-a fost scutită de unele rezerve ori omisiuni ce cu siguranță nu l-au putut lăsa
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
Articolul 1 Drapelul de luptă al unității este simbolul onoarei, vitejiei și gloriei militare. El reamintește fiecărui soldat, gradat, subofițer, maistru militar, ofițer și general, datoria lui sfîntă de a servi cu credința patria, de a apăra cu bărbăție, pricepere și abnegație, chiar cu prețul vieții, frontierele de stat, independența și suveranitatea R.S.R.. Articolul 2 Drapelul se acordă de către Consiliul de Stat al R.S.R. atît unităților și marilor unități de toate armele din Ministerul
DECRET nr. 1016 din 21 decembrie 1966 privind reglementarea acordării drapelului de lupta şi modificarea înfăţişării pavilioanelor şi flamurilor navelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106232_a_107561]
-
religioase, culturale și altele), dar lipsește de substață tocmai identitatea franceză. Îl citează pe Fustel de Coulanges: „Oamenii simt în adâncul inimii lor că aparțin aceluiași popor, când au în comun idei, interese, sentimente, amintiri și speranțe, Iată ce înseamnă patria”. Întrebat de ziaristul care îi ia interviul dacă nu cumva, vrând să ne onorăm datoria față de trecut, ne dovedim refractari față de prezent, Finkielkraut răspunde în cuvintele Simonei Weil: „Opoziția între trecut și viitor e absurdă. Viitorul nu ne oferă nimic
Vai, metisajul cultural este inevitabil by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5033_a_6358]
-
care o deține la banca din România. MKB este deținută, la rândul ei, de nemții de la Bayerische Landensbank, scrie Capital. Cumpărătorul este fondul de investiții Emerging Europe Accession Fund, prin intremediul adminisatrtorului Axxess Capital care mai deține în România și Patria Credit, un IFN specializat în credite de consum. Valoarea tranzacției nu a fost făcută publică, mai scrie sursa menționată.
Oficial: O bancă din România a fost vândută by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50437_a_51762]
-
a murit el însuși cu doi ani în urmă) cu mai multe din operele lui principale. Tabucchi a fost între 1985 și 1987 director al Institutului Cultural Italian din Portugalia, pe care a considerat-o totdeauna ca a două sa patrie. A primit în 1987 Premiul francez Médicis pentru romanul Nocturnă indiană. Profesor la Școala Normală Superioară din Pisa, a predat poezia lui Fernando Pessoa, pe care l-a tradus și l-a făcut cunoscut în Italia. În romanul Îngerul negru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
atât de împlinit ca în germană. Cred că eu n-aș fi putut să mă integrez atât de tare într-o limbă străină; el chiar gândește în germană și, deseori, cuvintele pe care le rostește în somn sunt sunete din patria mea.” (p. 150) Alături însă de cele două autoare, care pun pe tavă dinaintea cititorului bucăți din intimitatea lor și recompun imaginea unei lumi de altădată, se află traducătoarea volumului, Grete Tartler, care a reușit să redea perfect atât stilul
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
prieteni deveniți inamici ai partidului, viața adultă trăită într-o societate și o limbă din ce în ce mai corupte, urmată de încercarea de a renaște într-o nouă țară. În cele din urmă, toate acestea îi sunt rearuncate în față atunci când revine în patrie. «Complex» este un cuvânt prea palid pentru a descrie materialul de viață pe care Manea încearcă să-l transforme în roman. (...) Cu anii, Manea a primit diverse distincții și onoruri ca scriitor; și totuși, continuăm să percepem la el acea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
tovarăși”. În anul următor, 1967, prima pagină a anului reține doar o casetă cu mențiunea „Din discursul tovarășului...”, plasată, e drept, deasupra frontispiciului, dar care are doar patru rînduri ce se încheie cu sintagma „făurirea viitorului fericit al scumpei noastre patrii”. În rest, un articol de An Nou de Perpessicius, reproduceri dintr-o expoziție de artă plastică, o tabletă cu urări semnată de Tudor Arghezi, un articol de reverență politică semnat de Al.Ivan Ghilia și anunțul unei anchete din interior
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4813_a_6138]
-
decât profesorii este o dictatură. Ce nume să dăm unui stat în care funcționarii publici sunt de câteva zeci de ori mai bine plătiți decât specialiștii din cultură? Nuduri Pictorul francez Degas la Muzeul Orsay și fotograful cu mai multe patrii (născut în 1920 la Berlin) Helmut Newton la Grand Palais sunt protagoniștii celor mai importante expoziții temporare din Parisul primăverii 2012. Ambele expoziții conțin îndeosebi nuduri, unele mai celebre decât altele, toate, absolut fascinante. Nuduri feminine, desigur, conform cutumei epocilor
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4812_a_6137]
-
minunata sa carte omonimă Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2006. La urma urmelor, viața evoluează, își urmează cursul și ne rămâne întotdeauna nostalgia și ceea ce am păstrat în memorie. S-a vorbit deja mult despre adevărata patrie a unui scriitor, dacă este literatura însăși, limba sau chiar copilăria. Oare nu ar putea nostalgia și memoria să îndeplinească și ele funcția de patrie pentru un scriitor sau poate doar pentru un simplu personaj ca Petru? Până la sfârșitul romanului
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
întotdeauna nostalgia și ceea ce am păstrat în memorie. S-a vorbit deja mult despre adevărata patrie a unui scriitor, dacă este literatura însăși, limba sau chiar copilăria. Oare nu ar putea nostalgia și memoria să îndeplinească și ele funcția de patrie pentru un scriitor sau poate doar pentru un simplu personaj ca Petru? Până la sfârșitul romanului (care se încheie simptomatic cu o frază în franceză, parcă pentru a accentua rolul Franței, cel puțin altădată, ca verigă de legătură între Portugalia și
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]