2,745 matches
-
1976/ 12, p. 1862. 84 "Dreptatea", nr. 798, 11 iunie 1930, p. 4. 85 Ibidem. 86 În declarațiile sale privind excluderea din PNL, Gh. Brătianu spunea: "Spre a evita discuții și incidente pe care aveam întemeiate motive să le bănuiesc penibile am crezut că este preferabil să nu iau parte la ședința Comitetului Executiv de azi dimineață și să trimit șefului partidului o declarație cu următorul cuprins: " ...Ca fiu al lui Ion Brătianu, înțeleg să închin activitatea vieții mele Partidului Național
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
nimentele se transformă în statusuri în timp real, fie și numai în capul meu. Deunăzi am atins apogeul gândindu-mă că în decem brie, când merg să văd Vampire Weekend, îmi voi putea pune la status „In London, drinking Horchata“. Penibil, știu. Eu pun mai des status-uri și poze când umblu aiurea prin lume. Faptul că prietenii îmi răspund sau mă mai întreabă lucruri mă face să mă simt mai puțin departe. Cu foarte puține excepții, am numai prieteni pe
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
de artă și sociolog englez: „Copilul care se joacă pentru propria lui plăcere, mielul care zburdă sau puiul de ciută care se joacă sunt făpturi fericite și binecuvântate, dar nu sunt artiști. Artist e acela care se supune unei reguli penibile, numai ca să ne ofere o nouă bucurie plină de delicii”. în această nouă concepție se recunoaște ca funcție esențială în teatru acțiunea regizorului, încât acesta începe să devină chiar vedetă de afiș, cum se întâmplă uneori și astăzi. El încetează
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Să dea Dumnezeu să ne reîntâlnim și să ne aducem aminte numai de momentele frumoase ce ne-au legat și pe care le-am trăit împreună". Și iată că timpul acesta a sosit, astăzi, după 35 de ani, ani grei, penibili pentru o parte din noi. Dar, după cum am fost victorioși în luptele aeriene, am reușit să biruim și să supraviețuim și vicisitudinilor. Sunt fericit să reîntâlnesc pe dl colonel Neumann și pe alți camarazi de luptă. Sunt profund emoționat și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
absolut nimic. Imediat mi-am dat seama că aceasta se datora nu numai faptului că vorbeau foarte repede, dar foloseau un fel de argou, de "păsărească", folosit probabil în lumea militarilor englezi... Situația în care mă aflam era pe cât de penibilă, pe atât de revoltătoare, dar în același timp și ridicolă: patru gradați cu armele îndreptate spre mine, căpitanul care continua să urle, căutând parcă să justifice oamenilor hotărârea pe care o luase. Singur, șoferul, îmi arunca din când în când
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i caut un nou soț, punând - cu aceeași „indiscreție“ - celor ce-mi ieșeau în cale și aflam că nu sunt căsătoriți întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu tanti Elenuța?“ - spre hazul, penibil adeseori, al celor astfel atacați și spre necazul părinților mei, care nu izbuteau să-și disciplineze impertinenta odraslă nici cu vorba bună, nici prin metoda contondentă. Mai mărișor ceva, am învățat și să-mi programez „naivitățile“. Eram elev de școală
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
s-a spus mie). Stătea pe un scaun de lemn cu spetează, parcă așteptându-ne, fiindcă așa i se poruncise, și parcă sub regim penitenciar. În cămașa lungă până-n pământ, sură, părea împachetată într-un sac. Ce jalnică întâlnire! Ce penibilă apariție! Tanti Marioara, adoratoarea mea de la Oradea, care se hârjonea atât de veselă cu mine altădată, în bazinul de la Băile Felix, n-a aruncat nici o privire asupra noastră, n-a scos nici o vorbă de răspuns la cele încurajatoare ale noastre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
soră a miresei, o fetiță mai mică decât mine, Doina, care nu-mi da atenția ce mi se părea că merit. N-am purtat prin urmare cu mine, în orașul de la Dunăre, amintiri prea vesele. Acolo, ne așteptau câteva luni penibile, dacă nu de foamete, însă de trai prost - aproape în fiecare zi numai fasole la masă: criza economică din vremea guvernării lui Nicolae Iorga, când nu se plăteau salariile. Accidentul n-a fost ceva excepțional în existența fizică a mamei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
bahică o adresa numai mamei, care - ce-i drept - nu-l suferea afumat și pe care o jignea ca un ieșit din minți, făcând-o cretină și ...cu păr pe picioare, ceea ce trezea în mine ură față de dânsul. Atari scene penibile se evitau îndeobște prin foarte curioasa lui metodă de a dispărea de acasă câte două-trei zile (nimeni n-ar fi putut spune unde, în orice caz în altă localitate), însoțit de vreun subaltern mai tânăr, ca să-și facă cheful; se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se lăuda prietenilor și colegilor că le frecventează asiduu, poseda o inteligență pe cât de ascuțită, pe atât de leneșă. Acest fost băiat de bani gata (sub comuniști menit ani de zile la neagră mizerie, târându-și după el în lipsuri penibile soția și fetele, căci pentru averea părintească pierdută trebuiau acum ei să plătească, vinovații prin naștere) s-a numărat între cei mai dotați discipoli ai lui Tudor Vianu, adevărat cap filosofic și minte luminată. Cu vederi de centru-stânga, exaltând rolul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
roasă de scepticism și egoism feroce, coaptă să cadă pradă barbarilor de afară și dinăuntru“ - cum spune Traian Brăileanu și „cruzimile de tigru, auzurile de câine“ slăvite de Aron Cotruș. Când, mult mai târziu, discutând cu Ion Chinezu despre nivelul penibil al scrierilor lui Corneliu Codreanu, l-am rugat să-mi explice cum a fost posibil ca intelectuali de rasă ca Mircea Eliade, Noica, Cioran și destui alții să cadă victimă ideologiei Căpitanului, singurul cuvânt care i s-a desprins de pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cruzime de fiecare clipă, ce taie în mine nenumărate brazde de durere, dar dăruirea mea sporește. Echilibrul se restabilește într-un fel, căci în definitiv cine nu mă iubește, cine nu duce lipsa dezlănțuirii mele erotice rămâne într-o sărăcie penibilă, care e pedeapsa cea mai mare. Când focul meu a cuprins totul afară de obiectul său, când acest foc, nutrit sexual, e totuși de o amploare spirituală extremă, transcendență pură în văpăi - ce pedeapsă mai mare poate fi pentru indiferența față de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
bună. Scrisoarea 84 Știi de ce sunt singură? Hai să-ți explic! Am două variante: să mă împrietenesc cu o româncă, sau să am o relație cu un bărbat. O relație de prietenie cu o româncă e greu de realizat. E penibil. Toate femeile pe care le-am întâlnit până acum vorbesc obsedant doar de moșii și babele lor. Îmi doream să uit, să râd, să mă plimb într-o companie plăcută și mă trezeam că mi se povestește de câte ori îi schimbă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
la fel de blazat de toate cât a fost dintotdeauna. Astfel încât caută ceva care să-l amuze, așa cum o gură cu simțul gustului atrofiat are nevoie de o hrană picantă. Gândurile serioase, aplicate la morală sau la senti mentele naturale, îi sunt penibile, călăuzindu-l către reflecțiuni de care se teme și, printr-o glumă, caută să scape de ceea ce simte. O mulțime de împrejurări l-au făcut să se înconjoare de oameni depravați sau ușuratici, care l-au încurajat să facă nenumărate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
meu, Stâncășeni) pe secretarul de partid al Universității, tov.Batcu, să urmărească dacă părinții mei s-au conformat ori nu, de unde am tras concluzia că și domnia-sa era realmente timorat, nicidecum rău intenționat. Iată-mă, deci, în cea mai penibilă acțiune din viața mea, aceea de a pleda în fața părinților necesitatea de a renunța la pământul pe care l-au muncit efectiv pentru ca din producția-marfă să obțină banii cu care să mă întrețină prin școli și cu care să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
-l dorește dar care i se potrivește: Cu străinii nu am discernământ sunt prea apropiată parcă ar fi o rudă regăsită. Nu mă pricep să-mi țin distanța, să nu mă simt respinsă, dată la o parte păcălită, fără minte, penibilă atunci când la a doua ori a treia întâlnire e evident că nu mai avem ce ne spune. Mă întreb care dintre ei, în autobuz ori tren, dacă s-ar întâmpla o nenorocire, s-ar gândi să mă salveze. Străini. Poezia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scabroase și psihoterapeutice. În acord cu aceasta, Freud le-a cerut subiecților să-și reamintească evenimentele la care se raporta tulburarea mentală acuzată, care își făceau cel mai greu loc în eul bolnavului, față de care acesta se simțea rușinat sau penibil. Problema care s-a formulat în fața psihanalistului a fost aceea de a da la o parte această reținere, această rezistență sau pudoare. El spune că o asemenea eliberare de orice rezistență are loc doar în starea de somn, unde cenzura
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Direcția Generală a Miliției, probabil pentru ca frica să-și facă efectul asupra mea. Am fost interogată de mai multe ori de maior în biroul lui care dădea spre stradă, la unul din etajele inferioare. La fiecare întrevedere, trebuia să reîncep penibila mea povestire. Cu ocazia asta, am cunoscut-o pe Virginica, milițianca prezentă în permanență la interogatorii. Era ea oare cu adevărat secretara maiorului Ionescu? O să-mi amintesc veșnic de ochii ei verzi de țigancă care mă priveau, în timpul interogatoriului, cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
militară din București, întrucât aveam să fim judecați „în stare de arest“. Am petrecut numai douăzeci de zile în închisoarea militară, destul totuși pentru a simți ceea ce altădată mi s-ar fi părut de neconceput: eu în închisoare! După trecerea penibilă, dar scurtă pe la Miliție, am putut face cunoștință cu realitatea cea mai dură, cea mai tangibilă, a cărei amintire mi-a rămas în nări, în gură, în ochi - experiența cazărmii-închisoare, vechea clădire din strada Uranus. Într-o dupăamiază înăbușitoare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
radiografie și am aflat că aveam ulcer. M-a îngrijit Dan Cantacuzino, care era și el pe picior de plecare. Apoi, s-a pus problema adunării actelor pentru pașapoarte. Dar eu nu aveam buletin. A urmat deci o perioadă extrem de penibilă. Deși situația mea era clară, refuzau să-mi dea buletinul de populație, ca să-mi pot face actele de plecare. Ceream mereu audiență la un ofițer foarte important de la Prefectura de Poliție, care mă primea pentru că aveam convocare pentru pașaport. Îl
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de vreme ce Biserica există în istorie și, disciplinând pe artiști, a dat naștere unei formidabile arte creștine, de stiluri unitare și proprii, cum e arta bizantină sau romano-catolică. Aproape fără excepție teologii protestanți, când discută această problemă, se găsesc într-un penibil e’chivoc: pe de o parte susțin punctul de vedere evaziv-negativ al confesiunilor lor, iar pe de alta sunt nevoiți să recunoască în desfășurarea vieții istorice fecunditatea imensă pe care au dat-o culturii fie ortodoxia, fie catolicismul. Singurul lucru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai lipsit de responsabilitate științifică. Epilepsia e o boală psihică ale cărei cauze nici până azi nu se cunosc. Cum poți reduce oare la această enigmă psihiatrică toate fenomenele mistice cu pretenția că le clarifici? Afară de aceasta, epilepticul are sentimentul penibil al răului ce lucrează în el; transele lui sunt trăite ca o nenorocire cu toată aura sau vârtejul acela de senzație plăcută, care le precedă. El caută să scape de această nenorocire. Extazul religios și cel artistic sunt trăite ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
felul francez”(Clarly Clerc: Le genie du Paganisme, p. 273 ). Fie că e vorba de virtuți franceze cu pseudonime grecești, fie că e vorba de virtuți creștine cu pseudonime păgâne, drama clasică franceză e lipsită de verosimilitate, e artificială și penibil de hibridă. Ea constituie un model de cum nu trebuie utilizat trecutul în artă. Și nimeni n-o urmează, cu toate că, în virtutea inerției comode, e dată ca exemplu în toate școlile din orice țară, unde se studiază literatura franceză. Al doilea izvor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o serie de fapte ucigașe. Cu toată aparența unei mărimi neobișnuite, monstruozitatea e un fenomen subnormal, fiindcă esența ei e o deficiență, un defect crescut din cale-afară. Mărimea ei stă într-o disproporție, într-o diformitate. Ea e o contradicție penibilă a simțului nostru de armonie naturală sau de armonie spirituală. Ea are totdeauna un înțeles peiorativ, fiindcă e încarnarea cea mai desfigurată a unui rău fizic sau a unui rău moral. Aparițiile ei ne cutremură de groază ca niște erupții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
p=640596); "Primul artist abstract??? Amice, ești total incult. Jenant..." (userul "Acid", 06.05.2010, http://steagulrosu.ro/2010/05/05/prima-expozitie-de-arta-abstracta-marca-florin-petroi/); "amice, ești paranoic" (userul "claudiu", 04.08.2008, http://www.gandul.info/sanatate -food-drink/simptomele-adenomului-de-prostata-se-confunda-cu- cancerul-2849183); "Amice, ești penibil. Deranjează-te să citești tot thread-ul și ai să vezi că nu sunt de acord cu maneaua. Nu mai dați ca exemplu maneaua, pentru că e din alt film." (userul "Comanche", 06.12.2005, http://forum.computergames.ro/7-generalitati/391162-imnul-national/page-6
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]