47,342 matches
-
paranoic, mimez perplexitatea și le zic că toate ca toate, dar după ce sfârșesc opera de artă s-o aducă acilea în zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde-l trăgea curentul. Mă rog, cică mă credeau mai deschis la nou. Ce nou, bre, că e tablă ruginită, vai de capul ei! Nu, cică io sunt căpos, fac pe interesantul, dar lasă că o să mai mergem prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
instituție autonomă. Norbert Elias înțelegea civilizația drept o fugă a omului de propriul corp. O încercare de a-și ascunde corpul în tot felul de straturi, de învelișuri protectoare, haine, parfumuri care să camufleze, să curme exuberanța primară a corpului. Pereții WC-ului ar fi un asemenea strat. Trebuie admis despre Evul Mediu că doar igiena nu-l caracteriza. Același Norbert Elias spune că, pentru a fi un adevărat gentleman al acelor vremuri, era cu desăvârșire interzis să scuipi pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
hârtie, am apăsat pe un buton, a venit hârtia! Taci că m-am descurcat! După un oarecare timp, a început să curgă apa în altă parte, să te speli pe mâini! P-ormă, a început să mai bâzâie ceva din perete. De la uscător, știi. Am stat, m-am uscat, m-am încheiat la pantaloni și, pe urmă, să trag apa! Nu era nimic de tras apa. Și m-am uitat și am apăsat pe butoane și iar mi-a dat hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
încheiat la pantaloni și, pe urmă, să trag apa! Nu era nimic de tras apa. Și m-am uitat și am apăsat pe butoane și iar mi-a dat hârtie, și iar a curs apa, iar a început să bâzâie peretele. Și i-am zis, tu, nu cumva aveau ăștia și vreun făcăleț ca să te șteargă și la cur? Vreo mătură ceva. Și ce crezi, zice, am ieșit, dă-i în mă-sa! Și, când am ieșit, s-a tras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Tuileries. La Luvru am stat o zi întreagă și n-am văzut nici un sfert. Mi-am făcut socoteala, vreau să văd neapărat Civilizația egipteană, am văzut-o pe Milo din Venus, cum zicea fi-miu. Tablouri mari pe jumate de perete. Am văzut partea asta greacă și romană. Am fost la Euro-Disney, ne-am plimbat cu vaporul cu zbaturi, căpitanul făcuse o pasiune pentru copii. Când ne-am dat jos, ne-a și salutat și a tras o salvă de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați ajuns în fundul iadului! Nu ne credeți? Suntem cu voi! O chestie foarte interesantă. Scaunele, cum stăteam, s-au mutat, pe perete apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul iadului. A început să ne zgâlțâie, făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
orice e semnificativ înseamnă că nimic nu mai e semnificativ. Câmpina e un oraș scris, mâzgălit permanent. Afiș: „Disco X-tasy. Muzică la 5000 de wați. 5 kilometri de cablu. Sute de lumini și luminițe“. Grafitti. Porcării. Și ele trebuie citite. Pereții din Câmpina, cel puțin prin centru, au puține porcării. Pe liceul „Nicolae Grigorescu“ nu scrie mai nimic. Sau colegiu, așa cum ne lămurește o placă orientativă. „Forza Steaua.“ Un satanist „666“ în altă parte. Foarte puține porcării însă. Câmpina e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trebuie spus că m-a învățat să scriu Sorin Preda. Prima carte mi-a publicat-o Gheorghe Crăciun la Paralela 45. Și, în general, am apucat să-i cunosc pe mai toți cei care făceau în anii ’70 gazeta de perete Noii. Într-un fel, citind cărți optzeciste încercam să reconstitui tinerețea mamei mele. Nu l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu, dar bănuiesc că era omul pe care l-ai fi crezut pe cuvânt orice ar fi spus. Nedelciu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fi năzărit și dumitale cu războiul ista. Să știi că jurnalele nu se dau pe gratis. Așa că... Cum adică? Un hangiu așa de mare nu are câțiva crăițari acolo pentru o gazetă-două!? Da’ ce vorbesc eu. Ori grăiesc la un perete, ori jupânului Froim. Tot una-i. Mai bine caută în traista din coșul căruței... La auzul ultimelor cuvinte, ochii hangiului au avut o lucire scurtă și un surâs pișicher i-a luminat fața, care grăia de la sine. „Așa parcă mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
privirea de pe chipul împietrit al lui Costăchel la jurnalul din mâinile lui, care tremurau de încordare. Când a terminat de citit, mușchii obrazului lui Costăchel se profilau ca nodurile unei frânghii, iar ochii ca două văpăi păreau gata să străpungă peretele din față, la care privea... Moș Dumitru rămăsese într-o așteptare mută. Atitudinea și ochii lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână. A rămas cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
umplut de larmă și de pași apăsați. Ce se aude, Petrache? Parcă-i o șatră de țigani. Spunând acestea, Costăchel a pus mâna pe clanța ușii, gata s-o deschidă. În clipa următoare, ușa a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit cu pistol, Vrăbioi s-a răstit la Costăchel. Mai ești încă aici? Ți-am lăsat timp destul s-o ștergi! Pentru ce s-o șterg? Pentru că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
puțin timp, s-a întors. Dacă dumneavoastră sunteți primarul lovit de legionari, vă primește. Da! Eu sunt! Atunci, intrați. Costăchel a intrat. Până a apărut doctorul, a cercetat încăperea în care se afla. Totul purta semnele trecerii bandei de haidamaci. Pereți, mobilă, geamuri, toate purtau urme de lovituri... Când doctorul a intrat, Costăchel a tresărit... Bună ziua, domnule doctor. Ai venit, primare? Cum a mers rana? Te mai doare? Ai avut amețeli, leșinuri?... Sunt bine, domnule doctor. Dumneata ești bine, dar eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Eu zic să trecem întâi pe la prefectură, să-mi rezolv treburile și pe urmă să facem și cumpărăturile. La prefectură mergem. Hai, flăcăule! și-a îndemnat Costăchel armăsarul. Pe măsură ce înaintau spre centrul târgului, semnele rebeliunii legionare - din ianuarie - se înmulțeau... Pereți de prăvălii cu urme de foc și geamuri sparte. În unele locuri se vedeau chiar și urme de gloanțe... La prefectură, semnele atacului legionarilor se vedeau de departe. Aici a avut loc un asediu în toată regula. S-a tras
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și două poze bust! Bust! Ai înțeles? - s-a auzit din nou glasul milițianului. „Ia mai dute-n mă-ta!” - l-a înjurat Costăchel în gând. Mie mi se pare că vorbesc în vânt. Eu vorbesc și tu te uiți pe pereți. Nu mă uit pe pereți, domnule milițian. Ori mi se pare, ori îți bați joc de mine. De câte ori să-ți spun că eu sunt tovarășul Leucătov? „Ce l aș descânta eu de șopârlaiță pe tovarășul ista. Da’ mai bine să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ai înțeles? - s-a auzit din nou glasul milițianului. „Ia mai dute-n mă-ta!” - l-a înjurat Costăchel în gând. Mie mi se pare că vorbesc în vânt. Eu vorbesc și tu te uiți pe pereți. Nu mă uit pe pereți, domnule milițian. Ori mi se pare, ori îți bați joc de mine. De câte ori să-ți spun că eu sunt tovarășul Leucătov? „Ce l aș descânta eu de șopârlaiță pe tovarășul ista. Da’ mai bine să plec” - a hotărât Costăchel. A
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a trece ție când ai să afli ce înseamnă colhozul. Mai vorbim noi după aceea. Când au intrat în holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru dumneavoastră. Și Doina simte uneori nevoia să mai converseze cu cineva, să mai schimbe impresii ... Era un fel elegant de a prezenta lucrurile care nu stăteau tocmai așa. Să facem abstracție câteva minute de tot ce e dincolo de acești pereți, spuse Simona. Ați putea lua un scaun și să veniți mai aproape de mine pentru a nu fi nevoiți să vorbim tare. S-ar putea să deranjăm pe unii bolnavi din alte saloane. Doctorul, presupunând că face un gest pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ispășească de un păcat pe care Timpul m-a convins că nu l-ai făcut cu premeditare. În pofida cutremurului care zguduise din temelii familia lor, aceasta rămase întreagă. În fața lui Teo însă persista o imagine stranie: i se părea că pereții casei sale, și tocmai cei de rezistență, prezentau fisuri. Se întreba în sinea lui, va avea timpul și puterea să le repare? Cine i-ar fi putut răspunde la o întrebare mai grea decât toate întrebările. Timpul poate!? Dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să decurgă după presupunerile medicilor. Erau șanse ca după un timp Simona să-și reia viața normală, chiar să profeseze. Deocamdată, cât anume avea să dureze această perioadă, nimeni nu știa. Simona trebuia să-și ducă viața între cei patru pereți ai unei rezerve, să privească de la aceeași fereastră zăbrelită dealurile, ce se profilau la orizont, și mereu același și același peisaj care-și schimba culorile după cum alergau anotimpurile de-a lungul anului. În spital, timpul curgea anevoie. Medicul de salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure și de răvășit... De fapt, el nici nu și dorea prea tare să vadă acel chip, dar nici nu putea pleca, căci ceva îl ținea în loc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala scorojită toată. Atunci, pentru că nimic nu mă împiedica, uitând de normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă să cuprindă camera din spatele ferestrei, care mi s-a dezvăluit limpede, căci nici storurile și nici vreo perdea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sufocantă și neprimitoare, în care calci pe beton și privești în tavan betonul; în care patul este rece și din cale-afară de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mărimi considerabile, în care cineva îi spusese că acolo își petrec bolnavii timpul lor liber, numai atunci când starea sănătății mintale le permitea s-o facă. Privind de jur împrejurul încăperii, tânărul păli. La o privire de ansamblu, acesta putu vedea cum, pe pereții împodobiți - chipurile - în artă, atârnă, de fapt, neglijent și fără noimă, o înșiruire sinuoasă de tablouri anapoda agățate, în spatele cărora mocnea o igrasie ce, de departe, se simțea puternic și te deranja repede la nas. Toate fotoliile și canapelele, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]