2,472 matches
-
Își ținea mîna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe caldarîmul micului bulevard se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și de altă culoare. Probabil din pricina carbonizării. Ori ziua cînd, după ce-am picat primul examen la facultate, am venit acasă și mi-am stins țigara pe dosul mîinii stîngi, semnul Îl mai am și-acum, am urlat pe covorul persan și-am constatat că nu-mi plac medicina, anatomia, ciucurii covorului persan, asistenții universitari, colegii cu excepția unei blonde la fel de Înaltă ca mine, cu sîni, care-a leșinat În sala de disecție. Primul lucru care m-a atras În viață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am picat primul examen la facultate, am venit acasă și mi-am stins țigara pe dosul mîinii stîngi, semnul Îl mai am și-acum, am urlat pe covorul persan și-am constatat că nu-mi plac medicina, anatomia, ciucurii covorului persan, asistenții universitari, colegii cu excepția unei blonde la fel de Înaltă ca mine, cu sîni, care-a leșinat În sala de disecție. Primul lucru care m-a atras În viață a fost corul, Însă-n el n-am cîntat decît În școala generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scris cine știe ce bețiv pe perete cu roșu În stația de metrou Piața Unirii Doi. Motiv pentru care mi-a fost rușine că sînt american, În sfîrșit s-a schimbat substantivul, s-a terminat cu jena de a fi român sau persan, iar ca american nu te poți Împiedica să te gîndești, văzînd documentarele BBC unde englezii tot cîștigă Al Doilea Război Mondial de cincizeci de ani, că, după lozinca actualizată Nato ber alles, doar o fericită Întîmplare sau calcul supersecret uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe lîngă atîția prof. univ. care semnează cinstit cu numele și titlurile lor așa cum sînt ele, mai mult sau mai puțin adevărate sau inventate, ocupînd toate colțurile de pagină ale generalului atenian Alcibiade (450 404 Î.e.n.) asasinat din ordinul tiranului persan Pharnabaze (probabil ungur), așadar dr. Gavrilă scrie că Blandiana și Manolescu „produc lacrimi de Crocodile”. Animal Planet. Trec peste majuscula cel puțin stranie a reptilei și nu amintesc decît faptul, verificat, că femininul de la crocodil nu e crocodilă, ci broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nici plicurile pe care era deja tipărită adresa mea În caz că nu voiau să-mi publice materialul trimis, nici cupoanele poștale pe care le puneam În plic ca să-mi poată trimite Înapoi povestirea, cupoane pe care le păstram Într-o cutie persană mică și lăcuită, care avea o ilustrație pornografică În interior. Dispăruseră toate. Le băgase pe toate În valiză. Nici măcar batonul roșu de ceară cu care-mi sigilam scrisorile nu mai era. Stăteam și mă uitam la ilustrația din interiorul cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întrebam cum reușisem. Deci stăteam Întins, fărĂ să mă mișc, cu pernele alea drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf și eu stăteam Întins și disperat și pernele alea erau singurul meu sprijin. Dar ce texte erau alea? — Unșpe povestiri, un roman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să trezească stupefacție". Cum a fost aceea aici am pus un semn! că "Sadoveanu e cel mai persan scriitor al nostru". Asta cînd bădia Mihai împlinea 70. Stupefacție? Poate stupefacția "bodigarzilor" ideologici, Novicov și Vitner, care-l supravegheau strîns. Pentru cine avea carte, Călinescu îl parafraza pe Joseph de Maîstre: "Nu există oameni în lume. în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bodigarzilor" ideologici, Novicov și Vitner, care-l supravegheau strîns. Pentru cine avea carte, Călinescu îl parafraza pe Joseph de Maîstre: "Nu există oameni în lume. în viața mea am văzut francezi, italieni, ruși. Grație lui Montesquieu, știu că poți fi persan chiar; cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy: om era doar celovekul. Noi eram reperiști, în hamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu există oameni în lume. în viața mea am văzut francezi, italieni, ruși. Grație lui Montesquieu, știu că poți fi persan chiar; cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy: om era doar celovekul. Noi eram reperiști, în hamul internaționalismului proletar. Nu români. Dezrădăcinarea naționalismului, așa suna un editorial al "Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Roma antică, poetul Quintus Horatius Flaccus (65-8 î.H.) îi prevenea pe contemporanii săi care imitau ritualurile ospitalității și toaletei perșilor în volumul de ode pe teme civice intitulat Carmina (31-20 î.H.). Persicos odi, puer, apparatus ("Urăsc, copile, pregătirile persane") era avertismentul asupra faptului că asimilarea obiceiurilor persane însemna supunerea față de popoarele care amenințau granițele Imperiului Roman (Horatius, Carmina, Liber I, XXXVII). În secolul al doilea al erei noastre, un om de bun gust, elegant era caracterizat prin intermediul locuțiunii latine
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
H.) îi prevenea pe contemporanii săi care imitau ritualurile ospitalității și toaletei perșilor în volumul de ode pe teme civice intitulat Carmina (31-20 î.H.). Persicos odi, puer, apparatus ("Urăsc, copile, pregătirile persane") era avertismentul asupra faptului că asimilarea obiceiurilor persane însemna supunerea față de popoarele care amenințau granițele Imperiului Roman (Horatius, Carmina, Liber I, XXXVII). În secolul al doilea al erei noastre, un om de bun gust, elegant era caracterizat prin intermediul locuțiunii latine arbiter elegantiae, după cum reiese din opera istoricului și
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
spre apus sub presiunea altor neamuri. Triburile hunice au rămas o vreme în stepele dintre Marea Aral și Lacul Balhaș, dar, pe la mijlocul secolului al IV-lea, ele se pun în mișcare și, fiindu-le închisă calea spre sud, din cauza statului persan, ele pornesc spre apus și trec Donul, în 375, după ce au supus pe alani (sarmați) din Kazahstan și din ținutul cuprins între Volga și Don. Trecerea Donului de această numeroasă masă etnică a reprezentat un atac de mari proporții, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu o civilizație gata formată, ci ea s-a cristalizat treptat din surse diferite. În componența acesteia a intrat "civilizația stepelor", răspândită pe un spațiu întins, din Asia Centrală până în estul Europei, în spațiul caucazian și nord-pontic, fiind marcată de modele persane și chineze, de influențe bizantine și germane. Istoria avarilor în Europa (cronologia epocii avare) cuprinde trei perioade: timpurie (567-670), mijlocie (670-720) și târzie (720-796). După înfrângerea gepizilor, în 567-568, și exodul longobarzilor, avarii au reușit, spre sfârșitul secolului al VI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ungare în zona de stepă, situată în nordul Mării Caspice și a Mării Negre, a dus la schimbarea modului lor de viață, ei trecând la pășunatul intensiv.20 Primele mărturii scrise despre unguri sunt consemnate de cronicarii și geografii arabi și persani, și acestea datează din secolul al IX-lea. Cea mai veche atestare a numelui lor, sub forma "al-Madjghariyya", se află într-un tratat de geografie al arabului Ibn Rusta de la începutul secolului al X-lea. Acest etnonim derivă de la forma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechii bulgari. Cronicarul bizantin Kedrenos îi descrie ca pe un neam "mare și numeros" căruia nu i se poate opune nici o altă seminție "scitică". Pecenegii, primii dintre nomazii sosiți aici, apar în izvoare sub denumiri ca pacianak, badznak (arabe și persane), patsinakitai (bizantine), pecenegu (ruse), besseny, bessi, bysseni (latine). Ei au migrat spre stepele nord-pontice în urma înfrângerii suferite, la sfârșitul secolului al IX-lea, în regiunea Volgăi inferioare, din partea coaliției alcătuite din chazari și uzi. Bulgarii au reușit să-i opună
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în nordul Mării Negre, în scurt timp, pecenegii s-au întărit considerabil și s-au transformat într-o puternică forță militară. Cu toate acestea, acțiunile lor erau mai curând dispersate, ei nefiind constituiți într-o singură uniune tribală. După o geografie persană din secolul al X-lea, pecenegii erau împărțiți în două grupuri distincte: pecenegii turci (Turkan Bachanaki) și pecenegii chazari (Khazar Bachanaki), ultimii fiind sub dominația chaganului chazar.1 Constantin Porphyrogenetul preciza că pecenegii sunt împărțiți în opt triburi, patru locuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegii încercau, precum hunii și avarii, să formeze un singur statvalul barbarilor pecenegi se întindea de la Nipru până în Panonia, schimbându-și mereu corturile. Apreciind puterea lor, Const. Porphyrogenetul vedea în ei un obstacol în calea rușilor și ungurilor. De la scriitorul persan Gardizi (secolul XI), aflăm că pecenegii dețineau numeroase turme de animale, aur și argint. Pecenegii erau păstori și crescători de animale-ca și alți nomazi, ei locuiau în regiunile întinse de cîmpie necesare pentru turmele lor. În anul 915, după vechea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
C. C. Giurescu, ne oferă alte detalii despre turanicii pecenego-cumani migrați în ținuturile românești. După valul pecenegilor, înlăturat de bizantini, locul lor este luat de cumani. Aceștia vorbeau o limbă îndeaproape înrudită cu limba turcă, la care se adăugau și cuvinte persane-ni s-au păstrat fragmente din limba lor, un manuscris din 1301 ce conține un text din Evanghelie, ca și un dicționar cumano-latino-persan cuprinzând 3000 de cuvinte. Au existat legături strânse între români și cumani, care au conviețuit până la năvălirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a munților-toate aceste considerații impuneau controlul teritoriilor locuite de români. Un mare detașament mongol a străbătut timp de trei zile pădurile întinse situate între Rusia și Cumania, adică din nordul Moldovei, în frunte cu Kadan, fiul marelui han Ogodai. Cronicarul persan Rasid ad-Din îl menționează alături de Kadan și pe Buri. În nordul Bucovinei s-au descoperit urme de distrugeri și incendieri în unele așezări întărite, provenite din invazia mongolilor. După ce au traversat Carpații Răsăriteni, Kadan și Buri au înaintat în Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înaintat prin sudul regiunii spre vest, în direcția Panoniei. De la curbura Carpaților, un alt grup militar mongol s-a îndreptat spre sud-vest, de-a lungul Munteniei. Despre acțiunile mongolilor în teritoriile românești există informații la Rasid ad-Din, în cronica sa persană, de la începutul secolului al XIV-lea, pe baza mărturiilor mai vechi. Potrivit acestora, armata mongolă condusă de Bocek "trecând pe drumul Kara-Ulagh-ilor și prin munții de acolo, a învins acele popoare Ulagh", apoi pe un anume Mislav. "Kara-Ulaghii" erau "vlahii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să se alăture trupelor lui Batu din Panonia și nu au rămas prea mult în aceste regiuni, unde se limitau să jefuiască în trecere.26 Despre rolul românilor în lupta de apărare împotriva năvălirii tătare avem unele informații în cronica persană a lui Rasid ad-Din, amintit mai sus. Românii din Transilvania aveau o organizare militară proprie, luptând separat în războaiele regilor Ungariei. În cronica persană, este menționată "țara Ilaud" și "Bezeremban", istoricii români mai vechi (Aurelian Sacerdoțeanu, de pildă) considerau că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
26 Despre rolul românilor în lupta de apărare împotriva năvălirii tătare avem unele informații în cronica persană a lui Rasid ad-Din, amintit mai sus. Românii din Transilvania aveau o organizare militară proprie, luptând separat în războaiele regilor Ungariei. În cronica persană, este menționată "țara Ilaud" și "Bezeremban", istoricii români mai vechi (Aurelian Sacerdoțeanu, de pildă) considerau că se face referire la Țara Oltului și Basarab ban, dar Panaitescu crede că mențiunea nu privește teritoriile românești, ci Polonia și Lituania. Despre implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ucis. Asupra locului bătăliei sunt controverse: ea ar fi avut loc pe râul Kaganlâk, afluent aflat pe partea stângă a Niprului, în apropierea Odessei, sau lângă lacul Cogâlnic, în sudul Basarabiei (Bugeac) sau la nordul Terekului, în Crimeea. După cronicarul persan, Rasid-od-Din, lupta decisivă a fost în dreapta Niprului, pe malul râului Tarku; așadar, identificarea luptei în apropiere de Nistru și Dunăre este greu de admis, prin urmare lupta s-a desfășurat în apropiere de Nipru. Ulterior, după moartea lui Nogai, cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost în dreapta Niprului, pe malul râului Tarku; așadar, identificarea luptei în apropiere de Nistru și Dunăre este greu de admis, prin urmare lupta s-a desfășurat în apropiere de Nipru. Ulterior, după moartea lui Nogai, cf. cronicarilor arabi și persani, principalul teatru de lupte al războaielor interne din cadrul Hoardei de Aur s-a mutat la nordul Dunării de Jos. Fiii săi s-au refugiat în părțile mongole apusene controlate de tatăl lor, unde își păstrau încă autoritatea.13 Luând în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]