2,775 matches
-
scoțiană a familiei nu era ceva ieșit din comun, fiindcă numeroase familii din Bergen aveau conexiuni familiale în alte țări europene din vecinătate ca Danemarca, Germania, Marea Britanie sau Olanda. Grieg a crescut într-o familie cu tradiții muzicale. Și renumitul pianist canadian Glenn Gould era înrudit cu Grieg, bunicul mamei sale fiind văr primar cu compozitorul norvegian. Bunicii din partea mamei lui Grieg erau membri în «Musikkselskapet Harmonien», una din orchestrele cele mai vechi din lume, întemeiată în anul 1765. Mama sa
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
celebrul violonist Ole Bull care vizitase familia Grieg la reședința ei de la Landaas, lângă Bergen, și care i-a remarcat talentul, Edvard s-a înscris, la vârsta de 15 ani, la Conservatorul din Leipzig, condus în acei ani de renumitul pianist Ignaz Moscheles. In afara de Moscheles, i-a avut ca profesori, între alții și pe Ernst F. Wenzel și pe Carl Reineke. Nici la conservator Grieg nu a fost printre studenții cei mai disciplinați, dar a obținut note bune în
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
germane, în primul rând a lucrărilor lui Schumann și Mendelssohn. În primăvara anului 1860, la 17 ani, a contractat din nefericire o tuberculoză pulmonară care i-a pricinuit greutăți în tot cursul vieții. În 1861 și-a făcut debutul ca pianist de concert, la Karlshamn, în Suedia. După ce în anul următor, 1862 a absolvit Conservatorul din Leipzig, Grieg a dat primul său concert în orașul său natal Bergen, interpretând,între altele, Sonata Patetică de Beethoven. (O înregistrare, mai târziu în viață
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
Grieg a dat primul său concert în orașul său natal Bergen, interpretând,între altele, Sonata Patetică de Beethoven. (O înregistrare, mai târziu în viață, a compozitorului, interpretându-și propria sonată pentru pian, a rămas dovada vie a virtuților sale de pianist). În continuare și-a îndreptat pașii spre Copenhaga, în Danemarca vecină, unde a rămas circa trei ani. A făcut cunoștință acolo cu compozitorii danezi J.P.E.Hartman și Niels Gade. De asemenea în 1864 s-a împrietenit cu conaționalul sau, compozitorul
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
(n. 30 noiembrie 1813, Paris - d. 29 martie 1888, Paris) pe numele său adevărat Charles-Valentin Morhange, a fost un compozitor și pianist francez. Tatăl său conducea o școală elementară, renumită pentru studiul muzicii, situată pe "rue des Blancs-Manteaux", din Paris. De la vârsta de 6 ani intră la Conservatorul din Paris, unde studiază pianul cu Zimmermann. Primele sale concerte publice le dă la
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
Fratele său Napoléon (Mohrange, zis Alkan) ia la Roma premiul al doilea, în urma lui Joseph Charlot, iar din 1850 devine profesor la Conservator, ca și alt frate al său. La vârsta de 24 de ani este considerat cel mai bun pianist din Franța. Joseph Zimmermann l-a introdus în lumea bună pariziană. Se împrietenește cu Victor Hugo, Frédéric Chopin și Eugène Delacroix. Chiar și Franz Liszt îl admiră. Prima sa nocturnă face să fie supranumit "Berlioz al pianului". Tot el le
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
critic și comercial, dar și momente de referință având mare impact muzical și temporal în lumea muzicii "rock'n'roll". La mijlocul anului 1964, în incinta colegiului universitar din Cambridge (Anglia), studenții la arhitectură Roger Waters , Nick Mason împreună cu Richard Wright, pianist, student la Conservator, alcătuiesc împreună o formație care se va numi pe rând "Sigma 6", "The Meggadeaths", "The Screaming Abdabs", "The Abdabs" și "T-Set" împreună cu "Juliette Gale" la voce și cu chitaristul de jazz "Bob Klose". Neavând succes, Waters
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
avantaj.” Mercury cânta la pian în multe melodii cunoscute a trupei Queen. El folosea piane în concerte, iar în studio, diverse alte instrumente asemănătoare pianului. Începând cu anul 1979 a început să folosească sintetizoare în studio. Deși nu era un pianist strălucit, contribuțiile sale erau de obicei foarte originale, el bătând de multe ori doar ritmul. Printre exemplele notabile pot fi enumerate „Killer Queen”, „Bohemian Rhapsody”, „Good Old Fashion Lover Boy”, „We Are the Champions”, „My Melancholy Blues” și „Don't
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
enumerate „Killer Queen”, „Bohemian Rhapsody”, „Good Old Fashion Lover Boy”, „We Are the Champions”, „My Melancholy Blues” și „Don't Stop Me Now”. „Don't Stop Me Now” pare a fi melodia care îi arată cel mai mult talentul de pianist. Oricum, după spusele colegului de trupă Brian May, Mercury nu era mulțumit de abilitățile sale la pian și a început să nu mai folosească instrumente. Una din ultimele contribuții la pian ale lui Mercury a fost melodia „It's a
Freddie Mercury () [Corola-website/Science/297131_a_298460]
-
rapide și în 1905 - la vârsta de 10 ani - dă primul ei recital public cu lucrări diferite din creația marilor compozitori, pe care le execută fără partitură. În același an se înscrie la Conservatorul din Paris, unde devine eleva renumitului pianist Alfred Cortot. Câștigă mai multe concursuri de interpretare dar, din nefericire, este silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale. Abia în 1921 este în măsură să reapară în
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
Clara Haskil”, o stradă îi poartă numele. Concursul Internațional de Pian Clara Haskil (în ) a fost fondat în anul 1963 în onoarea pianistei, la trei ani după deces, și are loc în anii fără soț la Vevey. Concursul, rezervat tinerilor pianiști și pianiste din lume a devenit un renumit și prestigios factor de consacrare. Concursul are loc cu sprijinul societății de radio elvețiene, „La Radio Suisse Romande-Espace 2”, fundației Nestlé pentru artă, etc. Concertul final este retransmis la radio și TV
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
Viena. În timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille. Este înmormântată în cimitirul Döblinger (Döblinger Friedhof) din Viena. La 5 octombrie 2004, la Casa Cineaștilor din Chișinău, a avut loc premiera filmlui "“Aria”" de Vlad Druck, după scenariul lui Dumitru Olărescu, având
Maria Cebotari () [Corola-website/Science/297426_a_298755]
-
dovedit importanți în dezvoltarea muzicii experimentale și electronice. Deși tradiția muzicii clasice este încă puternica în Italia, după cum demonstrează numeroasele teatre de operă din țară, cum ar fi La Scala din Milano și San Carlo din Napoli, și interpreți ca pianistul Maurizio Pollini și tenorul Luciano Pavarotti, italienii apreciază și scena muzicii contemporane. Italia este celebră ca loc de naștere al operei. se crede că a apărut la începutul secolului al XVII-lea, în orașe italiene ca Mantova și Veneția. Ulterior
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
imperială. Marele Duce Constantin a fost devotat soției și un tată iubitor. Familia locuia la Palatul Pavlovsk, reședința favorită a străbunicului Marelui Duce, împăratul Paul I. KR a fost atât patron al artelor din Rusia cât și un artist rus. Pianist talentat, Marele Duce a fost președinte al Societății Ruse Muzicale; printre prietenii săi apropiați se număra Piotr Ilici Ceaikovski. Însă KR era înainte de toate un om al literelor. A fondat câteva societăți literare ruse. A tradus lucrări străine în limba
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
a făcut lucrarea de diplomă la profesorii Herbert Seidel și Bernhard Wetz. A absolvit apoi un studiu suplimentar al Muzicii de concert la prof. Catherine Vickers. Devenirea sa artistică a fost modelată și în cadrul unor cursuri de măiestrie, susținute de pianiști celebri ca Paul Badura-Skoda, Menahem Pressler, Nicklas Schmidt, Cvartetul Fauré, Andrej Jasinski sau Gerhard Mantel. Din 2001 în 2009, a fost susținută de Fundațiile „Yehudi Menuhin” și „Anna Ruths”. Începând cu anul 2009, Anca Lupu este pianist colaborator la Frankfurt
Anca Lupu () [Corola-website/Science/319530_a_320859]
-
măiestrie, susținute de pianiști celebri ca Paul Badura-Skoda, Menahem Pressler, Nicklas Schmidt, Cvartetul Fauré, Andrej Jasinski sau Gerhard Mantel. Din 2001 în 2009, a fost susținută de Fundațiile „Yehudi Menuhin” și „Anna Ruths”. Începând cu anul 2009, Anca Lupu este pianist colaborator la Frankfurt Musikhochschule. Condusă de pasiunea sa pentru muzica de cameră, artista obține încă două titluri de master în muzică de cameră, la Universitatea Folkwang din Essen sub îndrumarea Prof. Dirk Mommertz, și la Conservatorul "Reina Sofia" din Madrid
Anca Lupu () [Corola-website/Science/319530_a_320859]
-
origine americană, Matthew Sprouse și Melanie Wright erau profesori de limba engleză într-o școală din Toscana. Dylan a fost numit după poetul Dylan Thomas și este cu 15 minute mai mare decât Cole, numit după cântărețul de jazz și pianistul Nat King Cole. Băieții s-au mutat în Statele Unite după 4 luni de la naștere. Au crescut în casa părinților în Long Beach, California. În 1997 părinții lor au divorțat. După o sugestie făcută de bunica lor, Jonine Booth Wright, care
Dylan și Cole Sprouse () [Corola-website/Science/319646_a_320975]
-
inerția naturală a tastelor pianului acustic. În plus, instrumentele cele mai sofisticate au introdus folosirea fildeșului sintetic ce dă tastelor o porozitate aparte, amintind de tastele celor mai nobile piane de concert. Totuși, chiar dacă modelele avansate dau rezultate respectabile, majoritata pianiștilor consideră că senzația delicată și subtilă oferită de tastele unui pian adevărat este inegalabilă. Adevărata performanță a unui pian digital în emularea unuia acustic se concretizează în faza finală a generării sunetului, în sistemul de amplificare și difuzare. Un pian
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
1978), unde muzica rock electronică este interpretată de Artemiev și formația Bumerang. Despre regizorul "Siberiadei", compozitorul avea să remarce mai târziu că este foarte pretențios în privința muzicii, fapt justificat de pregătirea sa temeinică în muzică (absolvent de conservator și fost pianist). În anii 1980 au urmat proiecte de mai mică importanță. Mai târziu, lucrează alături de Aleksandr Orlov în "Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde" (1985), "Gobseck" (1987) ș.a. La sfârșitul deceniului este invitat de Koncealovski la Hollywood, unde
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
a fost introdus în Rock And Roll Hall of Fame ca membru al Red Hoț Chili Peppers, deși nu a participat la ceremonie. Frusciante s-a născut în Queens, New York, pe 5 martie 1970. Tatăl său, John Sr., este un pianist instruit, iar mama sa, Gail, o solista care a renunțat la cariera pentru viața de familie. Frusciante și familia sa s-au mutat în Tucson, Arizona. Părinții lui au divorțat, iar el și mama sa s-au mutat în Santa
John Frusciante () [Corola-website/Science/319297_a_320626]
-
este o cântăreață și artista germană. Născută în jurul anului 1910, este a doua soție a pianistului român Theophil Demetriescu cu care s-a căsătorit în Germania și de care a divorțat în 1934. Fiind evreica, a emigrat în Suedia, unde s-a măritat cu un anume von Liechtenstein, de care a divorțat spre sfârșitul războiului, reluându
Olga Demetriescu () [Corola-website/Science/319345_a_320674]
-
decursul timpului colaborează cu dirijorii Christian Badea, Tiberiu Soare, Paul Staicu, Silvio Wyller, Alexandre Myrat, Vlad Conta, Traian Ichim, Daisuke Soga, violonceliștii Alexandru Moroșanu, Lăură Buruiana, organiștii Steffen Schlandt, Hans Eckard Schlandt, Georges Athanasiades, Marcel Costea, Paul Cristian, Christine Chiriac, pianiștii Alexandru Petrovici, Tatiana Moroșanu, Luminița Berariu, Andreiana Roșca, Eugen Dumitrescu, Corina Răducanu și Remus Manoleanu, harpista Carolina Caia. De asemenea susține concerte alături de „Camerata Valahica”, cvartetul „Brassovia”, cvartetul “Gaudeamus” și Ansamblul cameral „Remember Enescu.” Explorarea universului muzical contemporan este una
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
Cristina Radu. Sie gab der Figur ein wurdevolles Profil und eine klare Stimme.” (Gabriele Muller - „Don Giovanni în der Stadthalle”, Leonberger Kreiszeitung 13.05.2006) „După această mică bijuterie bartokiana, pe scenă a intrat soprana Cristina Radu, acompaniata alternativ de pianiștii Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu în interpretarea a „Sept Chansons de Clement Marot” op.15 (șapte lieduri pe versuri de Clement Marot) scrise de George Enescu. Încântătoare au fost căldură vocii și noblețea atitudinii scenice a Cristinei Radu, care împrumuta
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
să fie înțeles și gustat de public, obținând succese după succese și realizând numeroase spectacole. Astfel, în 1956 susține turnee în Africa de Nord, mai apoi la Amsterdam, Lausanne și în toată Belgia. În cursul unui turneu la Grenoble îl întâlnește pe pianistul François Rauber, care va deveni un apropiat colaborator. În iunie 1957 este unul dintre laureații Marelui Premiu al Discului decernat de Academia Charles Cros. În mai 1958 efectuează un turneu în Canada unde îl întâlnește pe Félix Leclerc iar în
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
un apropiat colaborator. În iunie 1957 este unul dintre laureații Marelui Premiu al Discului decernat de Academia Charles Cros. În mai 1958 efectuează un turneu în Canada unde îl întâlnește pe Félix Leclerc iar în luna decembrie a aceluiași an pianistul Gérard Jouannest se alătură lui Brel și lui Rauber. Pe 14 septembrie 1959 înregistrează la Philips, alături de Rauber și de orchestra acestuia, "La valse à mille temps" și "Les flamandes". În 1960 va da un spectacol la hotelul « Shepheard's
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]