2,508 matches
-
și-și cumpără o apă. Cum putea mintea ei fi mai puțin limpede, când ea era trează, sau cum putea să-i ia cineva din piept disperata-i durere, de vreme acum dulcea-i și trista-i durere, care-i picura plăpând pe sufletul însângerat de vreme, pe umerii împovărați de cunoaștere sau pe sărmanul suflet rebel și pururi liber? Căci spiritul e liber, dar omul va putea fi pururi doborât, și dacă, odată cu moartea adoarme dispărând orice fărâmă din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din lună lumini de pretutindeni, să nu te miri că nu vor să-ți vorbească, spre culcușul de petale ele se îndreaptă și în seamă nu te vor băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului. Noi, fetele, ce facem? Putem avea un viitor strălucit.... Într-o zi în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunt dovada vie că nu-i așa! Și fie nu mă crede chestie ce ar fi fericită, fie și așa este vrea să le spele ălora creierul! Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și fie nu mă crede chestie ce ar fi fericită, fie și așa este vrea să le spele ălora creierul! Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o claie de artificii! · Să picure vertical! Să cadă săgeți! Să se așeze apoi cerul peste tot ce-i ființă! · Și se făcu roșu Sângeriu Lacrimi de sânge Lacrimi iuți Și cerul deveni roșu · · · · Iubire, să nu pleci! Rămâi lângă mine! Căci te iubesc! · Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
somau să făurești politica din agricultură a Partidului ori să lupți pentru pace, panouri dreptunghiulare al căror unic mesaj subtil părea acela de-a ne înștiința cât de tâmpiți fusesem la cap atunci când ne angajaserăm în afacerea respectivă. Începuse să picure groaza în mine. Din colțișorul nostru nu puteam întrezări nici o figură. Din colțișorul nostru n-am fi putut scăpa altfel decât cățărîndu-ne pe pereți. Ne-am încordat deci acuitățile auditive și-am așteptat... - Auzi-l: acuitățile auditive! Vah! Vah! Vah
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
luciul cărora tărăboanța patinând, pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hârtie. Bâjbâiră, o vreme, peste găurile de șobolani ale picamerelor, pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu insistența unei ninsori de fulgi metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o râpă peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile unui deal, plaja miraculoasă pe care, odinioară, descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150 de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jumătate de femeie, jumătate de băiat îmbătrînit. 128 DANIEL BĂNULESCU Sub tenul ei arămiu plutea, ca sub o crustă de gheață, o colonie de pistrui, c-o demografie abundentă. Aliniamentele trăsăturilor erau savant șifonate. Ochi aurii, cu totul speciali, mongolizați, picurând un șic de mirare peste pielea pomeților, îmblînzind cumva linia subțiratecă, scremută, a buzelor și torța brutală, din sârmă de alamă, a părului proaspăt tuns, dar dezvăluind, din pricina neglijenței, și o bordură albită, cam de un centimetru, la rădăcină, nemaiscufundată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nodulele, ori de câte ori te încumetai să-l atingi c-o instalație de izopropan. Nicicând în istorie un trib mai puțin numeros și antipatic de minerale nu s-a luptat, c-o mai detestabilă furie telurică, pentru gloria de a nu fi picurată, peste el, nici o moleculă de izopropan... Un barbar. Un amplasament geologic neinstruit și păgân. ...Era în urmă c-o lună și zece zile... Împlântasem totuși în solul ostil fundațiile noastre. Ancorasem principalele noastre baterii de utilaje, racordasem stațiile de separare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fișet, două scaune, o grămăjoară de rechizite, din care nu lipsesc foarfecile și pelicanolul, iată zestrea meschină cu care serviciul nou înființat demarează, sub denumirea pompoasă de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride, care se pricepe să picure în relațiile sale cu Ulpiu o atmosferă de corectitudine cazonă, supraveghere discretă și ocrotire ușor amuzată. Într-adevăr, băiatul dă în brânci, progresează, și nu trudește deloc rău, din moment ce prin aceeași ușă prin care intră zilnic rupturi, documente betejite, arse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă, picura ca de pe o strună de violoncel. Sub ochii noștri amuzați și seduși, Mircea Martin se transforma într-un marchiz, a cărui probitate, eleganță, demnitate, curaj, cunoștiințe și gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care am căpătat dreptul să colindăm ani
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dibuise un rucsac semiputrezit. Și-l atârnase în spate. Și dispăruse cu repeziciunea cuvenită unui tip ce făcuse, pe vremuri, din escaladarea Fisurei Albastre scopul vieții lui. Totul cu expresia aceea nemulțumită pe chip. - Și atunci, eu m-am decis, picură cotoroanța prin ușă, la concurență cu robinetul. M-am decis să ne ținem de mână. Pentru a înțelege și a ne comunica, prin propria gură, ce-a zis. Aha. Deci așa se explica și prezența ălorlalte trei cotoroanțe, se lumină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sunt eficiente. De fapt folosirea unei baghete magice m-a făcut să mă stabilesc în acest loc și, după cum vezi, fântâna e seacă. Dar n-am atâta inimă s-o umplu și sper, în ciuda evidenței, că apa va începe să picure prin pereții ei uscați. Dar n-ai nevoie de-o fântână, zise Vultur-în-Zbor. Ai izvorul, arătă el înspre râulețul cu apă proaspătă care curgea printre copaci. Virgil Jones pufni. — Era o chestie de făcut, spuse el, chiar dacă e o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fum. Ca și Grimus, și Liv își alesese momentul morții. Pe muntele Kâf moartea trebuie aleasă. O violență aleasă de bunăvoie asupra corpului. Cu o grijă exagerată, trase cu cuțitul pe sub bărbie o linie roșie, o gură roșie, subțire, care picura și rânjea sângeros de la o ureche la alta. Prepelicarul se uită cum picura. în pădure, în spatele căsuței zugrăvite în negru, se afla o movilă mică de pământ răscolit, proaspăt săpat. O formă cioplită în lemn era așezată peste ea: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
moartea trebuie aleasă. O violență aleasă de bunăvoie asupra corpului. Cu o grijă exagerată, trase cu cuțitul pe sub bărbie o linie roșie, o gură roșie, subțire, care picura și rânjea sângeros de la o ureche la alta. Prepelicarul se uită cum picura. în pădure, în spatele căsuței zugrăvite în negru, se afla o movilă mică de pământ răscolit, proaspăt săpat. O formă cioplită în lemn era așezată peste ea: un chip hidos al morții, cu gura căscată. O femeie într-o rochie neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de recunoscătoare i-ar fi fost. Zâmbi privind pe fereastră. Avea obiceiul de a atribui trăsături umane lucrurilor, probabil din dorința de a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ochii acum... - Lașule! - Îmi vei mulțumi pentru asta. Nu acum, dar mai târziu cu siguranță. Continua să se joace cu buzele ei fără să o sărute. Luă o gură din vinul roșu din paharul de pe măsuța de lângă pat și-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la ambulanță. După ce-l imobilizară În curele, Îi atârnară de fiecare braț perfuzii lungi, ca niște sfori venite de sus și susținute de o mână nevăzută. Aer Înmiresmat Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Cântarea Cântărilor Universul Îi devenise plictisitor. Îngerul se irosi o vreme În vârtejuri spectaculoase, privi Pământul ca pe o provocare, apoi, cu o iuțeală neînchipuită, se aruncă asupra lui... Acoperișurile de țiglă roșie, țuguiate și Îmblânzite de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cap? am exclamat eu. Nu, prostuțo, e partea de sus a părului tău, care e maro și partea de jos, care e galbenă. Mă iau prin suprindere lacrimile mari de fetiță care Încep să-mi curgă pe obraji și-mi picură calde În urechi. 8.51: La suprafață. Mă simt ca un scafandru cu bocanci de plumb. Emily doarme Încă. Îi pipăi fruntea: nu mai e fierbinte. Jos, Barbara stă cu buzele strânse, Îmbrăcată Într-un impecabil costum Windsmoor, și aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bucătărie, așteptând o moarte ușoară și instantanee. În orice caz, ar trebui să-mi ajungă la fix să acopăr tortul. Îmi ia opt minute să transform roca pentru glazură În praf. Am grijă să nu adaug prea multă apă caldă, picur apoi un strop minuscul de colorant galben. Iese o nuanță de lămâie mai decolorată: puțin cam prea sclifosit, un pic prea - cum să zic - ca rochia mamei premiantului clasei la ceremonia de absolvire a școlii preparatorii pentru facultate. Ne trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a anunțat că se duce să asiste la gala de Înot a fiicei sale. A fost practic făcut cavaler pe loc pentru serviciile aduse meseriei de tată. Dacă aș Încerca așa ceva, Rod ar pune să fiu executată, iar capul meu picurând de sânge ar fi Înfipt la intrarea de la Banca Angliei drept sperietoare pentru alte femei chiulangioaice. E așaaaaaa de nedrept. Ajung la concluzia că toate căcaturile despre femeia de carieră sunt o chestie de-o generație. Suntem dovada vie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dosu-unei firide. A unei tainiți scunde intrare se deschide, De sub o mantă lungă se-ntinde-o albă mână, Ce ține o făclie aprinsă de rășină, Care îi bate-n față și-i luminează chipul... Pe-un stâlp tăiat, orlogiul își picură nisipul. Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni - Ca umbra cu ființa sunt amândoi asemeni. Încet înaintează, făclia și-o ridică Ș-urechea ațiind-o el asculta: "Nimică! ". Un ceas mai am și iată că voiu ajunge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stați că vă stă norocu’! Mamaia, femeie matură și Încă frumoasă, cu dragoste și durere afișate simultan, lua copilul În brațe și În timp ce-l săruta, două lacrimi, diamante mici de rouă, după ce prefigurau viitoarele riduri ale feței sale, totdeauna curată, picurau sărate pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib care abia fusese recuperat de mama sa și se Încălzea treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]