9,309 matches
-
o zână de cleștar. Mătăsuri reci, acvamarine, pluteau pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu. Administratorul și chelnerul barului meu. Copilul meu de suflet. Amantul meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea, se desprinse de șoldul ei și se repezi cu ghearele în pulpa domnului Popa. - Futu-ți gura mă-tii astăzi și mâine! Contesa înmărmuri din nou. - Mă iertați, Contesă. Sunt un necioplit. N-am educație... Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe Maica Tereza. Pentru prima dată în viața ei senină, Contesa se simțea singură. - Vreau să te rog ceva. - Orice, Contesă! Contesa se întinse pe pat în toată splendoarea ei. Popa era pregătit pentru aproape orice. Se prefăcea că mângâie pisica, acoperindu-și cu ea mica erecție. Pisica îl zgârie. Popa scoase un urlet de durere. Contesa, cu ochii închiși, îl rugă să se întindă alături de ea. - O să dormim împreună. Gândește-te la mine. Ne vom întâlni acolo, în vis. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
viața ei senină, Contesa se simțea singură. - Vreau să te rog ceva. - Orice, Contesă! Contesa se întinse pe pat în toată splendoarea ei. Popa era pregătit pentru aproape orice. Se prefăcea că mângâie pisica, acoperindu-și cu ea mica erecție. Pisica îl zgârie. Popa scoase un urlet de durere. Contesa, cu ochii închiși, îl rugă să se întindă alături de ea. - O să dormim împreună. Gândește-te la mine. Ne vom întâlni acolo, în vis. Vei vedea că ne vom cunoaște mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină pe care salivase cu atâta lăcomie în cămăruța din spatele MaxiBarului. Maica dădu din cap cu blândețe, ca și cum ar fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe ușă. Horațiu rămase singur cu conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de un om încă tânăr. Bătrânii se gândesc deja mereu la moarte, tinerii numai toamna, când are loc un declin general al plantelor și animalelor. Rainer spune că în nopțile de toamnă magia sa personală își desface aripile. Mai târziu, pisici sângerânde, în lanțuri, își ling de pe blana rănită un țipăt ce răzbate din șură. Asta e o poezie. Involuntar, lui Rainer îi vin în minte femeile atunci când se gândește la frunzele veștejite de toamnă; de exemplu mama lui se veștejește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
excursie este tocmai faptul că ei nu sunt în ținută de excursie, în schimb au la ei un coș în care se află un sac legat la gură. Din sac se aud miorlăieli și zgârieturi, deoarece acolo e închisă o pisică. Pisica a fost prinsă. În perioada de maturitate a lui Jean‑Paul Sartre apare un personaj care vrea să‑și înece pisicile și de aceea vrem și noi să înecăm astăzi această pisică, deși pisica asta are și ea dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este tocmai faptul că ei nu sunt în ținută de excursie, în schimb au la ei un coș în care se află un sac legat la gură. Din sac se aud miorlăieli și zgârieturi, deoarece acolo e închisă o pisică. Pisica a fost prinsă. În perioada de maturitate a lui Jean‑Paul Sartre apare un personaj care vrea să‑și înece pisicile și de aceea vrem și noi să înecăm astăzi această pisică, deși pisica asta are și ea dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
află un sac legat la gură. Din sac se aud miorlăieli și zgârieturi, deoarece acolo e închisă o pisică. Pisica a fost prinsă. În perioada de maturitate a lui Jean‑Paul Sartre apare un personaj care vrea să‑și înece pisicile și de aceea vrem și noi să înecăm astăzi această pisică, deși pisica asta are și ea dreptul la existență. Rainer spune că el însuși are, de asemenea, dreptul la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și zgârieturi, deoarece acolo e închisă o pisică. Pisica a fost prinsă. În perioada de maturitate a lui Jean‑Paul Sartre apare un personaj care vrea să‑și înece pisicile și de aceea vrem și noi să înecăm astăzi această pisică, deși pisica asta are și ea dreptul la existență. Rainer spune că el însuși are, de asemenea, dreptul la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deoarece acolo e închisă o pisică. Pisica a fost prinsă. În perioada de maturitate a lui Jean‑Paul Sartre apare un personaj care vrea să‑și înece pisicile și de aceea vrem și noi să înecăm astăzi această pisică, deși pisica asta are și ea dreptul la existență. Rainer spune că el însuși are, de asemenea, dreptul la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vrea să‑și înece pisicile și de aceea vrem și noi să înecăm astăzi această pisică, deși pisica asta are și ea dreptul la existență. Rainer spune că el însuși are, de asemenea, dreptul la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică pâs. Pisica are o presimțire, de unde și neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
are și ea dreptul la existență. Rainer spune că el însuși are, de asemenea, dreptul la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică pâs. Pisica are o presimțire, de unde și neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini, conuri de brad, crenguțe și jir. Ea este cea care trebuie să înece pisica într‑un pârâu din Pădurea vieneză, pe care încă nu l‑au găsit. Ea e singura care mai trebuie să dea proba de curaj, fără de care nu poate aparține grupului. Pentru că atunci când chiar se va trece la atacuri, ea n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adică exact în anotimpul de acum. Adesea prin preajmă se aude fojgăitul vreunui animal mic, în căutare de hrană. Grupul caută o albie cu apă mai multă, altfel operația de înecare s‑ar prelungi la nesfârșit. Și cine știe dacă pisica o să coopereze. Sophie are un păr lung, blond, care strălucește uneori, atunci când se încurcă în el vreo rază de soare; la umbră însă e de un galben mat ca alama. Rainer și‑a asumat riscul de a face aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât în clubul de jazz, ba a acceptat chiar și ideea că Hans ar putea să‑i pară superior în acest loc verzui, tocmai Hans care, de altfel, nu pare niciodată superior. Oricum, Sophie e în sfârșit gata să înece pisica. Anna se ține deoparte și e preocupată să nu arate că între ea și Hans s‑a stabilit deja o legătură indestructibilă; indiferența din trăsăturile lor e îndelung studiată. Mai înainte, el voise s‑o sărute. Nu se poate. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
luptă să traverseze cerul. Niște norișori apăruți în jurul prânzului încheie spectacolul. Să sperăm că n‑o să se transforme în niște nori negri și grei. În sfârșit, aici se află un pârâu mai mare, care ar putea servi eventual la înecarea pisicii, ba nu eventual, ci sigur. Hai, dă‑i drumul, Sophie! Bagă‑te în noroi ca să fii cât mai aproape, în orice caz îndeajuns de aproape. Aș prefera totuși să n‑o fac, spune Sophie, pentru că iubesc animalele. Îmi țesal întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o fac. Slavă Domnului, am luat leucoplast la mine. Sigur o să mă gândesc în timpul ăsta la Tertschi, iapa mea preferată. Și ea e un animal. Slăbiciunea nu ne va fi de folos pe viitor, Sophie, doar știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în mizerie cu rochia ei frumoasă, deja e plină toată de noroi. Ține sub apă credinciosul animal domestic, obișnuit cu omul, ceea ce necesită destul de mult efort și forță. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așeze cu totul deasupra jivinei; mă ud din cap până‑n picioare și fac pneumonie. Până să survină moartea animalului, Hans - care se purtase cam ciudat încă de mai înainte, la chestia cu veverița - o trage pe Sophie departe de pisică; animalul, ud leoarcă, iese cu greu afară din apă și o zbughește scuipând. Sigur o s‑o înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mod evident, unor viticultori - și este un câine. Câinele e legat sus de tot, pe maldărul de accesorii ale viticultorilor și, gata să‑și piardă echilibrul, se agață cu labele, disperat și cât poate de bine, de parcă ar fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i se citește groaza pe care i‑o inspiră cruzimea stăpânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
păcate, cei mai mulți nu reușesc să iasă din sine. Rainer spune: nu din sine, fiindcă omul are nevoie de un partener, de un tu. Partenerul este el, tu‑ul este Sophie. El spune nu, iar fără acest partener ești singur. O pisică tigrată se furișează la deal ca să pândească o gaură de șoarece. Anna cântărește scurt ideea de‑a ucide și pisica, dar n‑o face pentru că e slăbită din cauza vomatului. Își mușcă încheietura mâinii până aproape că‑i dă sângele. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]