KorAP: Find »[drukola/base=pitic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...129 >

3,204 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

Fabrică. Am dreptate? — Vezi? Nu ți-am zis eu? E deștept individul! îi spuse Pitic lui Matahală. Uriașul încuviință. — Mult prea multă minte pentru un individ care locuiește într-un asemenea apartament! Și pe care l-a părăsit nevasta... adăugă Pitic. Nu m-a mai lăudat nimeni așa de foarte multă vreme. M-am înroșit tot. — Îmi plac grozav presupunerile tale! exclamă Pitic. Intenționăm să punem laba pe cercetările Profesorului și să ajungem și noi cineva în hățișul ăsta al informațiilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
minte pentru un individ care locuiește într-un asemenea apartament! Și pe care l-a părăsit nevasta... adăugă Pitic. Nu m-a mai lăudat nimeni așa de foarte multă vreme. M-am înroșit tot. — Îmi plac grozav presupunerile tale! exclamă Pitic. Intenționăm să punem laba pe cercetările Profesorului și să ajungem și noi cineva în hățișul ăsta al informațiilor. Suntem pregătiți, avem fonduri... avem tot ce ne trebuie. Ne mai lipsiți tu și datele Profesorului. Baza e deja creată de Sistem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
crezi? — Eu n-am nici o legătură nici cu unii, nici cu alții. Sunt doar o biată furnică muncitoare și-atât. Altceva nici nu mă interesează. Așa că dacă ați venit aici ca să mă racolați... — Am impresia că nu înțelegi nimic, zise Pitic, țâțâind. N-am venit să te racolăm, am venit să punem laba pe tine. Altă întrebare mai ai? — Aș vrea să știu câte ceva despre Întunegri. — Întunegrii își desfășoară activitatea în subteran. Trăiesc pe la gurile de metrou, prin canale și se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
la posibilitatea ca Profesorul să fi înscenat totul... ca să mai adauge sare și piper situației. Nouă nu ni se pare deloc ciudat. — Dar de ce să însceneze Profesorul așa ceva? — Cercetările Profesorului sunt cu totul și cu totul ieșite din comun, zise Pitic, studiindu-și bricheta din diferite unghiuri. E cel mai tare! Toată lumea știe asta. Și Computatorii, și Simbolatorii, cu toată rivalitatea acerbă dintre ei. Profesorul o să revoluționeze cât de curând lumea cu cercetările sale. Și are nevoie de tine. Nu neapărat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de mine? De ce tocmai de mine? Eu n-am nimic special, sunt un om obișnuit și-atât. N-am cum să-mi aduc contribuția la o conspirație care urmează să revoluționeze lumea. — Și noi căutăm răspunsul la întrebarea asta, zise Pitic, jucându-se cu bricheta. Aveam o vagă bănuială, dar vrem să fim siguri. Tu ai fost în centrul atenției Profesorului și te-a studiat atent fără ca tu să știi măcar. Pune ceva la cale de multă vreme și tu habar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pot prezenta atâta importanță pentru Profesor. Mi se părea tare straniu. — Deci, înțeleg că datele pe care le-am prelucrat pentru Profesor n-au nici o valoare. Au fost doar un pretext ca să mă ademenească acolo. — Ei, nu chiar așa, zise Pitic. S-a uitat iar la ceas. Datele au fost și ele prinse într-un program. Bombă cu ceas! Explodează la momentul oportun! Cel puțin așa ne imaginăm. Doar Profesorul știe exact despre ce e vorba. Noi nu știm până nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
a întâmplat cu nepoata Profesorului? — S-a întâmplat ceva? întrebă el pe un ton cam ciudat. N-avem cum să stăm cu ochii pe toată lumea. Te-ai îndrăgostit de ea? — Nu, am zis. Sau cel puțin nu cred, am gândit. Pitic s-a ridicat de pe scaun fără să mă slăbească din priviri. A luat bricheta și țigările de pe masă și le-a băgat în buzunar. Mă bucur că am reușit să schimbăm câteva vorbe. Am să-ți mai mărturisesc ceva. Avem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
trebuie să existe ceva care nu ți-ai dori să fie distrus. Chiar dacă e ieftin... În fond aici îți duci traiul, nu? — Distrus? am întrebat eu mirat. Adică... cum distrus? Așa cum se distrug lucrurile. Ca ușa aceea, de exemplu, zise Pitic arătând spre ușa ieșită din țâțâni și doborâtă la pământ. Toate se strică până la urmă. Dar de ce să distrugeți? — De dragul distrugerii. Fie că-ți explicăm, fie că nu, lucrurile distruse nu se mai repară. Așa că mai bine ne-ai spune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
guler de blană - model american. — Altceva? M-am gândit un pic dacă mai aveam și alte lucruri la care țineam. Nu în mod special și nu sunt omul care să-și țină în casă lucrurile de valoare. — Atât, am zis. Pitic a dat din cap. Matahală a încuviințat și s-a repezit la ușile bufetului și ale dulapului de haine. A găsit halterele pe care le mai foloseam din când în când ca să fac mușchi. Le-a apucat cu o mână

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
deasupra umărului și a izbit cu ele ecranul. Țăndări s-a făcut într-o clipită. Și mii de scântei. Televizorul meu cumpărat cu trei luni în urmă a plesnit precum un pepene copt. — Stai puțin! am strigat eu, ridicându-mă. Pitic a dat cu pumnul în masă ca să mă țintuiască locului. Matahală a ridicat apoi videoul și l-a izbit de câteva ori de colțul televizorului. I-au sărit toate butoanele, a făcut scurtcircuit și o dâră de fum alb s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cel mai mult. Și când mă gândesc că dădusem aproape două mii de dolari numai pe costum și pe jachetă! — Nu așa ne-a fost înțelegerea. Ați spus că nu distrugeți lucrurile la care țin. — N-am zis așa ceva, interveni, calm, Pitic. Am precizat doar că le acordăm respectul cuvenit. Deci am început cu ele. Întotdeauna pornim de la ce-i mai bun. Așa procedăm mereu. Am scos o bere din frigider și am privit, resemnat, cum îmi distrugeau apartamentul. 14 La capătul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
duzină de Chivas Regal. Zgomotul a fost asurzitor, iar mirosul de-a dreptul insuportabil. Porția mea de whisky pentru jumătate de an s-a spulberat în câteva minute. Toată casa mirosea a whisky. — Te poți îmbăta numai de la miros, zise Pitic încântat. Mi-am rezemat coatele de masă resemnat și m-am uitat la maldărul de cioburi din chiuvetă. Sticlele de whisky se făcuseră praf și pulbere. În timp ce le spărgea, Matahală a fredonat ceva care m-a călcat pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
perete, a răsturnat coșul cu gunoi în mijlocul camerei, a distrus tot ce era în dulapul din perete. Rapid și cu îndemânare. După ce-a terminat cu camera de zi și cu dormitorul, Matahală a luat bucătăria la rând. Eu și Pitic ne-am mutat în camera de zi. Am reușit să îndreptăm canapeaua răsturnată, care, din fericire sau nu, nu era prea avariată. Ne-am așezat și ne-am uitat la Matahală. Era o canapea grozavă. O cumpărasem ieftin de la un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
rău de el, dar m-am considerat un norocos că am pus mâna pe canapea. Și încă mai exista o șansă ca aceasta să scape cât de cât nevătămată în urma dezastrului. Eu stăteam în capătul drept, cu berea în mână; Pitic ședea în capătul stâng, picior peste picior, rezemat de brațul canapelei. Cu tot zgomotul infernal provocat de Matahală, n-a venit nimeni să vadă ce se întâmpla. De fapt, majoritatea celor de pe etajul meu erau burlaci și munceau peste zi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de pe etajul meu erau burlaci și munceau peste zi. Oaspeții mei nepoftiți au știut foarte bine lucrul acesta și de aceea se desfășurau în voie. Știau totul. Erau ei agresivi, dar fiecare mișcare era calculată și nu erau proști deloc. Pitic se mai uita din când în când la Rolex și cântărea mersul operațiunilor. Matahală își vedea de opera lui de distrugere, fără să irosească nici măcar o mișcare. Plus că avea grijă să nu-i scape absolut nimic. Era atât de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
vedea de opera lui de distrugere, fără să irosească nici măcar o mișcare. Plus că avea grijă să nu-i scape absolut nimic. Era atât de meticulos, încât n-aș fi putut să ascund nici măcar un creion, chiar dacă aș fi vrut. Pitic avusese dreptate. Nu căutau nimic special. Veniseră doar să distrugă. Dar din ce motiv? Să convingă o terță persoană că ei căutau ceva? Și-atunci, cine era această terță persoană? Am renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
știu prea bine cât timp i-a trebuit ca să-mi aducă apartamentul în halul în care-l adusese. Cincisprezece minute? Treizeci? Cam pe-acolo. Oricum au fost mai mult de cincisprezece și mai puțin de treizeci. După privirile satisfăcute ale Piticului care-și privea ceasul, am dedus că Matahală se încadrase în timp. Există pe lumea asta tot felul de măsurători standard. De la cronometrarea curselor de maraton total până la lungimea hârtiei de toaletă folosită o dată. — O să-ți ia ceva timp să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ceasul, am dedus că Matahală se încadrase în timp. Există pe lumea asta tot felul de măsurători standard. De la cronometrarea curselor de maraton total până la lungimea hârtiei de toaletă folosită o dată. — O să-ți ia ceva timp să faci ordine, zise Pitic. — Și timp, și bani. Nu se pune problema banilor aici. Așa-i războiul. Nu câștigi un război dacă nu încetezi să mai calculezi. — Nu-i războiul meu. Nu contează al cui ei. Și nici ai cui sunt banii. Războiul e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
aici. Așa-i războiul. Nu câștigi un război dacă nu încetezi să mai calculezi. — Nu-i războiul meu. Nu contează al cui ei. Și nici ai cui sunt banii. Războiul e război. A sosit timpul să te împaci cu situația. Pitic și-a scos o batistă albă din buzunar și a tușit de două-trei ori în ea. A examinat-o puțin și a băgat-o la loc. Recunosc că am niște prejudecăți, dar nu-mi plac bărbații care umblă cu batiste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
să știi. — Tortură? Ce fel de tortură? — O să vezi tu. — Dacă iau legătura cu Sediul Central și le spun tot ce s-a întâmplat? — Sper că nu ești chiar atât de prost! Or să te lichideze propriii tăi oameni, zise Pitic. Nu mint și nu exagerez. E adevărul adevărat. Celor din Sistem nu le-ai spus că te-ai dus la Profesor și că ai făcut permutări - care sunt interzise. Ca să pui capac la toate, te-ai lăsat folosit de Profesor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
noi am putea rezolva problema ta. De tine depinde. Ai dreptul să alegi. Ca la șah. Dacă ești făcut șah, fugi. În timp ce fugi, s-ar putea să piardă și adversarul. Oricât de tare ar fi, face și el greșeli. Deci... Pitic s-a uitat iar la ceas și a pocnit din degete către Matahală. Când a auzit sunetul, huiduma s-a mișcat ca un robot băgat în priză. Și-a ridicat bărbia și s-a apropiat de canapea. S-a proptit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
școlii eclipsa de soare, prin sticlă mâzgălită cu funingine. Se întâmplase cu un sfert de secol în urmă. Și uite unde am ajuns după un sfert de secol! — Mi-e teamă că urmează ceva nu tocmai plăcut pentru tine, zise Pitic. Să știi că facem ce facem numai de dragul de a te proteja și mai mult. Nu vrem să te chinuim, dar n-avem încotro. Scoate-ți pantalonii! Mi-am dat jos pantalonii fără să mai obiectez. Oricum n-aveam de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
foarte agil și nu irosea nici o mișcare. N-am avut senzația că m-a legat, dar când am vrut să mă mișc, am simțit o durere ascuțită în umeri și în ceafă. Eram imobilizat ca o rață împăiată. Între timp, Pitic s-a dus la bucătărie și a luat de pe masă briceagul Matahalei. L-a deschis. Lama avea, cred, vreo șapte centimetri. A luat apoi bricheta din buzunar, a aprins-o și a trecut lama briceagului prin ea. Nu mi se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cinci centimetri sub buric. Lama încă fierbinte a lăsat o dâră adâncă, lungă de vreo șase centimetri. Dreaptă ca o riglă. Îmi venea să sar de-acolo, dar legat cum eram, n-am fost capabil nici măcar să mă mișc puțin. Pitic îmi apucă penisul strâns, cu mâna stângă. M-au trecut sudori reci. Eram sfâșiat de durere. Briceagul era plin de sânge. Pitic i-a șters lama cu un șervețel și l-a închis. Matahală mă eliberă din strânsoare. Chiloții îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
venea să sar de-acolo, dar legat cum eram, n-am fost capabil nici măcar să mă mișc puțin. Pitic îmi apucă penisul strâns, cu mâna stângă. M-au trecut sudori reci. Eram sfâșiat de durere. Briceagul era plin de sânge. Pitic i-a șters lama cu un șervețel și l-a închis. Matahală mă eliberă din strânsoare. Chiloții îmi erau pătați. Huiduma a adus un prosop curat din baie și mi-am tamponat rana. — Te coși imediat. Șapte copci și ești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]