2,546 matches
-
cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga Geniului. Tocmai fuseseră eliberați cu toții din pivnița Comitetului Central. Abia ce se treziseră din beție, că li se și dăduse iar drumul pe străzi, dom’ Roja. — Orice s-ar întîmpla va trebui să rămînem uniți, zice domnul Președinte, înțelegerea e înțelegere, pe lîngă asta îi vom primi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
geam și, după un timp, am înțeles că eram urmărit. Numeroși oameni cu lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumânare aprinsă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. În jur, iarba se deștepta la viață. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urât, ieșeam la soare dintr-o pivniță umedă, plină de șobolani, purificându-mă în lumina dulce a primăverii. Când cineva e bolnav și nu vrea să moară are trei lucruri de făcut; așa citisem undeva. Mai întâi să recunoască singur că e bolnav. Apoi să acționeze împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au fost izgoniți șobolanii și n-a mai rămas decât, ici, colo, câte o pânză de păianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpa la closet și se întoarce în cameră, culcându-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zis și, ca s-o încerc, am adăugat: „Fii liniștită, n-o beau aici. Mă duc pe malul bălții, să plâng în voie”. Am văzut-o ezitând, nu știa dacă să mă creadă sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. „Să gust numai”, am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să ai un punct de vedere științific asupra miturilor. Să știm să căutăm piatra bună în moloz. Simbolul e un șperaclu prost în cazul de față, căci cu el intri prin efracție numai în tindă, în podul de rufe, în pivnița cu murături, dar în casă nu. Acolo trebuie să găsești cheia adevărată. Te mulțumești, văd, numai cu aparențele, parcă n-ai mai avea încredere în formidabila putere de pătrundere a minții omenești! Bănuiesc că știi care-i unul din dușmanii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unei conștiințe sensibile, dar inocente. Îi aduse pe cei doi Smith de la De Vere Gardens să Îi poarte de grijă - În felul acesta, Îl putea supraveghea mai Îndeaproape pe Smith, care, În absența lui, organizase incursiuni Îngrijorătoare În modesta sa pivniță. Bănuia că individul este Într-o permanentă stare de ușoară amețeală, dar era dificil de acuzat, căci masca abil simptomele sub obișnuita extravaganță a gesturilor profesionale, Înconjurând cu Înflorituri masa din sufragerie, scoțând la iveală, parcă de nicăieri, farfurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el, puțin surprins. Avem nevoie de unul? — Ne-ar fi de folos, domnu’ James. Cineva care să facă cumpărăturile și ceva treburi pe lângă casă, să o ajute pe Alice la curățatul cuțitelor, de pildă. Să curețe Încălțămintea. Să aducă din pivniță cărbunii. Într-o casă mare și veche, ca asta, sunt tot felul de lucruri de făcut. Și nu vreau să-l rog pe George Gammon, el Își are treburile lui În grădină. — Asta așa e, o aprobă el. Alfred Parsons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima de la nici-un cur de miere nu găsește vreo mângâiere... O vezi p-aia cu țâțele cât doi hectolitri de lipici că ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În serile de 14, 15 și 16 iunie, apar neîndoielnicele semne ale altor asasinate. Chiar și cei plătiți pentru asta cu greu mai pot ține cont câte sânt Din nou în Cotroceni, pentru prima dată-n Floreasca, apoi într-o pivniță de pe ulicioara Scarogea, colț cu Susurul Rahovei, se descoperă un trunchi uman, două perechi de mâini retezate imediat de sub umeri și un sân. Ciopîrțitorul face risipă de sâni. Încă un sân în centru, la Scala, o jumătate de sân pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așterne și doarme acolo, nemaiținând minte alte birouri pe care să se fi odihnit mai tracasat ca atunci. Compară o groază de urme ciudate, și ajunge la rafinamentul de a descrie ce oameni, ce șobolani sau gândaci au călcat prin pivnița cutare în ultimii zece ani. Degeaba. Singurul fapt îmbucurător: se accelerează perfecționarea organizării poliției. Operativ, ia ființă primul serviciu est-european de deghizări. Pe căldurile cele mari, detectivii cei mari, grimați și împopoțonați, se fâțâie, ascunzând sub bluzițele vaporoase umflături ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai ales, de ciuperca albă de pădure. Russula emetica, uite așa, îți dă cu piciorul la mântuire. ...Oricum (îi ordonă, după o vreme, Sfântul Părinte, probabil Secund), voi întorceți-vă acasă, rebateți rapoartele, reanalizați situațiile, umflați cifrele și trimiteți-le în pivnițele Vaticanului meu literar, să le semnez!... Căcăciosule... îl mai dojeni c-un steguleț Secundul Părinte, apoi se înălță, cu grație, de pe platoul cu bunătăți în văzduh, răsturnând cu piciorul, delicat, la decolare, un păhărel cu lichior. Când se reînturnară tăcuți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
picioarele metalice și sudate, două câte două, printr-o tălpică, ale patului Sinistratului, țâșni o vână necunoscută și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile și viroagele subpământene. Așchie lichidă pribegită de la vechea gură de vărsare a Bucreștioarei. Și izbucnind tocmai aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de cârtiță prin pivnițele ori beciurile vechiului târg dâmbovițean. În doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și azvârliți, fură opriți din ciufulirea paginilor Cărții, iar Bucureștiul 403 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI duceau către soclul Prezidiului Plenarei, și cele patru binecunoscute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parter. Aroma minunată a mâncării pregătite în casă i-a asaltat nările. Avea de gând să așeze masa și să aprindă lumânări pentru atmosferă, în vreme ce James va alege un vin alb, bun, din răcitorul pe care-l instalaseră special în pivniță. Apoi o să se așeze la masă și o să discute despre ziua lui de muncă, despre cum el își măcelărise încă o dată concurența și adusese bani grei în bancă. Ăsta era obiceiul lor în toate serile petrecute acasă, iar Juliei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un veac. Printre multele ei calități, Elfrida este o femeie prudentă, spuse Gribb. Când ne-am hotărât să pornim în călătorie spre insula Calf, ea a insistat să luăm cu noi toate bunurile necesare unei gospodării civilizate. Așa că avem o pivniță mică, înțelegi, cât s-o folosim la ocazii rare, ca aceasta. De obicei bem vinul locului. Probabil că-i un pic cam prea slab, dar mai bine așa decât obez. Vultur-în-Zbor își stăpâni râsul. Domnul Gribb părea încântat de propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orice Întrebări de ordin personal. Astfel, chiar când buzele mele dau să formeze numele soției sale, Îmi zice: — O să-i spun lui Christine să facă Într-o zi rezervare la prânz pentru noi doi, Kate. Știi că au transformat o pivniță veche de lângă Old Bailey - probabil servesc martori perpeliți un pic pe jar. Sună amuzant, nu crezi? — Da, eu mă Întrebam doar ce mai... —Excelent atunci. Pe mai târziu. În drum spre spațiul sigur al biroului, reușesc să mă adun. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul de masă, atâta tot. Masa de metal cu colțurile atât de ascuțite, că ți-ar putea perfora retina, care am cerut explicit să fie dusă În pivniță pentru că Ben s-ar putea lovi de ea? Chiar aceea. Hei, dar se mai Întâmplă chestii din astea, Îmi spune Paula, iar tonul ei insinuează: oricum nu ai fost aici, așa că de ce te-apuci să critici? În plus, crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Cojocul l-anină El de cuptor... ciubote descalță și negrele-obiele, Cât două lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei Să se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însul Galbeni aprinși într-un vechiu căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță... -N patu-i de pîclă-nfoiată, Regele-ntinde bătrînele-i membre și horăește. Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
apă n-am să mestec, Nici dau un ban pe toată fala. "De-aceea n-am nici un amestec " Ori unde nu îmi fierbe oala. Cînd calcă țara Hantatarii "Eu bucuros în lupte merg, Cînd între ei se bat magarii În fundul pivniței alerg. Se certe Ungurii și Leșii... "Ce-mi pasă mie? La Cotnariu "Eu chefuiam cu cimpoieșii, "Cu măscărici și lăutari; "Și sub umbrarele de cetini "Norodu-ntreg juca și bea, Iar eu ziceam: să bem, prietini, "Să bem, pîn-nu vom mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai apăsată: să dedici un muzeu unei inimi vii a credinței, ca s-o faci să pară îngropată. Locuiau în Katnaviaeh, lângă micul bazar de mătase. Casa le era răcoroasă, aveau fructe și lapte tot timpul anului și vinuri în pivniță. Primeau oaspeți și făceau milostenii de ziua morților. La ce le-ar fi trebuit să primească niște bogății înapoi? Mama lui era o osti frumoasă, iar Omar o privea ca pe Farah, pe care o văzuse în ziare, când era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mă lași să te-ating, măcar să mă țin după tine! I-alerga în față, arătând drumul, ca lumina unei lanterne, însă uneori o pierdea, fiindcă ochii lui se umbreau sub efectul de nor al celui care orbește. Treceau printr-o pivniță în care mirosul de mucegai și de nisip ud te făcea să strănuți, dar, curând, ieșiră în căldură și zgomot, într-un spațiu înconjurat de tarabe, de comedianți și de gură-cască, de vânzători și de hoți, iar Omar văzu de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunțe la instrumentele de tortură, să se laude că a golit temnițele și să domnească numai prin zelul nostru de a ne dovedi înțelepți. Spre asta tinde. Să mute instrumentele de tortură din pivnițe în sufletele noastre. Atunci, opera ei va fi, cu adevărat, împlinită. Va înceta să fie odioasă, lăsîndu-ne să ne supraveghem singuri. ― Văd că ne învîrtim în cerc. Ajungem mereu la același punct. ― Sau la același rău, Galilei. În timp ce noi discutăm
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]