2,467 matches
-
epistemologică a devastat disciplina relațiilor internaționale în anii '80 și '90. Ea a ridicat nivelul dezbaterilor metateoretice începute o dată cu disputa paradigmelor. Unii ar putea regreta pierderea protecției pe care o oferea disputa paradigmelor, pentru abordările marginale ale disciplinei. Într-adevăr, pluralismul metodologic și teoretic invocat aici nu va fi neapărat binevenit pentru acei cercetători care au o idee foarte ciudată despre ceea ce trebuie considerat ca standarde ale cercetării empirice sau pentru acele abordări care nu pot prin definiție să accepte pluralismul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pluralismul metodologic și teoretic invocat aici nu va fi neapărat binevenit pentru acei cercetători care au o idee foarte ciudată despre ceea ce trebuie considerat ca standarde ale cercetării empirice sau pentru acele abordări care nu pot prin definiție să accepte pluralismul ca pe un fapt științific (pentru amănunte, vezi Meyers 1994: 128). Subminînd disputa paradigmelor în funcția sa de legitimare a pluralismului, această atitudine, deși își dorește pluralismul, îl poate bloca. Nu aceasta este intenția mea. În orice caz, disputa paradigmelor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ceea ce trebuie considerat ca standarde ale cercetării empirice sau pentru acele abordări care nu pot prin definiție să accepte pluralismul ca pe un fapt științific (pentru amănunte, vezi Meyers 1994: 128). Subminînd disputa paradigmelor în funcția sa de legitimare a pluralismului, această atitudine, deși își dorește pluralismul, îl poate bloca. Nu aceasta este intenția mea. În orice caz, disputa paradigmelor este o centură de protecție slabă. Pe termen lung, nu are sens să te bazezi pe argumente pe care le aperi
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cercetării empirice sau pentru acele abordări care nu pot prin definiție să accepte pluralismul ca pe un fapt științific (pentru amănunte, vezi Meyers 1994: 128). Subminînd disputa paradigmelor în funcția sa de legitimare a pluralismului, această atitudine, deși își dorește pluralismul, îl poate bloca. Nu aceasta este intenția mea. În orice caz, disputa paradigmelor este o centură de protecție slabă. Pe termen lung, nu are sens să te bazezi pe argumente pe care le aperi pentru că ești constrîns. Deși disputa paradigmelor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și nici legătura dintre cetățean și stat. Însuși Mitterrand a comentat că, din contră, reformele au amplificat și au dezvoltat iacobinismul. În loc să se bazeze pe centralizare, standardizare și uniformizare, "noul" iacobinism va fi de aici înainte caracterizat de descentralizare și pluralism. Al patrulea motiv principal în favoarea reformelor este legat de cel precedent și are în vedere sistemul administrativ francez. S-a argumentat că deciziile luate în cadrul ministerelor centrale din Paris au fost impuse și restului țării fără a se face o
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la Combinatul Petrochimic din Teleajen (1980-1981), se transferă la Institutul de Cercetare, Inginerie Tehnologică și Proiectare pentru Rafinării din Ploiești. Între 1993 și 1995 va fi redactor-șef la Editura Harisma, iar în 1994 se află printre întemeietorii Fundației pentru Pluralism din București. Secretar de redacție la revista „Sfera politicii” (1994-1995), ulterior este director la ziarul prahovean „Ziua” (1995-1996) și redactor-șef la Editura Eleusis din Ploiești (1995-1998). Un timp figurează ca redactor-șef la „Contemporanul - Ideea europeană”, deținând aceeași funcție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
după cum nici distincțiile ce separă în mod net postmodernismul de modernism un pot fi făcute utilizând cele 11 trăsături. Totuși, ele sînt evocate întrucât fac posibilă susținerea argumentată a două concluzii "interconectate", utile pentru definirea curentului: 1) profunda implicare a pluralismului critic în domeniul cultural al postmodernismului; 2) limitarea acestui pluralism, în sensul că el reprezintă, într-o oarecare măsură, "o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne". La aceste concluzii, Ihab Hassan adaugă o constatare deosebit de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernism un pot fi făcute utilizând cele 11 trăsături. Totuși, ele sînt evocate întrucât fac posibilă susținerea argumentată a două concluzii "interconectate", utile pentru definirea curentului: 1) profunda implicare a pluralismului critic în domeniul cultural al postmodernismului; 2) limitarea acestui pluralism, în sensul că el reprezintă, într-o oarecare măsură, "o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne". La aceste concluzii, Ihab Hassan adaugă o constatare deosebit de importantă pentru demersul Cameliei Grădinaru, întrucât este avansată ca perspectivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
32. Charles Jencks 33 discută relația dintre trecut și prezent pornind de la discursul arhitectural, dar observațiile sale pot fi extrapolate întregului discurs postmodern. El găsește în această relaționare sursa parodiei, nostalgiei, pastișei și a ceea ce numește "alegoria enigmatică", prin intermediul cărora pluralismul interpretării justifică o multitudine de lecturi ale semnificațiilor divergente. Deși accentuează faptul că ironia și ambiguitatea au fost concepte-cheie în literatura modernă, iar ideea dublului sens și a coincidentia oppositorum coboară către Heraclit și Nicolaus Cusanus, aceste metode au fost
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu antimodernismul, și mai degrabă câștigarea obiectivității, în lipsa unei goane de nestăvilit (tipic moderniste) după noutate și înnoire. La polul opus, Monica Spiridon vede în postmodernism "un mit cultural de sfârșit de mileniu"81 și își exprimă neîncrederea în consecințele pluralismului adoptat de către postmodernism, care ar duce la un feyerabendian "anything goes", concluzia aplicată literaturii 82 și criticii literare fiind aceea că " Nu cred că avem o literatură postmodernistă și cu atât mai puțin o "generație" de autori postmoderni (să nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofarea nu mai poate fi realizată în sensul cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168, în metanarațiuni, antifundaționalism, valorizarea experienței estetice și retorice în locul adevărului, pluralism etc. Spre deosebire de Stuart Sim169, care observă o propensiune a filosofiei postmoderne către critica și destabilizarea altor teorii mai curând decât pentru articularea unei viziuni pozitive proprii, Vattimo insistă asupra unui postmodernism activ. Dacă disoluția valorilor poate fi preluată sub forma
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar aceste trăsături nu sunt concepute decât ca dezvoltări sau radicalizări ale modernismului sau ale altor curente care s-au dezvoltat în interiorul modernității, și nu ca un un curent cu adevărat nou, de sine stătător. 2.3.3.2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care afectează cunoașterea și societatea"209, ce conduc la supradeterminare. Această trăsătură este reliefată de mutațiile pe care le-au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
statutul închegării vreunei definiții coerente sau al explicitării finale a diferențelor dintre modernism și postmodernism. Cu toate acestea, chiar dacă își asumă un statut "eliptic, parțial, provizoriu", cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne. De asemenea, un lucru demn de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Cu toate acestea, chiar dacă își asumă un statut "eliptic, parțial, provizoriu", cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne. De asemenea, un lucru demn de remarcat este o altă concluzie la care acest critic ajunge la sfârșitul articolului său "From
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
A se vedea cap. "Habermas, Critical Theory and Postmodernism", în Douglas Kellner, "Postmodernism as Social Theory: Some Challenges and Problems", în Theory, Culture & Society, Sage, London, Newbury Park, Beverly Hills and New Delhi, vol. 5, 1988, pp. 262-268. 113 În "Pluralism in Postmodern Perspective" din The Postmodern Turn, p. 168, Hassan notează că "un filosof "radical", Jürgen Habermas, încearcă să distingă în zadar, după părerea mea între "premodernismul vechilor conservatori", "antimodernismul tinerilor conservatori" și "postmodernismul neoconservatorilor"". 114 Este deosebit de interesat de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Eugen Lungu, Arcadie Suceveanu, Dumitru Crudu, Mihai Fusu, Augustin Nacu, Mihai Vakulovski. C., „revistă a tinerilor scriitori din Republica Moldova”, are un program literar (promovarea tinerilor creatori, afirmarea spiritului critic în cultura română din Basarabia) și unul ideologic (civism, conștiință națională, pluralism, europenitate). Cronica literară e semnată de Grigore Chiper, cronica de arte vizuale, „Simeze” - de Vladimir Bulat, cronica dramatică - de Sorin Crișan. Rubrici variate, „Raft”, „Fragmente critice”, „Interpretări”, „Vitralii”, „Cartea tradusă”, „Cartea străină”, „Cartea de istorie”, „Carnete”, „Disocieri”, „Script-tease”, se referă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286395_a_287724]
-
nici apolitică, nici desideologizată. Dimpotrivă. Europa reprezintă prin excelență o ideologie și o idee politică activă, afirmată în mod deschis și fără inhibiții. Ea se exprimă cu putere alături de altele, în cadrul dezbaterilor libere de idei diferite, chiar contradictorii. Sunt pentru pluralism în toate sensurile. În ce mă privește, cred că modelul european nu poate fi realizat decât într-un stat de drept, unde funcționează o reală separare a puterilor, un stat deschis, democratic, pluralist în care libertatea trece înaintea egalității populiste
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a fost împărțită în două blocuri antagonice au suferit și suferă încă și mai mult din cauza lipsei altor valori europene. Mult mai importante și fundamental europene. Europa și a realizat unitatea în jurul unor valori ideologice esențiale: democrație, libertate, drepturile omului, pluralism, economie liberă de piață. Această Europă fascinează, obsedează, constituie un adevărat model, un ideal pentru conștiințele estice. Regimurile totalitare comuniste din Est au combătut cu violență tocmai aceste valori. Sistemul lor represiv era prin definiție antieuropean, în timp ce întreaga rezistență din
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
chinez în mână. Ideea europeană are o vocație universalistă prin faptul că ea oferă un principiu, un ghid, un model de orientare și organizare globală, universală. Ea propagă toate valorile universal umane, unificatoare, cu funcție efectiv planetară. De la democrație la pluralism, de la drepturile omului la umanism. Aceste valori nu mai pot fi considerate ca exclusiv occidentale. Ele aparțin în epoca noastră întregii umanități. Ea pune și rezolvă, în același timp, toate problemele lumii moderne: colonialismul, imperialismul, eurocentrismul, federalismul, principiul superstatului metanațional
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
patrimoniu închis, restrictiv vest-european. Europa (culturală, literară etc.) formează o unitate gândită ideal, fără bariere. Este un punct de vedere reafirmat de toate spiritele paneuropene contemporane. Denis de Rougemont între alții, de amintit pentru claritatea mesajului. Ideile de umanism, persoană, pluralism, democrație, drepturile omului etc. sunt cel mai des invocate. Un filosof român, liber profesionist, Constantin Noica, adaugă și primatul valorilor autonome... Adversarii literaturii europene mult mai numeroși decât s-ar crede invocă existența literaturilor naționale (incontestabilă !) pentru a combate o
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și se vrea cu adevărat universal. pentru ei, acest spirit iluminist păstrează actualitatea sa. polemica anti-tiranie din secolul al XVIII-lea este perfect echivalentă (și invers) cu rezistența antitotalitară (fascistă și comunistă) din secolul XX. 2. Cooperare și stimulare. Recunoașterea pluralismului cultural și literar este concepută ca un mijloc (între altele) al elasticizării percepției altuia și al experienței literare de pretutindeni, influenței reciproce, îmbogățirii mutuale, prin grefe, împrumuturi și adaptări. Totalitatea acestor relații dezvoltă, pe de o parte, conștiința participării la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
centralismul, dirijismul, planificarea, controlul, uniformizarea, intoleranța. Statul este și rămâne marele patron-proprietar, marele mecena, marele administrator al culturii. Există o clasă conducătoare și o cultură conducătoare: a nomenclaturii culturale. Ea exercită cenzura și politica culturală. și așa cum ordinea totalitară respinge pluralismul, fracționarea, dizidența, tot astfel cultura de stânga detestă, combate (și, când poate, pur și simplu suprimă) pluralismul cultural, inițiativa particulară, libertatea intelectuală. Cu toate urmările sale: expresia personalității, originalitatea, experimentul, ieșirea din normă. principiul creației individuale neagă în esență cultura
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
culturii. Există o clasă conducătoare și o cultură conducătoare: a nomenclaturii culturale. Ea exercită cenzura și politica culturală. și așa cum ordinea totalitară respinge pluralismul, fracționarea, dizidența, tot astfel cultura de stânga detestă, combate (și, când poate, pur și simplu suprimă) pluralismul cultural, inițiativa particulară, libertatea intelectuală. Cu toate urmările sale: expresia personalității, originalitatea, experimentul, ieșirea din normă. principiul creației individuale neagă în esență cultura de stânga. Scriitorul și creatorul liber profesionist sunt bestiile sale negre. Idealul culturii de stânga este ca
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
fapt: de la Nae Ionescu la Emil Cioran, de la Mircea Eliade la Constantin Noica. Dar acest lucru nu ne poate împiedica să vedem, în față, lucid și realitatea: cu toate meritele lor, acești autori sunt orice, numai mari profesori de democrație, pluralism și liberalism n-au fost, nu sunt și nu pot fi. Sub acest aspect, ei nu pot constitui reperele noastre culturale democratice, de centru. Sunt, foarte în treacăt fie spus, autorul primei cărți românești despre Mircea Eliade, apărută cu greu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]