3,697 matches
-
În bibliotecă să citească. Julius, parcă Înțelegînd intențiile Cinthiei, o urmă. Vilma se ridică și ea ca să-i urmeze, dar mătușa o opri. — Dumneata poți să treci În bucătărie, Vilma, Îi spuse; o să vă servim tuturor ceai Înainte de a-i pofti pe copii În sufragerie. Treceți pe rînd pe la bucătărie, adăugă adresîndu-se altor guvernante care se Învîrteau pe acolo. Cinthia și Julius au stat să examineze Îndelung armurile; mai Întîi se uitau bine dacă nu era nimeni ascuns Înăuntru sau În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochii În pămînt, era Îndrăzneață Vilma, dar era frumoasă și, de fapt, ele o admirau. Iar Victor timp de o clipă fu cît pe-aci să-și piardă stăpînirea de sine, Își reveni, Însă și se duse Îndată după untieră. „Poftiți untul, domnișoară“, spuse, din nou sigur pe el, Întinzîndu-i untiera. „Mulțumesc“, Îi răspunse Vilma și Începu să Întindă untul pe pîine, zîmbitoare, liniștită, sigură de ea, dar chiar atunci intră stăpîna: copiii treceau acum În sufragerie, era timpul să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva mai mare și mai deosebită decît celelalte; cele pe care le luase Julius, În schimb, aveau un aer cam dulceag, cu mult alb, mult azur, cu arbuști și pajiști cu miei, cu motive bucolice, pastorale. Nu i-a mai poftit a doua oară să ia bomboane de ciocolată, probabil ca să nu cadă În păcatul lăcomiei și vizita părea că nu se mai termină, cînd deodată maica se așeză și Începu să-i ignore olimpian. Maica stareță părea dusă pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochiul Elenei, iubita lui Pedro și Enrique o să-l burdușească bine, ceilalți ne topim fiindcă sîntem din cartier și dacă se Îngroașă gluma e mai bine să nu fim recunoscuți... Fumați, băieți, fumați și aveți răbdare, tu zboară, zboară cît poftești, mama ta de străin, o să vezi tu ce salt mortal te așteaptă afară; fumați, băieți, fumați și scoateți tutunul negru, că uite vine rotofeiul din Busto care fumează numai țigări cu tutun blond și de ăsta nu scapi cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a oprit și acum se aude afară orice zgomot. „Stingeți lumina“, spuse Țanțoșa. Nu era o idee rea: așa, pe Întuneric, lipiți de fereastra asta, În spatele orchestrei, puteau să se bucure de spectacol cît pofteau, fără să fie văzuți din patio. O oră mai tîrziu, maestrul Lobo cînta melodii foarte line la orgă, În timp ce lumea stătea la masă, „Du-te să mănînci cu mămica și tăticu“, Îi spuse Țanțoșa lui Julius, Julius ieși din ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca păsările“, Îi zise, cucerind-o complet pe Nilda, care se repezi din nou să-l Îmbrățișeze, de data asta ca să-i spună că băiatul ei murise la spitalul Maicii Domnului de febră tifoidă, așa-i zice bolii. Carlos o pofti să intre În bucătărie și aici o informă despre toate cîte se Întîmplaseră de la plecarea ei. Celso și Daniel veniră s-o salute și o invitară la micul dejun, În timp ce ea le povestea viața ei din ultimele luni. Vorbea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse în final - nu e o plăcere prea mare să fii sclav, deși situația prezintă și unele avantaje - securitate materială, calificare gratuită. Dar cuvintele dure ale lui Oorag sunt o dovadă că slavii tineri ar fi liberi să facă ce poftesc, iar asta ar constitui un motiv de discordie, dacă nu chiar un factor revoluționar pentru comunitate. Din nefericire, e adevărat că oamenii de rase diferite pot învăța treptat să trăiască împreună. Ieși, mulțumit că făcuse tot ce-i stătuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
te salveze și presupun că are de-a face cu cunoștințele mele de energie atomică. Arătă sugestiv cu degetul spre bara de forță. - Din câte pot să văd, te vom putea omorî în mai puțin de o secundă, când vom pofti. Clane clătină din cap. - Greșești. E de-a dreptul imposibil să mă omorâți. Un sunet se auzi dinspre Meewan. Inginerul înainta. - Czinczar, - spuse el amenințător - omul ăsta e insuportabil. Îngăduie-mi să-l pălmuiesc și vom vedea dacă zeii atomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
între străin și nevasta lui... La plecare, l-a condus până la poartă, iar când s-au despărțit, Stelică i a strâns mâna și l-a bătut prietenește pe umăr, zicându-i: “Să trăiești, bătrâne. Ești un om de ispravă. Mai poftim pe la noi, te rugăm să nu ne uiți.” Săndica aștepta în casă, cu sufletul la gură. Inima-i bătea nebunește, iar prin cap îi treceau tot felul de gânduri: o s-o snopească în bătaie!? Asta n-ar fi chiar așa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
așa de tardiv și, mai ales, de ce cred că adevărul nu există, că el trebuie născut, izvodit, impus (nu neapărat prin constrângere dar, când e cazul, nu trebuie neglijat nici acest aspect). Adevărul nu-ți este niciodată servit pe tavă: Poftiți, domnu’ sau tovarășu’, serviți extras de adevăr, concentrat de adevăr ori adevăr în stare pură!? Pentru adevărul tău trebuie să te zbați și să te bați. Oricând și cu oricine. Faptul că am devenit un nume și în literatură îmi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
profesor. Encicloped desăvârșit. Asta vă face să creșteți în ochii mei” “Mulțumesc pentru ironie” “Nu e vorba de nici un fel de ironie. Am vorbit cât se poate de serios. De sincer. De frumos, dacă vreți...” ... ... ... “...Dom’ profesor, vă rog să poftiți până-n cabinet. Avem ceva de discutat” “Nu s-ar putea, vă rog, în pauza ce urmează? A sunat și e timpul să merg la ore” “Nu, vă rog, nu durează mult. E ceva, cum să vă spun eu?, mai urgent
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
putea, vă rog, în pauza ce urmează? A sunat și e timpul să merg la ore” “Nu, vă rog, nu durează mult. E ceva, cum să vă spun eu?, mai urgent, mai special” “M-ați făcut curios” “O să vedeți imediat. Poftiți!” “Despre ce este vorba” “Nu spuneam eu că o să vă stârnească interesul? Uite de ce v-am chemat. Eu nu-nțeleg de ce-i nevoie ca noi doi să avem, așa, din când în când, câte-un schimb de replici. Este și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
da, că v-a căutat ieri toată ziua. N-o fi avut ore, sau ce?!” “Mă găsește el, că azi am treabă loco, nu mai plec pe teren” “ Da’ ați văzut ce scrie despre cartea lui în revistă?” “Nu încă” “Poftiți, citiți!” “Mda. Frumos, foarte frumos. Original, novator, expresiv. Așa da, frate. De o mie de ori e mai bine să scrii o poezie în locul unei anonime. Cui folosește dacă-ți hrănești sufletul cu răutăți?” Nici măcar celui ce le face” “ Evident
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Iertați-mă, vă rog, cum se poate ajunge la șantier?” “Eventual cu această mașină, dacă nu vă displace compania și, mai ales, dacă o să știm cu cine avem plăcerea” “Profesorul Alexandrescu, de la Liceul din N” “a, a, în condițiile astea - poftiți! Chiar aș fi vrut să vă cunosc și mă gândeam cu regret că n-o să am niciodată acest prilej. Sunt Constantin Cernătescu, comandantul șantierului” “Încântat să vă cunosc” “Nu mai puțin, tovarășe profesor. De fapt, indirect, v-am și cunoscut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vine în sat te miri cine dă pă la regiune: ba dă la partid, ba dă la securitate... Și nu mănâncă și bea cu mine. Nu, nu! Tot cu <<tovarășii>>. Că, deh!, corb la corb nu-și scoate ochii” “Te poftesc să fii mai atent cum și cu cine vorbești. Că n-o să ne tragem acum de curele cu toți pușcăriașii...” “Domnule, dacă ai venit la poartă la mine ca să-mi spui că sunt pușcăriaș, vreau să știi că nu trebuia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Boney M, nu-mi mai aduc aminte. Caseta s-a plimbat peste tot și i-a bucurat pe mulți. Sau chestia cu ... hai, sănătate și bine ne-am întâlnit, săru’ mâna și când mai veniți pe-aici nu mă ocoliți, poftiți cartea mea de vizită” “Mulțumesc” “Săru’ mâna!... Sau chestia cu Nicușor Melinte și cu tipa care-i solicita o întâlnire. Ce poantă dură! Ți-amintești? Am zis odată în emisie că nu știu care studentă cere pentru el melodia populară “De dor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
știi?) Din câte cunoaștem, infatuare, delăsare, mania persecuției...” “(Pe dracu!) Cum se pot proba toate acestea?” “Iertați-mă, mult stimate tovarășe prim secretar dar, personal, nu cred că sunt necesare aceste probe, doar nu suntem la tribunal!” “Tovarășă Udrea, te poftesc să-ți dai seama cum vorbești!” “(Fii pe pace, ghiujule, am toate acoperirile necesare, altfel nu acționam eu, așa, la întâmplare)” De altfel, vreau să vă informez că problema se cunoaște la București, atât la Ministerul Educației și Învățământului, cât
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lucruri. Orice creator de literatură își cunoaște menirea și nu-i sunt necesare nici un fel de predici pe această temă. Z: Uite, eu îți garantez un maximum de libertate. Vei putea sta acasă zile, săptămâni, luni de-a rândul, dacă poftești, îți vei putea scrie în liniște opera. Doar, din când în când, va trebui să-mi dai câteva rânduri, acolo, să figurezi și tu cu ceva în sumar. Ori, dacă vrei, am să le scriu eu în locul tău, nu va
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în mine, dorința de a mă așeza la masa de scris și de a trudi asupra foii imaculate... ... Ce m-o fi apucat să filozofez acum, în toiul nopții? Ce nevoie am eu de așa ceva acum? ...VII.6. ... “Dom’ profesor, poftiți la telefon!” “Dar...” “Lăsați, câteva minute stau eu aici. Băieții, elevii, vor înțelege că-i ceva urgent, vă cheamă doamna, vrea să vă comunice ceva de-acasă, cred” ... “Alo?” “Paul?” “Da, dragă, ce-i?” De la capătul celălalt al firului se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
apoi către o rulotă parcată în apropiere. Ea bătu cu degetul în geam, dar nu-i răspunse nimeni. Se agăță apoi disperată de ușa care cedă sub loviturile pumnilor ei. Manevra totul în așa fel încât să mă prindă. Mă pofti înăuntru, ca și cum ea ar fi fost proprietara. În câteva secunde, era deja goală și începea să mă dezbrace. Am închis ochii și am lăsat-o în pace. Mâinile ei alunecau peste trupul meu,s e juca cu bărbăția mea, o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel și iată ce am făcut. 21. Am văzut în pradă o manta frumoasă de Șinear, două sute de sicli de argint, și o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit, și le-am luat; iată, sunt ascunse în pămînt în mijlocul cortului meu, și argintul este pus sub ele." 22. Iosua a trimis niște oameni, care au alergat în cort și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Ca un câine-i dar nu latră. Prin desișuri ziua toată Hoinărește după hrană, Iepurașu-l ia la goană, Mai poftește și cornute, Cele de pe vârf de munte. Vara păru-și înegrește Iar în iarnă și-l albește, Nu e greu noi să ghicim Cum îl cheamă, oare știm?!
Lupul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83637_a_84962]
-
zîmbetul plin de dragoste, cu trupul parfumat, Îngrijit și ispititor, cu Îmbrățișarea plină de tandrețe. Și toate acestea nu sînt decît un pumn de țărînă și de cenușă rece și un pic de gunoi. Uneori, un astfel de om te poftește la cină: gazda este un bărbat plăcut, de patruzeci și șase de ani, puțin chel, durduliu și sănătos, cu Înfățișarea omului bine hrănit, fără a avea totuși un aer grosolan sau obscen. Este Într-adevăr un milionar cu o Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se gîndească, fără să asculte, dînd automat răspunsurile pe care ceilalți doresc să le audă, formula cunoscută, sigură, care și-a atins scopul de mii de ori, știind dinainte tot ce vor spune ceilalți. Să fie oare inteligență? Atunci să poftească sîrguinciosul cercetător al inteligenței naționale să-și plece urechea și să dea atenție exclamațiilor hazlii ce se aud În spatele omului Înalt, pe cînd acesta pășește pe trotuarele a mii de străzi. — Ascultă! Hei, măi, ăla grozav! — Mamă! Dumnezeule! Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
venim, așa că sticlele ne așteptau În frapiere mari, cu gheață. Apoi tata lua meniul - un carton mare, pe care erau trecute cele mai gustoase mîncăruri - se Încrunta, Îl privea cu seriozitate, Își dregea glasul și-i spunea părintelui Dolan: — Ce poftește gîtlejul tău pontifical, Dan? În seara aceea, ne-am dus după spectacol la White, iar cei doi preoți ne așteptau deja cînd am ajuns. Puțin mai tîrziu a intrat domnul Gates - e Încă În viață, dar a cam Îmbătrînit, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]