2,765 matches
-
tot acolo în perioada 1954-1957. Și-a luat doctoratul în 1959 având conducător științific pe acad. George Călugăreanu. A fost asistent (1953-1957), lector (1957-1962), conferențiar (1962-1970) și profesor universitar din 1970 la universitatea clujeana. A fost profesor vizitator la Institutul Politehnic din Conakry (Guineea, 1966-1967) și la Bowling Green State University, Ohio (UȘA, 1992). În perioada 1990-1992 a fost prorector al Universității Babeș-Bolyai, între anii 1966-1984 și 1990-2000 șeful catedrei de Teoria Funcțiilor, între anii 1968-1976 și 1984-1987 decan al Facultății
Petru Mocanu () [Corola-website/Science/307199_a_308528]
-
el. A fost trimis la București să învețe la pensionul Schewitz, un liceu particular la care aveau acces copiii proveniți din familiile bogate. A fost trimis de părinții lui în Germania (1855) și a studiat la Heidelberg și la Școala Politehnică din Karlsruhe, unde a obținut diploma de inginer. După ce s-a întors în țară, în 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice și după un timp a trecut ca inginer în cadrul Poștelor și Telegrafului, unde a devenit director
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
(n. 17 martie 1877, Galați - d. 1 septembrie 1948, București) a fost un inginer hidrotehnist și electrotehnician, membru de onoare al Academiei Române (1945). A fost profesor la Școala Politehnică din București. A proiectat și a condus lucrări de alimentare cu apă și de canalizare a diferite orașe, ca Pitești, Tulcea, Turnu-Măgurele, Brăila, etc. A condus lucrările de captare de la Ulmi, pentru București, și a executat proiectul general de canalizare
Dionisie Germani () [Corola-website/Science/307220_a_308549]
-
București. Ocupă în timp diverse funcții de conducere: șeful ateleriului de proiectare de la UCM Reșița, șeful Fabricii de poduri și construcții metalice de la UCM Reșița și Bocșa. În anul 1944 este numit profesor suplinitor la Facultatea de Construcții din cadrul Școlii Politehnice de la Timișoara. În anul 1948 devine profesor titular la disciplina de construcții metalice, pe care o va preda până în 1981 când s-a pensionat. Prima preocupare în momentul transferării la Institutul Politehnic din Timișoara a fost crearea în 1950 a
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
profesor suplinitor la Facultatea de Construcții din cadrul Școlii Politehnice de la Timișoara. În anul 1948 devine profesor titular la disciplina de construcții metalice, pe care o va preda până în 1981 când s-a pensionat. Prima preocupare în momentul transferării la Institutul Politehnic din Timișoara a fost crearea în 1950 a Laboratorului de Construcții Metalice. Pe parcusul aniilor profesorul Mateescu a predat mai multe discipline: Poduri metalice, Construcții din lemn, beton și oțel, Rezistența materialelor, Calculul structurilor metalice în domeniul plastic, Calculul și
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
timp de doi ani. Preocupat permanent de formarea profesională, a redactat și publicat 18 tratate și cursuri universitare la edituri de prestigiu din țară și străinătate. Primește titlul Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice de Construcții București și al Universității Politehnica Timișoara. Academicianul și profesorul s-a stins din viață pe 15 aprilie 2008, la vârsta de 97 de ani.
Dan Mateescu () [Corola-website/Science/307218_a_308547]
-
liceul la Blaj. A fost unul dintre elevii excepționali ai liceului din Blaj. S-a remarcat la matematici, rezolva ecuații mental, cu ușurință. Președintele comisiei examenului de maturitate (bacalaureat), delegat al ministerului maghiar al învățământului, care era profesor la institutul politehnic din Budapesta, observând ușurința cu care rezolva cele mai dificile probleme, i-a propus tânărului Vasile Suciu să urmeze studiile superioare la o prestigioasă facultate de inginerie de la Budapesta, oferindu-i-se și o bursă de studii. Însă, pentru Vasile
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
orașului New York, ca urmare a efortului său la pavilionul românesc la Expoziția internațională din acest oraș, la 1939. Va fi profesor până la arestarea sa de către autoritățile comuniste la Școala de Arhitectură de la București, Academia de Arte Frumoase și la Școala Politehnică din același oraș. Până la 1944 a ținut conferințe la Radio România. A colaborat cu cronici plastice și eseuri de arhitectură, estetică sau de cultură în general la Revista Fundațiilor Regale, Viața Romînească, Revista Istorică Română, L'Architecture d'Aujourd'hui
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Acțiunea umană. În anii 1950 și 1960 a lucrat pentru fundația liberală William Volker la un proiect de carte care a dus la scrierea cărții "Om, economie și stat", publicată în 1962. Din 1963 până în 1985, a predat la Institutul Politehnic al Universității din New York în Brooklyn, New York. Din 1986 până la moartea sa, a fost un distins profesor la Universitatea din Nevada, Las Vegas. Rothbard a înființat Centrul pentru Studii libertariene în 1976 și Jurnalul de Studii libertariene în 1977. El
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
informatician, scriitor, cercetător român al fenomenului OZN și al civilizațiilor extraterestre. A absolvit facultatea de matematică și fizică la Timișoara. Are un doctorat în matematici la Universitatea București. Din 1962 a lucrat ca informatician la calculatorul electronic MECIPT-1, de la Institutul Politehnic din Timișoara, unde a realizat primele simulări de rețele neuronale din România. A condus și a realizat, din 1968, la CEPECA, mari proiecte de informatizare, a predat cursuri de informatică. După 1990 a fost director la Institutul Român de Management
Dan Farcaș () [Corola-website/Science/308653_a_309982]
-
Iași, înființată în anul 1860. Pe 7 noiembrie 1912, în urma aprobării noului regulament al Facultății de Științe, se înființează învățământul superior electrotehnic, chimic aplicat și agronomic, eveniment care poate fi considerat actul de naștere a ceea ce va fi, ulterior, Școala Politehnică. În luna martie a anului 1937, învățământul superior tehnic este scos de sub egida Universității din Iași, prin înființarea "Școlii Politehnice Iași". Instituția nou creată a luat de la bun început numele lui Gheorghe Asachi, întemeietorul învățământului superior tehnic românesc, iar primul
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
superior electrotehnic, chimic aplicat și agronomic, eveniment care poate fi considerat actul de naștere a ceea ce va fi, ulterior, Școala Politehnică. În luna martie a anului 1937, învățământul superior tehnic este scos de sub egida Universității din Iași, prin înființarea "Școlii Politehnice Iași". Instituția nou creată a luat de la bun început numele lui Gheorghe Asachi, întemeietorul învățământului superior tehnic românesc, iar primul său rector a fost profesorul universitar Cristea Otin. În anul 1948, Școlii Politehnică "Gheorghe Asachi" devine "Institutul Politehnic "Gh. Asachi
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
egida Universității din Iași, prin înființarea "Școlii Politehnice Iași". Instituția nou creată a luat de la bun început numele lui Gheorghe Asachi, întemeietorul învățământului superior tehnic românesc, iar primul său rector a fost profesorul universitar Cristea Otin. În anul 1948, Școlii Politehnică "Gheorghe Asachi" devine "Institutul Politehnic "Gh. Asachi"". La 17 Mai 1993, în cadrul reformei învățământului superior din România, Institutul Politehnic iși schimbă numele în Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi". Ziua Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” se serbează la 15 noiembrie. Universitatea ieșeană pune
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
înființarea "Școlii Politehnice Iași". Instituția nou creată a luat de la bun început numele lui Gheorghe Asachi, întemeietorul învățământului superior tehnic românesc, iar primul său rector a fost profesorul universitar Cristea Otin. În anul 1948, Școlii Politehnică "Gheorghe Asachi" devine "Institutul Politehnic "Gh. Asachi"". La 17 Mai 1993, în cadrul reformei învățământului superior din România, Institutul Politehnic iși schimbă numele în Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi". Ziua Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” se serbează la 15 noiembrie. Universitatea ieșeană pune la dispoziția celor interesați posibilități
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
Gheorghe Asachi, întemeietorul învățământului superior tehnic românesc, iar primul său rector a fost profesorul universitar Cristea Otin. În anul 1948, Școlii Politehnică "Gheorghe Asachi" devine "Institutul Politehnic "Gh. Asachi"". La 17 Mai 1993, în cadrul reformei învățământului superior din România, Institutul Politehnic iși schimbă numele în Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi". Ziua Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” se serbează la 15 noiembrie. Universitatea ieșeană pune la dispoziția celor interesați posibilități de dezvoltare profesională în diferite domenii tehnice prin facultățile sale:
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
Frankfurt, căutând ierni mai blânde decât cele din Sankt Petersburg. În 1860, Cantor a absolvit cu distincții școala reală din Darmstadt; calificările sale excepționale în matematică, cu precădere în trigonometrie, au fost remarcate. În 1862 Cantor a intrat la Institutul politehnic federal din Zürich. După ce a primit o moștenire substanțială după moartea tatălui din 1863, Cantor s-a mutat cu studiile la Universitatea din Berlin, luând parte la cursurile lui Kronecker, Wierstrass și Kummer. A petrecut vara anului 1866 la Universitatea
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
Arad - d. 6 februarie 1992, București) a fost un matematician român, membru al Academiei Române (din 1963). A fost profesor la Universitatea din București și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Cariera universitară și-a început-o în 1935 ca asistent la Școala Politehnică din Timișoara. A adus contribuții în domeniile mecanicii fluidelor și analizei matematice, preocupându-se în special de mișcările plane ale fluidelor incompresibile, de mișcările la mari viteze subsonice și supersonice, de soluțiile aproximative în dinamica gazelor, precum și de problema de
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
par certaines conditions aux limites. Applications a l’hydrodynamique"” sub conducerea profesorului Henri Villat. După revenirea în țară și-a dedicat viața învățămâtului superior și cercetării științifice, parcurgând toate treptele universitare, începând cu cea de asistent (din 1935, la Școala Politehnică din Timișoara) și terminând cu cea de profesor la Facultatea de Matematică a Universității București. La 15 martie 1938 este numit asistent la secția de matematică a Facultății de Științe a Universității din Cluj. A activat în cadrul catedrelor de geometrie
Caius Iacob () [Corola-website/Science/308258_a_309587]
-
de doctor în științe fizico-matematice la Institutul de Fizică și Tehnică "A. F. Ioffe" din Sankt-Petersburg pe tema " Cercetările soluțiilor solide în sistemele InAa-In2 Se3", iar la 17 iunie 1966 susține teza de doctor habilitat în științe fizico-matematice la Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg pe tema " Cercetările semiconductorilor de tip diamant cu structura defectă". În 1962 devine membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1964 organizează prima instituție superioară de învățământ tehnic din Republica Moldova, exercitând funcția de rector al Universității Tehnice
Sergiu Rădăuțanu () [Corola-website/Science/307524_a_308853]
-
de brevete de invenții. A fost în colegiul de redacție la multe publicații enciclopedice, printre care: "Enciclopedia Sovietică Moldovenească" - în 6 volume (Chișinău, 1976); "Dicționar Enciclopedic Moldovenesc" (Chișinău,1989); "Literatura și Arta Moldovei: Enciclopedie" în 2 volume (Chișinău, 1985); "Dicționar Politehnic Rus-Moldovenesc (Român)" (Chișinău, 1983), al "Buletinului Academiei de Științe a Moldovei (seria Fizică și Tehnică)" și a revistei internaționale "Solar Energy Materials and Solar Cells".
Sergiu Rădăuțanu () [Corola-website/Science/307524_a_308853]
-
cu istoricul israelian al științei Shmuel Sambursky în cursul unei vizite în Israel în anul 1957: „Contrar religiilor monoteiste, dar în conformitate cu misticismul tuturor popoarelor, eu cred că realitatea ultimativă nu este personală”. La 27 de ani era profesor la Institutul Politehnic din Zürich, pentru ca apoi să își continue activitatea didactică și științifică la Universitatea Princeton din SUA. În 1925, la numai 25 de ani, pentru explicarea structurii electronice a atomului, a formulat unul dintre cele mai importante principii ale fizicii teoretice
Wolfgang Pauli () [Corola-website/Science/307674_a_309003]
-
relații europene și o fostă consilieră prezidențială la Departamentul de Relații Internaționale al Administrației Prezidențiale din România. Maria Ciobanu s-a născut la data de 12 martie 1958, în comuna Pietroasele (județul Buzău). A absolvit Facultatea de Aeronave din cadrul Institutului Politehnic București (1982), urmând apoi studii postuniversitare de specializare pe probleme de politica de securitate la Centrul Internațional pentru Politica de Securitate din Geneva (1997 -1998). Ulterior, a urmat un curs intensiv de vară la Colegiul Europei, Bruges-Belgia (1996), precum și diverse
Maria Ciobanu (consilier) () [Corola-website/Science/307641_a_308970]
-
este un general din Republică Moldova, care a deținut funcția de Director al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (2001-2007). s-a născut la data de 5 noiembrie 1948 în satul Ulmu din raionul Hîncești. A absolvit cursurile Institutului Politehnic din Chișinău și apoi pe cele ale Școlii Superioare a Comitetului Securității de Stat al URSS. A lucrat în cadrul Comitetului Securității de Stat (ulterior - Ministerul Securității Naționale, Serviciul de Informații și Securitate), deținând pe rând funcțiile de șef de secție
Ion Ursu () [Corola-website/Science/307781_a_309110]
-
Reyes , Universitatea Jose Vasconcelos Calderon, Centrul de Studii Universitare Monterrey, Universitatea de Nord și Universitatea Metropolitană Monterrey. Astăzi, orașul Monterrey a dezvoltat cercetarea științifică mai mult ca niciodată, inaugurând Unitatea Centrului de Investigații și Studii Avansate Monterrey ("CINVESTAV"), aparținând Institutului Politehnic Național ("IPN"), care este considerat unul dintre cele mai importante centre de acest fel din Iberoamerica. Biblioteca Centrală și Biblioteca Alfonsina, de la Universitatea Autonomă Nuevo León sunt principalele centre bibliografice din oraș. Puternica imagine industrială și comercială a acestui oraș
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
de specialitate." Ulterior, Academia Tehnică Militară a fost comasată cu Academia Militară. În 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550 s-a procedat la reorganizarea Academiei Militare și (re)înființarea Academiei Tehnice Militare ca "instituție de învățământ superior politehnic militar, cu sediul în municipiul București, subordonată Ministerului Apărării Naționale, care formează ofițeri-ingineri și subingineri necesari armatei, precum și unor beneficiari interni și externi". În Academia Tehnică Militară se desfășoară învățământ de formare a ofițerilor ingineri și învățământ postuniversitar de diferite
Academia Tehnică Militară din București () [Corola-website/Science/306498_a_307827]