2,792 matches
-
primară și-mi face o deosebită plăcere s-o întâlnesc și să vorbim despre atâtea lucruri care ne leagă de sat, de Costișa noastră. Familia factorului poștal Ion Lavric Drumețind prin Țara de Sus, prin minunatele sate bucovinene, ajungem și poposim la Costișa, meleagul nostru drag. Aici, natura și omul și-au dat mâna, având creații rare, cu valoare nepieritoare, oferind ochiului priveliști de o încântare desăvârșită. Ele grăiesc, mai presus de toate, despre oamenii vrednici și talentați ai acestui sat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este bine să subliniez că pe tot parcursul refugiului nostru localnicii, la desele popasuri făcute, au avut o atitudine prietenoasă, ne ofereau alimente și găzduire. În luna august 1944, atunci când trupele sovietice se apropiau, am pornit din nou în pribegie, poposind într-un sat de lângă gara Cilibia, județul Buzău. Cu toate mesajele comunicate peste tot că sovieticii vin ca prieteni și aliați, la primul contact cu ei am rămas fără doi cai dintre cei mai buni. După o asemenea experiență am
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
de artă și, de-ar fi numai atât, tot ar fi de-ajuns! Japonia este o țară fascinantă, contradictorie, enigmatică și foarte greu de definit. Există o împletire între o economie înfloritoare și o străveche spiritualitate. Orice călător, ce va poposi pe aceste meleaguri, va admira, fără rezerve, vechea cultură a Japoniei, templele și castelele istorice, grădinile Zen și Altarele shintoiste, Muntele Fuji-san ș. a. Ca țară a extremelor, fiind scuturată de cutremure și, din când în când, măturată de taifunuri și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
că va trăi într-o țară civilizată. Dragii mei, templele și altarele sunt o capodoperă a celor mai renumiți constructori. Ele impresionează prin formă, culoare și amplasament. Un templu, „pierdut” printre cedri, este un loc de tihnă și meditație. Am poposit, adesea, la asemenea temple și am vizitat și admirat câteva altare shintoiste. În continuare, încerc să vă descriu: Templele budiste și Altarele shintoiste Deși fascinată, în aceeași măsură, de templele budiste ca și de altarele shintoiste, mi-a sărit în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de sărbătoare sau la fiecare sfârșit de săptămână, vezi fete îmbrăcate în kimono sau yukata. Toată zona este iluminată: porțile, clădirea principală și pagoda creând, în așa condiții, impresia de tărâm mitic, de supranatural. Kamogawa este orașul în care am poposit după două zile de la sosire. Și cu această ocazie, doresc a vă vorbi despre Grădină Zen de la Grand Hotel Kamogawa. Grădinile sunt expresii sublime ale spiritului moral al japonezilor, astfel încât natura a devenit „atelierul” artiștilor. În iazul de lângă hotel, lotușii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Mă observ, detașându-mă de ceea ce mă înconjoară și-mi destramă liniștea. Sunt mai calmă, mintea nu mai aleargă nebună căutând un fir pe care să-l despice-n patru. La fel și gândurile! Vin, dar trec repede, nu mai poposesc precum altădată, ca niște vrăbii gureșe pe sârmele de telegraf ale creierului. Neuronii se odihnesc, circuitele se refac funcționând normal. Mai sunt două zile până la reîntoarcerea acasă. Deocamdată, sunt tot pe frecvența Japoniei. Toamna, pe meleagurile japoneze, pictează pădurile în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Aachen și În Flandra, de unde negustorul aducea pânza vestită pentru finețe, din care Își croiau cămășile nobilele doamne și nobilii cavaleri de pe toată valea Rinului de sus. După ce călători câțiva ani aproape fără Încetare, ucenicind la negustorii din Florența și poposind la Praga și pe valea Loarei, În preajma Curții regelui francilor, unde Învă țase limbi străine și-și făcuse prieteni, se Întoarse la Zürich și se căsători cu cea mai bogată fată din oraș, unind astfel două case de comerț concurente
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-o depășeam. În cazul drumurilor mai lungi, oblgatoriu sunam periodic și asta îi făcea pe ai mei să stea fără grijă. Precaut, întodeauna, aveam grijă să anunț o oră mai târzie de întoarcere. Trebuia să mănânc undeva, ș-am poposit la Casa Arcașului, un restaurant nou. De menționat că în ciuda situației politicoeconomice a vremii, găseam mâncare și-mi permiteam să merg la restaurante. Odată grija prânzului înlăturată, simțindu-mă în formă urcai la cetate (evident pe lângă bicicletă), dorind
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
altfel. Orizontul nu-ți este limitat de geamuri ca la mașini, apoi simți vântul în față sau în spate, deci nu stai pe loc. Mai mult, viteza redusă te ajută să vezi totul, chiar la 360 grade. Privirea îți poate poposi mai lung asupra unei culmi, a unei vietăți, sau aiurea, neîngrădit. Auzind păsările cerului, bucurându-te de soare și de umbra copacilor, te simți liber, cu adevărat integrat în peisaj. La dreapta, printre copacii înalți, apăru intersecția spre mănăstirea Neamțului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
în zonă. Urcai un "deal”, cu cetatea mereu în spate. La intrarea în Văratec ghinion, începu o ploaie de vară și, poate din această cauză, am găsit greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În copilărie, poposisem vreo două săptămâni într-o casă aflată în apropierea mormântului Veronicăi Miclea. Căutând acel loc, savuram noroiul de pe jos, pe când hălăduiam prin ploaie, pe alei înguste. Măicuța nu avea o mână și se trăgea din satul bunicilor mei. Mă primi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și văd, dacă tot ajunsesem pe acolo. Pentru Râșca am cotit la stânga, întrebând mereu localnicii. Mai jos față de nivelul șoselei, șerpuia printre maluri cu pietriș din abundență, un râu pe malul căruia, pentru că se impunea să ne tragem sufletul, am poposit și profitând de soare am făcut plajă. Biserica era în renovare, curtea nu avea dimensiuni impresionante ca ale altora și părea neîngrijită. Un călugăr pe care voiam să-l întrebăm de posibilitatea cazării, fiindcă până seara nu mai era mult
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la un altar folosit de mineri pe vremuri. Un lac și niște încăperi dăltuite tot în sare, cu obiecte sculptate cu detalii reproduse până la cele mai mici amănunte, au fost lucruri inedite pentru mine, care meritau efortul așteptării. Înainte de Solca, poposirăm la un local pentru prânz, unde în ciuda anormalității, (conduceam, nu?), ne-am permis să bem o bere de Solca, cu gustul într-adevăr deosebit. Pe dealul din față, care părea fără sfârșit (asta era perspectiva de pe bicicletă...) ne-a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și coborâșuri, cu care deja eram obișnuiți. Soarele care se reflecta în lac, Ceahlăul, apropierea de casă, peisajele specifice muntelui, au contribuit la buna noastră dispoziție. Cred că a fost cea mai plăcută parte a drumului. La Potoci plănuisem să poposim noaptea, numai că după cum s-ar fi putut aștepta oricine (în afară de noi), locul era înțesat de corturi și mașini, deci nici vorbă să găsim camere libere la căsuțe. Nici să mâncăm, n-am reușit acolo. Cu o bere
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu familia. Simțeam o mare bucurie văzându-i, și văzându-mă acolo după mai mult de 100 km pedalați. Ei îmi reținuseră o cameră, bicicletele aveau să doarmă chiar sub geamul meu. Frumusețea peisajelor specifice muntelui ne-a făcut să poposim acolo și a doua zi, când tot cu bicicletele am făcut înconjurul lacului văzând locuri unice. În prima zi parcursesem vreo 120 km, iar într-a doua 18. La motelul de la Valea Uzului am stat singur în cameră, la parter
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
teatru național. Peste drum dăinuiau niște cazemate din beton, rămășițe ale războiului, dovadă că pe acolo, odată fuseseră lupte grele. Iar pe biciclete, am lăsat în urmă o tabără, ai cărei copii erau, probabil plecați în drumeție. Pentru prânz am poposit lângă un vagon amenajat ca atelier pentru cine știe ce lucrări, la o masă grosolană cu bănci din scânduri negeluite. Ne-am spălat într-un fir de apă care trecea mai jos de drum. Drumul era neasfaltat, locurile necunoscute, de aceea eram
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bucureșteni în vizită pe acolo, n-am găsit de mâncare. Cu toate astea eram mulțumit de cât mersesem, și-mi ziceam că nu degeaba se spune că cine se scoală de dimineață, departe ajunge! După ultimele case din Rucăr am poposit să mănânc câțiva biscuiți și un dulce energizant. Între Rucăr și Dâmbovicioara (dacă nu mă înșel), am trecut pe lângă casa lui Paul Everac, despre care știam, însă m-a surprins. Statuile din curtea și grădina lui păreau femei ducând ulcioare
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
arareori trecea câte o mașină, mergeam unul lângă altul, vorbind. Și ni s-a făcut sete. Cu ochii după un local în care să bem ceva, am trecut de centrul satului, ajungând la un loc în care, ne-am amintit, poposisem și anul trecut. La deal, am coborât de pe biciclete, (nu c-am fi obosit...), ca să filmez și să vorbim. Eu aș fi vrut să ne întoarcem, fiindcă trecuse de 11.00 și George, ca niciodată, voia să mai mergem. Justifica
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Prin lanuri de porumb, încurcându-ne în mărăcini și împiedicându-ne în buruienile crescute în voie, până la urmă am ajuns la șosea, în dreptul casei de cultură de la Filipești, care poartă numele lui Radu Beligan. La primul local mai spălățel am poposit sub o umbrelă și am băut câte o bere. Rece și tare bună, la cât transpirasem. Curios, după 5-6 ore de efort pe bicicletă, nu-mi era foame. Pedalam numai pe asfalt, dar înfruntând vântul care ne bătea din față
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ca punere în rigorile subiectului; subiectivismul propriu-zis, în accepția existențial-filosofică existând apriori în narațiune, literatură ca dat "organic" al... neorganicității). Și, țin să menționez, anumite subiecte se întind pe arie românească... transfrontalieră, putând să înceapă la București, trecând prin Iași, poposind la Chișinău, după care ,,o iau" spre Moscova sau Sankt-Petersburg, pentru a se încheia undeva la Brașov, la poalele celebrului munte Tâmpa. Pentru că spuneam mai sus și de aventura de sine și aventura sinelui scriitorului. Dar și cititorului, bineînțeles. Poemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cât și de la alte rude din Bărăgan, au venit se pare din Săcelele Brașovului. De acolo au venit mulți oieri. A.B.De ce se pare? Pentru că alții cred că ar fi venit din Mărginimea Sibiului, de la Săliște.. În bălți au poposit și mulți oieri din Mărginime: cum ar fi neamul lui Brangă, mari proprietari de turme. A.B.Dvs. de unde credeți că veneau? Înclin să cred că veneau din Săcelele Brașovului. Cei mai mulți dintre urmașii celor descălecați aici mi-au indicat această localitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ultimul sau editor), Mircea Horia Simionescu se va întâlni din nou cu aceste fantome. Tudor Țopa a fost adus în redacție tot de M.H.S. Întâlnirea față către față cu domnia să (prima și ultima, de fapt) a rămas de pomină. Poposit mai devreme în oraș față de ora programată a întâlnirii, superrafinatul Tudor Țopa, care revenea la Târgoviște după mai mult de 40 de ani de absența, a avut suficient timp să cutreiere urbea și să se molipsească de o bună dispoziție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sincretice, întotdeauna fiind prezent un muzician sau un grup muzical, deseori un actor sau un artist plastic. Se fac profiluri de scriitori, se vorbește despre cărți noi, despre subiecte literare de interes, se cânta, se recită. Printre cei care au poposit că invitați ai noștri și ai Brașovului, sunt Adam Puslojic, poetă americană Tess Gallagher, Liliana Ursu, palestinianul Munir Mezyed, americanii Michael Waters și Mihaela Moscaliuc, poetul bănățean trăitor în Germania Eugen D. Popin ( traducătorul meu în italiană), baritonul Operei din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
devine Înăbușitoare. Ne oprim și luăm masa pe câmp lângă o cișmea. Știu ce ne așteaptă de aici Înainte, În localuri tixite, În care se consumă numai Înghețată si coca-cola. La Blyteville. Un student mărinimos Am trecut În statul Arkansas. Poposim În orașul Blyteville. Majoritatea populației o formează negrii. Seara pe străzi, Îmbrăcați de preferință În alb, le strălucesc doar dinții și ochii. Sunt În general liniștiți și respectuoși. Populația albă Îi evită pe cât posibil. În tramvai au vagonul lor. În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prin Ostrov, Pecineaga, Tulcea, apoi Babadag, Constanța și Mangalia. A avut la Început un ajutor, un băiat, dar care l-a umplut de păduchi și a trebuit să-i dea drumul. Iată un Îndemn la moderație, la reducerea vitezei. Seara poposim la Arkansas City. Trecem a doua zi prin Florence și Marion. Ne oprim la capătul unui lan de porumb pe care un fermier Îl prășește cu doi cai. E instalat pe scaunul prășitoarei. E foarte cald. A deschis umbrela mare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
notat pentru cea mai modestă localitate. Cea mai mică curbă e marcată. Trecem prin Hull City, apoi prin Stockton (1.300 locuitori), Philippsburg (1.500) locuitori, Mankato (1.400) de unde ne aprovizionăm cu benzină și răcoritoare și În plină noapte poposim la Belleville. Numele lui Înseamnă oraș frumos; are numai 2.300 locuitori dar e uimitor de iluminat. Nu pot să-mi Închipui cum se poate face atâta risipă de lumină, Într-o localitate atât de mică și cu atât de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]