5,260 matches
-
să iasă careva, ți-ai găsit! Nu tu tătucă, nu tu mămucă! Doar undeva, hăt, tot urla o potaie. Vai și vai! Că te lua cu frig dă moarte pă spinare. Aude și Înălțimea Sa și, în sfârșit, oprește calu’. Poruncește la o cătană proastă din coadă să cate cum stă treaba. Omu’ să duse, intră în prima casă și numai ce-l auzim că începe să strige: „Morți, fraților! Numa’ morți! Maică Precistă!”. Iese, scuipă și-și face o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai ales. Fătuca venea în fiecare dimineață la brutăria hanului. După ce lua pâinea pentru casa prințului, se strecura în odăița lui de sub scară. Apoi, și mâncarea era bună, uneori chiar îndestulătoare, atunci când generalul îi întindea tava aproape plină și îi poruncea s-o curețe. Om foarte aspru, Înălțimea Sa, într-adevăr! Da’ fără răutate. Și nici zgârcit nu era. Mai avea, când și când, bâzdâcuri, toane, pofte. Ei și! Să fie sănătos și să le tot aibă! Ivan este aci, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu apucase să se încalțe, dar îmbrăcase o cămașă cu jabou din dantelă și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar. Hermelinul se repezi spre ușă. țțț! îl opri valetul. Schimbă tonul, marcând fiecare silabă cu parșivenia limbii. As-cul-tă, mă, piss-en-lit! Când te mai fluieră stă-pâ-na, treci de mă caută în-tâi-și-n-tâi pe mine. Îl apucă de jabou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui) să repare și să ocupe casele părăsite de ne-suflete. Va fi fost el italian, după mama care-l născuse, Însă dinspre cea care-l făcuse, Maica Rossia, era și el rus-rus (ba chiar mai rus - decât papa...); a poruncit părăsirea vechii vetre a satului și așezarea sufletelor În imediata apropiere a Curții (În meree reconstrucție - c-așa-i Rusul: el nu construiește nimic, În schimb reconstruiește); dar nu În case - În case, la suprafața pământului, se adăposteau numai aborigenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la Elba? Mai ales că discuția era prin ’42, când Elba era În partea dimpotrivă, la Volga... - Și-atunci? - Și-atunci! Știam eu că Slavii, la Începuturile lor, porniseră și spre Apus, Îmi aduceam aminte de Carol cel Mare, el poruncise să se facă un val de apărare Împotriva barbarilor, un limes - Îi zicea: „sorabicus”, de la Sorabi, frații sau verii Sârbilor de azi... - Bine, dar asta se Întâmpla demult, Înainte de creștinarea lor. - Ce-are creștinarea cu... expansiunea? La catolici, da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fată-n negru - și cu un toiag mai Înalt decât ea. - Deci, când au apărut neamurile, bunicul s-a ascuns. În schimb a ieșit la poartă, cu toiagul, bunica... - Cu un par, nu cu toiagul. Hoțul cela bătrân i-a poruncit să se Întoarcă acasă, că prea se Întinsese gluma, că a vorbit el la Mitropolie, să anuleze căsătoria cu sărântocul - broscarul o ia și așa, adică Însărcinată. Mama a zis că nu: a plecat de-acasă, plecată rămâne, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu râvnise vreodată să le stăpânească. Apărură în fața jaimei sale într-o dimineață. Bătrânul era în pragul morții, iar tânărul care îl purtase în spate ultimele două zile abia izbuti să murmure câteva cuvinte înainte de a se prăbuși fără cunoștință. Porunci să se pregătească pentru ei cel mai bun cort, și sclavii și fiii lui îi îngrijiră zi și noapte, într-o disperată luptă pentru a reuși, împotriva oricărei logici, să-i mențină în viață. Fără cămile, fără apă, fără călăuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Suilem se ivi din întuneric și îi întinse frâul lui R’Orab. — Noroc, stăpâne, zise, și dispăru ca și cum n-ar fi existat. Obligă animalul să îngenuncheze, se urcă în spinarea lui și îl lovi ușor pe gât cu călcâiul: — Șiaaa! porunci. Haide! Animalul scoase un muget de nemulțumire, se ridică greoi și rămase nemișcat, pe cele patru picioare, cu fața spre vânt, așteptând. Targuí-ul îl orientă spre nord-vest și-și înfipse din nou călcâiul, cu mai multă forță, ca să pornească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în dreptul inimii. La distanța aceea, un glonț în cap era, neîndoielnic, mai eficace, dar Gacel, ca orice bun musulman, nu putea mânca din carnea unui animal a cărui beregată nu a fost tăiată cu fața spre Mecca, după rostirea rugăciunilor poruncite de Profet. Dacă ar fi omorât antilopa pe loc, nu s-ar fi putut bucura de ea, și prefera să riște s-o lase să fugă rănită, pentru că știa, de asemenea, că nu putea ajunge prea departe cu un glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să moară toți de foame, dar califul, care înțelesese că bietul om nu avea nici o vină, îi luă apărarea, spunând: Dacă îl ucid, gri-gri-ul lăcustei, care îl iubește și dincolo de moarte, va veni în fiecare an la mormântul lui. Așa că poruncesc ca, atât acum, în viață, cât și ca spirit, mai târziu, după moarte, să facă o călătorie o dată la șapte ani până pe coasta de apus a Africii și să rămână acolo tot atâta timp. în felul acesta, cum și lăcusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini, se pare, pizme repetate, cârcoteli nînsemnate. Abu Taher sfârșește prin a-și manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt, un colos cu fruntea Îngustă, se Împotrivește. Cadiul Îl pălmuiește cu toată forța, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se apleacă spre cadiu, care pare să-l cunoască de multă vreme, și se lansează Într-un monolog Însuflețit. Abu Taher Îl ascultă cu atenție, fără a lăsa să i se ghicească părerea. Apoi, rezervându-și câteva clipe de reflecție, poruncește: — Spuneți mulțimii să se Împrăștie. Fiecare să se Înapoieze acasă pe drumul cel mai scurt, și - adresându-se agresorilor - voi toți să vă duceți, la rându-vă, acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să mă opresc, temându-mă că am de-a face cu cine știe ce pungaș, În cel mai bun caz cu un milog sau cu un pisălog. Dar bărbatul a continuat: „Nu te Îngrijora de stăruința mea, nobile vizitator. Stăpânul mi-a poruncit să mă așez În acest loc, așteptând orice călător spre a-i oferi ospitalitate“. Omul părea de condiție modestă, dar era Îmbrăcat cu veșminte curate și cunoștea deprinderile oamenilor respectabili. L-am urmat. După câțiva pași, m-a invitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să fie uluiți. N-aș Îndrăzni niciodată să repet ce mi-a răspuns. — Vorbește, nu te teme de nimic! — Cârmuitorul Dreptcredincioșilor să mă ierte, nicicând aceste cuvinte nu vor putea trece dincolo de buzele mele. Califul se neliniști. Vorbește, ți-o poruncesc, nu-mi ascunde nimic! — Sultanul a Început prin a mă potopi cu sudălmmi, acuzându-mă că sunt trup și suflet alături de Cârmuitorul Dreptcredincioșilor, Împotriva lui... M-a amenințat că mă pune În fiare... Vizirul se bâlbâia Într-adins. — Treci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el s-a schimbat Într-un lințoliu alb și s-a parfumat cu aromele Îmbălsămătorilor, cum a Înnodat cu propria-i mână coada calului, cum a reușit să surprindă, În Împrejurimile taberei sale, iscoadele ruse trimise de bizantini, cum a poruncit să li se taie nasul, dar și cum i-a redat libertatea Împăratului prizonier. Un moment măreț pentru Islam, fără Îndoială, dar un subiect de gravă preocupare pentru Samarkand. Alp Arslan l-a râvnit Întotdeauna, a Încercat chiar, În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
distanță de străji, ei strigă că sunt gata să lupte alături de soldați, să moară ca să apere orașul, pe han și dinastia. Departe de a se bucura de inițiativa lor, suveranul ăși iese din fire, Își Întrerupe vizita și face cale-ntoarsă, poruncindu-le soldaților să-i risipească pe tineri fără menajamente. La Întoarcerea la palat, el le cuvântează ofițerilor săi: — Atunci când bunicul meu, Dumnezeu să păstreze În noi amintirea Înțelepciunii sale, a dorit să cucerească orașul Balkh, locuitorii puseră mâna pe arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drept, cu capul ridicat, Între doi coloși care-l țin cu putere de brațe. În ceea ce-l privește, Alp Arslan stă așezat pe un podium de lemn acoperit cu perne. Cei doi bărbați se măsoară Îndelung din priviri, apoi Învingătorul poruncește: — Să se Înfigă patru țepușe În pământ, să fie legat de ele și sfârtecat! Iusuf Îl privește pe celălalt de jos În sus, cu dispreț, și strigă: Aceasta este oare pedeapsa pe care trebuie s-o Îndure cel care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca un bărbat? Alp Arslan n-a răspuns, și-a Întors fața. Prizonierul Îi spune: — Ție, Fătălăule, ție-ți vorbesc! Sultanul tresare, ca mușcat de un scorpion. Își Înșfacă arcul, așezat În apropiere, Înstrunează săgeata și, Înainte de a trage, le poruncește străjilor să dea drumul prizonierului. Nu poate, fără a risca să-și rănească propriii soldați, să tragă asupra unui om legat. Oricum, nu se teme de nimic, nu și-a greșit niciodată ținta. Să fie enervarea, graba, greutatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Eu sunt!“ IX În Samarkandul aflat În sărbătoare, o femeie Îndrăznește să plângă: soție a hanului care triumfă, ea este, de asemenea, și mai presus de orice, fiică a sultanului Înjunghiat. Desigur, soțul a venit să-i prezinte condoleanțe, a poruncit Întregului harem să poarte doliu, a pus să fie biciuit În fața ei un eunuc care arăta prea multă bucurie. Dar, la Întoarcerea În divan-ul său, hanul n-a șovăit să repete În jurul său că „Dumnezeu a Împlinit rugăciunile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Creatorului, nu voi păstra În sipetul meu nici măcar o singură monedă pe care aș putea-o cheltui spre binele musulmanilor”. Dar Malik Șah n-are de gând să urmeze pilda, el nutrește o idee de care l-a convins Hasan; poruncește: — Cer să mi se prezinte o listă amănunțită cu tot ce intră În vistieria mea și cu felul anume În care se cheltuiește fiecare ban. Când voi putea s-o am? Nizam pare copleșit. — Pot să alcătuiesc această listă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Din mila lui Dumnezeu, imperiul este imens, va fi greu de terminat acest raport În mai puțin de doi ani. Dar Hasan se apropie cu un aer solemn: — Îi făgăduiesc stăpânului nostru că, dacă-mi pune la dispoziție mijloacele, dacă poruncește ca toate documentele divanului să-mi fie Încredințate, Îi voi prezenta un raport complet de azi În patruzeci de zile. Vizirul vrea să răspundă, dar Malik Șah s-a ridicat deja. Se Îndreaptă cu pași mari spre ieșire, rostind: Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
batjocorit de buzele unui nebun, ale unui șarlatan sau ale unui neștiutor. Malik Șah nu se Îndoiește nici o clipă că tocmai a fost victima unei geniale mașinațiuni. După cum relatează cronicarii, Nizam al-Mulk reușise să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul altora, reducând la nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă glasul, iar sultanul, dezamăgit că a fost păcălit, dar Încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar sultanul, dezamăgit că a fost păcălit, dar Încă și mai mult de faptul de a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra lui Hasan toată vina. După ce le-a poruncit străjilor să Îl Înșface, rostește, pe dată, condamnarea la moarte. Pentru prima dată, Omar cuvântează: — Fie ca stăpânul nostru să se arate milostiv. Hasan Sabbah a săvârșit, poate, greșeli, a păcătuit, poate, din prea mult zel sau din prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Savah, predicatorul dintr-o moschee denunță anumite persoane care, la ceasurile de rugăciune, se adună la distanță de ceilalți musulmani. Invită gărzile să acționeze cu asprime. Sunt arestați optsprezece eretici. Câteva zile mai târziu, denunțătorul e găsit Înjunghiat. Nizam al-Mulk poruncește o pedepsire exemplară: un tâmplar ismailit este acuzat de crimă, e torturat, crucificat, apoi cadavrul Îi e târât de-a lungul ulicioarelor din bazar. „Acel predicator fu prima victimă a ismailiților, acest tâmplar fu primul lor martir”, consideră un cronicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sac de cânepă și mi-l aduseră. Numaidecât, l-am condus la palat, mândru să-i vestesc suveranului isprava mea. Or, pentru prima dată, acesta se arătă interesat și ceru să-l vadă. Numai că, atunci când Sabbah ajunse În preajma lui, porunci să i se desfacă legăturile și să fie lăsat singur cu el. În zadar l-am prevenit În legătură cu acest eretic primejdios, i-am amintit de fărădelegile de care Sabbah se făcuse vinovat, n-a slujit la nimic. Voia, spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]