5,162 matches
-
individualizarea" modernă, înscrisă în activismul faustian sau prometeian, la "individuarea" postmodernă în fuziuni comunitare; și 3. ethosul comunitar, ca reînviere a arhetipurilor umanității toate conducând la/și fiind explicitate în ceea ce autorul numește "imoralismul etic" în gestație în societățile noastre postmoderne, ceea ce nu echivalează cu indiferența față de valori. Exigența unei "etici morale", înscrisă în experiența comunitară și comunicațională o nouă expresie a socializării inițiatice în cursul căreia cuvântul viu și trăit devine numire regăsită (parole retrouvée) -, se află, după acest prolific
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în postmodernitate). Cu această lucrare deschide analiza "binelui", considerat în zodia dominației zeității Rațiune ca principiu de bază și ca justificare ultimă a mesianismului iudeo-creștin și a tuturor teoriilor emancipării și universalismului modernității occidentale; în Ritmul vieții Variații asupra sensibilității postmoderne (2004), regăsim un imn închinat reîntoarcerii fabulosului, a unei finalități fără aplicație practică, a unei erotici calme sau exacerbate ca bază a legăturii sociale, o proliferare liturgică a hedonismului și a unui "jeunisme" molipsitor; în Clipa eternă (2000) lumea este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a hedonismului și a unui "jeunisme" molipsitor; în Clipa eternă (2000) lumea este redescoperită ca trăire a unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile postmoderne. Nu putem înțelege "imoralismul etic" al postmodernității, circumscris "relativismului" generalizat, ca ordonare valorică opusă substanțialismului și moralismului modernității, în afara acceptării socialității ca "relianță socială" și ca "lume a vieții" (Lebenswelt) și dacă nu ieșim din optica dihotomică a Binelui și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care se caracterizează, în mod fundamental, prin funcția sa agregativă, prin revenirea la "înțelepciunea imemorială", la acceptarea instinctelor (Spiritul, Conștiința, Rațiunea, Societatea) unei umanități universale, în profitul valorizării obiceiurilor specifice diverselor grupuri de "indivizi înrădăcinați". După Michel Maffesoli, proliferarea "comunităților postmoderne" (manifestă în celebrările exuberante, în emisiunile de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale umanului. Și atunci, forța deontologiei stă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai curând ca dezordine caricaturală a ordinii morale pe care acest gânditor original o întrezărește sub formele baroce, adeseori paroxistice ale efemerului și sociabilității inițiatice sau ale tribalismelor comunitare în procesele și fenomenele contrastante ale revrăjirii lumii în era sa postmodernă. Tranziția interminabilă pe care o parcurgem amplifică până la exacerbare un fond mai general de confuzie în care se află societatea contemporană: "Publicistul se crede un erudit, politicianul se joacă de-a savantul și cel care dă lecții ia masca unui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Printr-o seamă de aspecte nebuloase și nesigure de ele însele. Totuși, ele reprezintă cimentul care structurează sentimentul de apartenență, a cărui importanță nu o mai putem nega. Stricto sensu, valorile estetice în jurul cărora se agregă cu înverșunare diversele triburi postmoderne. Astfel, evidența moralei universale, ca și moralismul conformist prin care se exprimă nu mai rezistă la loviturile violente de rezistență ale eticilor particulare. Această distincție (morală etici) se impune din momentul în care constatăm cât de desuetă și de amăgitoare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trăi sexualitatea, imperativul muncii sau responsabilitatea cetățenească. "Găștile", în toate domeniile, nu recunosc drept legi decât regulile pe care și le-au fixat ele însele. Nu mergem împotriva Spiritului timpului, iar cel care suflă, când zefir, când uragan, asupra societăților postmoderne transportă cu el, dacă nu contestația, cel puțin indiferența față de maeștrii gândirii sau ai acțiunii, ca și față de dogmele lor. Să o spunem răspicat, legea tatălui nu mai are succes. Sunt numeroase indiciile unei asemenea devalorizări. Educația în familie sau
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
puterii imperiale, astfel încât acesta din urmă se reducea la o umbră inconsistentă"10. Ce judicioasă remarcă această inconsistență a puterii centrale! Metaforă frumoasă pe care o putem aplica tuturor "zonelor de autonomie temporară" care caracterizează, în toate domeniile, viața triburilor postmoderne. Morala dominantă nu mai este decât o umbră evanescentă. Desigur, ea continuă, oficial, să existe. Dar este muzeografiată. Se face referire la ea, o vizităm uneori așa cum vizităm o curiozitate ce amintește de vremurile bune de odinioară. Dar cimentul care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lasă stupefiați pe toți observatorii sociali. "Oameni teoretici" (Nietzsche), aceștia înțeleg cu dificultate setea de viață în aspectele ei încarnate. Încarnare pe care o regăsim în fanatismele religioase, dar și în dezlănțuirea simțurilor în toate ocaziile festive dragi diverselor triburi postmoderne. În fiecare dintre aceste situații asistăm la adevărate "parade amoroase", cu o accentuată componentă amicală, în care seducția joacă un rol important. Aproape că ar trebui să punem problema socială în termeni olfactivi, într-atât este importantă secreția. Prin acoperirea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nici în Legea sa ineluctabilă, dar care face dovada unei generozități de a fi incontestabile, aici și acum. Faliment al unui politic îndepărtat și noi forme de solidaritate în prezentul trăit cu o intensitate turbată. Acestea sunt paradoxurile legăturii sociale postmoderne. Căci, cu riscul de a displăcea acestor patroane apărătoare ale unui contract social oarecum expirat, și care țipă ca niște virgine înspăimântate în fața moravurilor sălbatice ale triburilor contemporane, da, este într-adevăr o legătură socială. Dar aceste manifestări nu au
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să atragem atenția asupra faptului că este capax mortis în egală măsură. Tocmai această capacitate este cea pe care o regăsim, ca pe un fir roșu, în figurile mitice despre care vorbeam. Tot pe ea o regăsim și în extazele postmoderne. Iată marca esențială a formelor excesului tribal. Comuniunile fuzionale sunt formele paroxistice ale sentimentului tragic al existenței cotidiene. Ele se structurează în jurul figurilor de groază (filme, spectacole de tot felul) sau în fascinația pentru monstruozitate. Și anumiți psihanaliști contemporani, de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lui L. Binswanger, un "spațiu al patosului"33. Acela al unui pathos împărtășit. După modelul acestor "văgăuni ale vrăjitoarelor" pe care le regăsim în numeroase sate, exemplele pe care le-am dat sunt, într-un fel, "văgăunile vrăjitoarelor" din orașele postmoderne. Trebuie să recunoaștem că, dincolo de orice apreciere morală, aceste fenomene au o funcție agre-gativă. Acest spațiu al patosului poate fi considerat un loc matricial. Matrice neliniștitoare, dar și "performativă". Matrice a tragicului colectiv. Despre care este important să amintim că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a relua o expresie a lui Bergson: o "mașină de făcut zei". Or "netul" (frumoasă metaforă!), jocurile de roluri pe Internet sau chiar utilizarea telefonului celular pun în scenă "creaturi" numerice. Sensuri, figuri, gadget-uri care sunt tot atâția "Golemi" postmoderni. Toate acestea pun în evidență energia arhetipică a imaginilor. Toate acestea favorizează dilatarea eului în și grație alterității. Este o răspândire radioactivă a acestor media de comunicare interactivă. Într-un studiu, F. Casalegno vorbește chiar despre o alunecare de la oral
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
superfluul compensează utilul, în care surprinzătorul îmbogățește obișnuitul, în care organicitatea amplifică ceea ce mecanicul putea avea prea abstract. Metaforă adecvată pentru a înțelege că, oricât de șocante ar fi, toate modurile de viață au dreptul să existe în etosul pre-sau postmodern. Metaforă care ne forțează să ne dăm seama că viața este făcută din interacțiuni și din multiple încrucișări. Fiecare cu propria sa validitate și eficacitate. Fiecare cu o semnificație specifică. Fiecare fiind un simbol pe care trebuie să-l învățăm
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aceasta un alt mod de a exprima simbolicul: uniune a oamenilor și a lucrurilor într-o corespondență holistică? Această integrare a sensibilului în înțelegerea societală poate fi o modalitate, non-normativă, non-rațională, de a percepe lumea imaginală în care plonjează triburile postmoderne. Și prin aceasta, pentru a relua o analiză a lui H. Corbin, de a evita capcana ascetismului sau a "puritanismului care, izolând sensibilul de spiritual [...] deposedează ființele de aura lor"42. Extrapolând ideea, aș spune că aura este colectivă, că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sens este de căutat în viitor, ci de agregări mai mult sau mai puțin efervescente, asemenea unor anamneze ale originii. Ilustrări, pentru a relua expresia lui Merleau-Ponty, ale unui "geniu perceptiv deasupra subiectului gânditor"46. Uimitoarele și, uneori, îngrijorătoarele triburi postmoderne pun accentul înainte de toate pe semnificația transpersonală a vieții. Aceea a instinctului, aceea a unui "psyche obiectiv". Transele muzicale, violențele sportive, căutările riscului, de la bandele de motocicliști la cele ale licenței sexuale dezlănțuite, toate acestea pot fi considerate ca o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe un astfel de partaj al afectelor. Căci, relativizând paranoia modernității, care a prezentat valorile ei, elaborate într-un mic canton al lumii, ca fiind universale și intangibile, devenim capabili să percepem energia specifică ce animă creativitatea acestor mici "colegii" postmoderne. "Conventicule" sexuale, religioase, muzicale, sportive, culturale, sunt cu sutele în a arăta, in actu, că individul și individualismul teoretic care îi servește ca justificare sunt lucruri puțin cam depășite. "Participând" la comunitate, persoana își amintește de un pre-subiectiv care îi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
De exemplu, Barcelona, Londra, Berlin, unde tinerii, în căutarea acestui Graal care este efervescența, se adună pentru a vibra împreună în sunetul muzicii, pentru a priza "produse" interzise sau pur și simplu pentru a fi împreună. "Stare de congregare" (Durkheim) postmodernă. Pulsiune animală pe care nimic nu o justifică decât nevoia inconștientă de a exprima și de a trăi necesara ieșire din sine. Să amintim funcția pe care Durkheim o atribuia "riturilor expiatoare", prin care o comunitate se structura numai lăsând
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și speranțele comune speciei umane. Comuniuni în jurul imaginilor arhetipale care vor favoriza, misterios, adeziunea la cutare produs, la cutare muzică, la cutare vedetă. Imagini fundamentale, cauză și efect ale modei în general. Analogia afectivă este, desigur, firul roșu al etosului postmodern. Ea reînnoadă legătura cu situația premodernă care considera lumea ca o țesătură de metafore pe care trebuie să le descifrăm. Se sprijină pe faptul că există "datul". "Intimări" obiective pe care trebuie să le examinăm. Pe scurt, există un precedent
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o ambianță pe care o putem califica drept "spirituală". Mai ales prin aceea că ele unesc în spirit indivizi care pot fi îndepărtați în spațiu. Noile mijloace de comunicare interactive participă la aceasta; pot fi considerate expresie a "comuniunii sfinților" postmoderni 56. Internetul sau telefonul celular suscită o "aură" specifică. Ele pun în scenă ceea ce Louis Massignon numea "substituția mistică", adevărată unire a rugăciunilor ce permite comuniunea în spirit, cu eficiența pe care o astfel de comuniune nu întârzie să o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se găseau într-o astfel de proximitate. Straniul și străinul în sine însuși servind ca piatră de încercare la primirea acestor calități în celălalt. O predispoziție nativă într-un fel. Iar "dilatarea" persoanei așa cum o putem observa în tribalismul preși postmodern nu este, prin urmare, decât consecința acestei caracteristici pe care o are solitudinea de a primi, de a aduna. În termeni logici, aș spune că solitarul este o modalitate esențială a comunității. Este ceea ce amintește Heidegger: Nu poate fi solitar
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
îi dă amețeli. "Uite-l cum se bâlbâie acum, într-atât se simte dezrădăcinat" (Theaitetos, 175d). Și totuși, este important să realizăm o astfel de dezrădăcinare, dacă vrem să fim capabili să înțelegem diferitele efervescențe prin care se exprimă cultura postmodernă. Așa cum au semnalat-o, în diverse moduri, toți fenomenologii, a gândi înseamnă a arăta și a permite, astfel, unui lucru să se arate 64. Suntem departe de acea demonstrație care, foarte adesea, nu face decât să desprindă o idee convenită
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sunt ingredientele necesare în modurile de a fi contemporane. Rațiunea este relativizată prin imaginație, progresul este contrabalansat prin reîntoarcerea valorilor arhaice; cât despre libertate, aceasta nu face față sentimentului de apartenență, chiar de înfeudare, care pare să prevaleze în triburile postmoderne. Dusă la extrem, morala unui social complet aseptizat a evacuat, fără mare efort, partea de umbră care este, de asemenea, un element al naturii umane. Prin urmare, așa cum o remarcă antropologul Gilbert Durand, prea mulți oameni "în acest veac al
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
filmează atât de bine S. Kubrick. Cu ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care nu le putem numi. Astfel de sărbători dionisiace postmoderne nu sunt apanajul unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice în producția cinematografică sau romanescă. De asemenea, este instructiv să revelăm exagerările coregrafice ale Istoriei lacrimilor, arta vizionară a lui Jan Fabre. Dar aceste forme dezlănțuite nu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
tribului și în natura din care facem parte. Succesul tehnicilor New Age, ca și sensibilitatea ecologică, reîntoarcerea la primitiv și la nativ, fără a uita celebrarea sângelui, a umorilor și a părului, toate acestea evidențiază perfect pluralismul cosmic al deontologiei postmoderne. Dimensiunea ei hermeneutică, de asemenea: toate reușitele, toate lucrurile, oricât de anodine ar fi ele, au un sens, imanent, bineînțeles. Suntem departe de cogito-ul modern. Și de subiectul activ, de cetățeanul responsabil sau de homo politicus. Pe scurt, toate acestea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]