2,376 matches
-
ed.), Psychologie sociale et communication, Paris, Dunod, pp. 245-253. În corectare pentru a apărea sub forma unui articol științific în revista Psycologie franșaise, sub titul „La manufacture de la crédibilité politique”. 25. De ce un șef de stat pare mai tolerant atunci când pozează lângă un cântăreț cunoscut? Transferul simbolic Invitarea unei fotbalist la Palatul Elysée, fotografierea alături de un cântăreț de rap cunoscut la o sărbătoare populară: nimic mai bun pentru îmbunătățirea „capitalului de simpatie” din partea publicului. Într-un caz îl percepem ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
rap cunoscut la o sărbătoare populară: nimic mai bun pentru îmbunătățirea „capitalului de simpatie” din partea publicului. Într-un caz îl percepem ca pe un sportiv, în celălalt ca pe un „om deschis culturii alternative”. Însă nu este întotdeauna necesar să pozeze alături de un star: simplul fapt de a se îmbrăca într-un tricou și a de ase încălța cu tenișii este suficient pentru a-i crea imaginea unui sportiv la televizor. La fel, o personalitate politică care mănâncă preparate la un
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Creierul nostru sesizează aceste asociații fără să-și dea seama, după un fenomen inconștient numit transfer simbolic. Acest fapt este arătat și de următorul experiment. Psihologii Donal Carlston și Lynda Mae, au distribuit unor voluntari fotografii ale unor persoane care pozau alături de „simboluri” variate. Putea fi vorba despre un trandafir (simbolul romantismului), de o pereche de pantofi de sport (simbolul dinamismului fizic), a unui pistol sau a zvasticii (simbolurile violenței), a unei perechi de perechi „Rangers” (simbolul autorității), al unui drapel
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
continua să vadă în "seniorul consort de la Sionu" pe "amatorul de bun trai și de dolce far niente", "masca impenetrabilă de aristocrat disprețuitor și sarcastic", personajul sfîrșind prin a-i deveni detestabil: "omul era însă detestabil și de cîte ori pozează în aristocrat și în înțelept îmi amintesc de turpitudinile lui." Pe aceeași linie, Ovidiu Cotruș nu trece cu vederea "fandoselile lui de nobil bizantin și de sibarit apusean", surprinzînd drama, dar și comedia acestei conștiințe dedublate al cărei purtător, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dublă, lizibila și vizibilă în scenografiile femininului [Bugi-Glucksmann 1986, p.408-409]. Femeia este prima victimă în declinul valorilor: muză se transformă în model, femeia credincioasa într-o isterica, femeia naturală se reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu, se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau, lorsque le héros de la pièce a lancé să dernière tirade" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau (...) Clorinde, debout contre la rampe de velours, dominant la salle de șa taille superbe" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la o perioadă de "trecere" cu "valoare de expoziție", în reprezentare permanentă în toate sensurile (teatral, mimetic, politic). Metaforă "expunerii" permite scoaterea în evidență a unor anumite scheme textuale: texte-expuneri, topoï, descrieri-cataloage și personaje semnificative expuse/expunându-se/afișându-se/pozând (hoinar, comis-voiajor, călător, parvenit, trecătoare, actrița și alte personaje-tip din secolul al XIX-lea). Orașul este mai mult decât un loc în spațiu, este o acțiune dinamică, care implică protagoniști și mase mari de figuranți. Viața pariziana este strălucitoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
167]. Mai mult decât atât, ea are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce trebuie. Aptitudinile actoricești o fac să apară în această scenă într-o manieră mai puțin melodramatica, ba adoptând chiar poză unei femei puternice 335. Cauzele despărțirii pot fi cele mai obișnuite 336, dar în cazul femeii pariziene suferință iubirii provocată de ea face această legătură imposibil de suportat pentru bărbat: "Îl était lui-même tellement exaspéré de son impuissance, tellement mordu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tipuri de delincvenți: b1. tipul infractorului caracterizat printr-un nivel crescut al adaptabilității sociale, cât și al capacității infracționale. Acești indivizi sunt considerați extrem de periculoși întrucât dețin resurse valide, au o poziție socială însemnată, cu un "angrenaj relațional" optim și pozează în oameni onești; toate aceste caracteristici îngreunând foarte mult depistarea și pedepsirea lor corespunzătoare. b2. tipul infractorului caracterizat printr-un nivel scăzut al adaptabilității, însă o capacitate infracțională semnificativă reprezintă categoria recidiviștilor, în mod special, aceștia sunt ușor de identificat
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Drăgan „artisticizaseră” eficient, modificând cu iscusință scenariul și replicile stas propagandistice, deci conținutul, Primăvara fierbinte a lui Mircea Săucan anunță lungul șir de filme în care regizorul nu se atinge de conținutul „pe linie”, în schimb frământă din greu forma, pozează, producând niște hibrizi mutanți propagandistico-„poetici” : Duminică la ora 6 (Lucian Pintilie, 1966), Canarul și viscolul (Manole Marcus, 1970), Ediție specială (Mircea Daneliuc, 1978), Să mori rănit din dragoste de viață (Mircea Veroiu, 1984), Pas în doi (Dan Pița, 1985
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
producător de „artă degenerată”. Diminețile unui băiat cuminte (1967) sau Șansa de a nu intra la facultate În 1966 suntem în plin „dezgheț”. Dornic să facă uitat, ba chiar să incrimineze regimul Dej, pe principiul „Ieri întunericul, azi lumina”, Ceaușescu pozează în comunist „luminat”, mimând deschiderea și toleranța. Cinematografiei, ca și literaturii, i se slăbește, cel puțin teoretic, lesa. Primul film de actualitate urbană, industrială, produs după preluarea puterii de către Ceaușescu este Diminețile unui băiat cuminte, în regia lui Andrei Blaier
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de parvenire, va fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va dezvălui, cu nonșalanță, felul în care îi păcălește și îi convinge pe oameni de necesitatea cumpărării iertării divine în vederea unei vieți fericite, cum le ține predici și pozează în om evlavios. Este din nou o critică indirectă la adresa clerului superior care permitea unor astfel de impostori să se cufunde în abuzuri, să transforme elementul sacru în ceva vandabil și să mizeze, permanent, pe inocența, incultura și setea de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin performanțele sale, prin creații. Astfel, putem numi epoca prin termenul de "umanism". Nimic nu spune mai multe despre această evoluție decât arta. Viața de pe pământ merită să fie reprezentată așa cum este ea. Pictorii și sculptorii caută personalitatea modelului care pozează. Acesta are un corp, un chip, o privire, toate unice. Fecioara nu mai este o femeie transfigurată spiritual, ci o țărancă flamandă sau toscană. La Botticelli, arta se inspiră din botanică: tabloul Primăvara conține patruzeci de specii de flori, pictate
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Acești bolnavi sunt înclinați către mesianism și urmăresc să introducă și să impună noi forme de religii și noi idoli. Ei atacă dogmele teologice în vigoare caută ca să le submineze pentru a impune altele noi, manifestând totodată tendința de a poza în martir. 5) Grupa erotomanilor și a geloșilor Aceste tendințe paranoice se pot cristaliza în jurul unor tematici sexuale sau erotice, realizând tabloul psihopatologic al unei erotomanii sau gelozii morbide. În cazul geloziei morbide, subiectul este frământat de falsa convingere că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din urmă fiind rezultatul evoluției de la latină la română. 410 Încă înainte de votarea cacografiei (în februarie 1993), unii credeau că se înnobilează dacă scriu cu sunt. S-a falsificat astfel limba în numeroase ediții ale clasicilor literaturii române. Chiar cînd pozau în cunoscători ai teoriilor despre limbaj și limbă, unii nu și-au putut înfrîna pornirile semidocte (Vezi, d.ex., editorialul Pentru filosofia limbajului, în "Secolul XX", nr. 325-326-327/1988, p. 6-8). Aceeași impietate față de limbă este manifestată și în traducerea unor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reprezintă doar un moment din existența lor. Îmi fac de lucru în Palermo și, în piața Pretoria, unde nici măcar nu ai nevoie de imaginație să reînvii trecutul pentru că pur și simplu el n-a plecat de acolo, mă apuc să pozez în alb și negru. Las culoarea deoparte, ca un omagiu pentru zilele apuse, rămase încă în neclintirea zidurilor și a după amiezii de vară. Au ieșit niște fotografii reușite, așa cred, iar ele mi-au prilejuit, mai apoi, întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
nu era cel care mergea la hotel, dar amabil, șoferul altei linii a decis că poate opri în apropiere, și de acolo, pe lângă vila nu știu cărui scriitor, mi-a arătat cum ajung acasă. A doua zi, pe când m-am întors să pozez locuința aia, m-am uitat cu un pic de invidie la niște pantofi verzi cu tocuri înalte și o fustă bleumarin strâmtă și frumos croită, tânăra îmbrăcată așa și impecabil coafată, ieșea în grabă din curtea vilei, purtând cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
compensez! am ieșit să iau o gură de aer... după ce mi s-au ofilit urechile toată dimineața de la dezacorduri, lipsa lui "pe" înainte de "care", și creierul de la inepții... m-am dus și mi-am cumpărat o carte. pe birou am poza ta. Și toată lumea mă întreabă cine e ăla care seamănă cu Putin... te sărut, te îmbrățișez... sunt fericită cum nu am mai fost demult și foarte... vie, deși înțeleg absurdul întregii situații, nu pot decât să simt că, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și triști că idealurile, suferințele și lupta lor pentru mai bine sunt batjocorite de escroci de Iași care au făcut hora unirii cu mafioți "dă" Bucuresci, vânzându-ne încă o dată. Astăzi, ca și ieri. E timpul ca partidul care a pozat în forța politică ce asumă revirimentul nostru să se trezească din letargie și să învețe să ia deciziile corecte, să ne apere interesele, să nu ne batjocorească de la centru, să nu ne facă să ne fie rușine că l-am
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
operațiune se numește "refutare", dar cum mai citesc aceste texte și unii politicieni locali mai puțin școliți, mă tem să nu înțeleagă cine știe ce) celor care s-ar grăbi să vadă aici similitudini cu vreo virgină politică de ultimă oră, care pozează în salvatoarea nației și își conduce acțiunile eroice pe un val de emoție populară, dar care aude, necontenit, "voci" care-i șoptesc ce să facă. Nici vorbă! Realitatea noastră e mult mai prozaică și mă tem că promisul exorcism abia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-și trăi ideile în același chip, oricât de nefiresc ar fi fost un astfel de gest. Deși nu poate fi substanța unui reproș, această discontinuitate i-a tulburat pe mulți. Eu nu sunt atât de drastic, iar micile lui cochetării, poza sau strategiile de self marketing, defectele omenești (era amuzant de ipohondru pentru cineva care făcea apologia sinuciderii!) mi l-au făcut, dimpotrivă mai cald și mai uman. Mai simpatic. Îmi aduc aminte cum, în septembrie 1989, colegul meu de cancelarie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
am gândit. O corespondentă. A venit repede spre noi, ca și cum nu ne vedea. Am rămas cu ochii la ea și, când am Întors capul, erai deja În fața mea. Mă fixai, ori Încadrai, ori cum s-o zice, și-mi făceai poza. Da. Ai făcut clic și ți-ai continuat drumul, fără nici un gest ori salut. Nimic. Cred că nici nu te mai gândeai la mine, nici nu mă mai vedeai când ai dat deoparte aparatul de fotografiat. - E posibil, a acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din ei să supraviețuiască. Nu-ți poți Închipui ce a văzut prizonierul. Durere, mișelie, deznădejde. Noi, oamenii, suntem cu toții animale de pradă, domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a ivit iar zâmbetul rece, aproape străin. - Efectul Fluture, a spus. Ce ironie! Un cuvânt atât de delicat. 4. Musafirul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unde alții au murit. În ziua aceea te-am văzut În genunchi lângă trupul femeii. Cred că Îți arătai durerea. - Nu știu ce arătam. Nimeni nu m-a fotografiat. - Dar dumneata așa ai făcut. Te-am văzut cum ridicai aparatul și o pozai pe femeie. E extraordinar: Îți știu pozele ca și cum le-aș fi făcut eu, dar n-am dat nicicând de aia. Ai păstrat-o pentru dumneata? Ai distrus-o? Faulques n-a zis nimic. A stat liniștit În Întunericul care desena
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai stătuse un pic liniștită, fără să răspundă, apoi Își luase ochii de pe tablou, privindu-l pe el cu coada ochiului. N-am nici o problemă, zisese În cele din urmă. Sunt o fată Înstărită, fără răspunderi și complexe. Nici nu pozez pentru mari croitori, coperți ori reclame, nici nu fotografiez interioare de lux destinate revistelor pentru doamne snoabe, plictisite de milionari. Sunt o simplă turistă a dezastrului, fericită că este așa, cu un aparat fotografic care Îi servește de pretext ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]