KorAP: Find »[drukola/base=prăbuși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...367 >

9,158 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

înalt dintre ei și se repezi spre el, mimând un atac la figură. Acesta se feri pe spate, dezechilibrându-se un moment. Atât aștepta polițistul, îi aplică o lovitură puternică cu piciorul chiar sub genunchi, la marginea rotulei. Atacatorul se prăbuși pe asfalt gemând. Individul îndesat care mai rămăsese în picioare ezita să se apropie. Se legăna de pe un picior pe altul încercând să-i distragă atenția. În mână avea un cuțit pe care îl ținea de mâner ca pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Unde vă place, așezați-vă unde vă vine mai bine! Cristi îl privi încruntat, mirându-se că omulețul îl cunoștea, dar se așeză fără să scoată nici un cuvânt la o masă mai retrasă. O bere rece! spuse el după ce se prăbușise pe scaun. Aveți vreo preferință? îl întrebă chelnerul care deja își scosese din buzunarul de la pantaloni un carnețel soios. Ce preferință să am? La halbă, la sticlă? Cum preferați? Tu ce-mi recomanzi? Avem o bere neagră excelentă. Nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se întindeau pe sol, ca niște șerpi uriași. Pășeau cu grijă printre ele, atenți la zonele friabile ce stăteau gata să se desprindă din mal. Ceva mai în față, la vreo sută de metri, o stâncă de mari dimensiuni era prăbușită de-a curmezișul albiei, barând cursul apei. Trunchiuri de copaci și crengi aduse de pârâu, zăceau acolo pe jumătate scufun date. Apa se arunca furioasă peste ele, dispărând de partea cealaltă într-o vâltoare invizibilă din locul în care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dădea roade și, în curând uriașul era copleșit. Lovit de moarte, cu ultimele puteri, Negru se ridică deasupra celor trei și mai roti odată paloșul deasupra capului. Lovitura nu-i nimeri pe atacatori, însă tăișul reteză vârful muntelui care se prăbuși cu un zgomot asurzitor în apele râulețului ce curgea la poale. Ileana se opri și se întoarse spre apă, arătând cu mâna în întuneric: Uite! îl îndemnă ea pe Cristi să privească. Dacă te uiți acolo, ai să vezi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din cap până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele. Cu urechile ciulite și foarte atent la sunetele din spate, auzi un zgomot înfundat, destul de puternic. Un obiect greu se prăbușise pe ponton, lovind podeaua de lemn. Ileana tresări și, aproape o zbughi la fugă. În depărtare, se vedeau luminile de pe străzile din oraș. Până acolo nu mai era mult, doar câteva sute de metri. Din spate nu se mai auzea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu sunt decât basme spuse la gura sobei pentru înspăimântat copiii. Ai de gând să-mi spui și mie despre ce vorbim? întrebă destul de iritat Cristian. Nu mă mai fierbe atâta! Când vârful muntelui retezat de uriașul Negru s-a prăbușit în apă formând lacul, acesta a înecat satul robilor care munceau în minele lui de aur. Bieții oameni nu s-au putut salva din pricină că erau legați în lanțuri ca să nu fugă de pe pământurile lui. Îmi amintesc că mi-ai mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și grăbi pașii. Acum aproape că alerga la vale. Se împiedică de o rădăcină ieșită din pământ pe care nu o observase în covorul de ace de brad adunat pe jos. Încercă să-și țină echilibrul dar nu reuși. Se prăbuși, rostogolindu-se la pământ. Apucă strâns toiagul, străduindu-se să nu-l scape din mâini. Era conștient cât de vulnerabil ar fi devenit, căzut și fără unica lui armă de apărare. Sări imediat în picioare, sprijinindu-se în toiag. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cuprinse brusc și, respiră apoi dintr-o dată ușurat. La mai puțin de o sută de metri în față, tras pe marginea drumului, își văzu autoturismul. O luă la fugă într-acolo căutându-și cheile în buzunar. Deschise portiera și se prăbuși pe scaunul din spatele volanului. Cu mișcări precipitate introduse cheia în contact și o răsuci până la capăt. Avu o strângere de inimă la gândul că motorul nu va porni dar un zâmbet larg îi lumină fața când îi auzi torsul regulat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște răspunsuri, însă problema principală nu avea încă soluție. Nu se apropiase nici măcar cu un pas de criminal. Frustrarea era și mai mare deoarece era obligat să facă cercetările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în jurul lor. Pâlcuri de lăstari tineri creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
zonei acoperite cu iarbă. Ieșiseră din pădure în soarele puternic de pe platoul înclinat. În momentul acela, Cristian se simți ca și cum ar fi primit o lovitură în moalele capului. Frica îl paralizase total. Ceva copleșitor îl amenința fiind gata să se prăbușească peste el. Orice instinct de conservare dispăruse și el încremenise pe loc. Își ridicase mâinile deasupra capului și se chircise la pământ. Nu vedea și nu auzea nimic în jurul său. Uită-te la el! arătă Calistrat cu toiagul spre tânărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cum rămâne? Să știi că nu e puțin lucru! continuă Ileana, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind, o pot fereca acolo, prăbușind peste intrarea în sălaș o grămadă de bolovani. Foarte tare! nu se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră Cristian. Da, el. Păi, și de ce nu face ceea ce are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția Calistrat, arătându-i un copac gros prăbușit peste râpă. S-ar putea să însemne diferența între viață și moarte pentru tine. Este singurul loc pe unde poți trece dintr-o parte în cealaltă. Cel puțin deocamdată, până ce vei mai învăța niște lucruri, nu ai altă cale de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
brațele și se lipi instinctiv de Moș Calistrat. No, cum e față în față cu bestia? îl întrebă acesta aproape râzând. Nu mai ești așa viteaz, spunând că suntem robii superstițiilor, nu-i așa? Ia, vezi cum e când se prăbușește peste tine! adăugă el împingându-l ușor de lângă el. Lui Cristian Toma i se păru că distinge o urmă de malițio zitate în vocea bătrânului. Într-un fel, recunoștea că își cam bătuse joc de el atunci când stătuseră de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
locul său, rezemat de perete. Întinse mâna spre el și rămase nemișcat, concen trându-se intens. Preț de câteva clipe nu se întâmplă nimic, apoi toiagul începu să tremure săltându-se puțin de la pământ. Rămase așa un moment, după care se prăbuși pe podea. N-am reușit niciodată să-l fac să vină la mine, spuse Calistrat, respirând agitat și ridicând de jos toiagul pe care îl așeză înapoi la locul lui taică-meu însă putea să o facă. Văd că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se pregătește o încărcătură, dar unde și cât exploziv să pun, habar n-am. Mă gândesc să arunc în aer stâncile de acolo! îi arătă Cristian bolta. Nu-i rău, îl aprobă Moș Calistrat. Dacă ne reușește, bolta se va prăbuși peste intrare și o va acoperi în întregime. Nu știu ce e înăuntru, aș vrea să arunc o privire acolo. Trebuie să văd care e forma tavanului peșterii. Nu de alta, dar n-aș vrea să ne trezim că astupăm o intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului Cristian Toma. 24 Biserica Sfântul Gheorghe din Baia de Sus se afla la marginea de est a micii localități de munte. Imediat după ea, întins pe o coastă dulce care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați în rocă nu se prăbușiseră și nu avea nevoie de reparații majore. Probabil că fusese construit de patrioții greci în timpul celui de-al doilea război mondial. Se hotărâseră să-l păstreze ca o cale de evacuare în caz de urgență, așa încât îl blocaseră cu două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
calea celuilalt. Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși de-a valma în lături, de unde se apoi prăbușiseră pe versant, făcând accesul aproape imposibil. După câteva clipe de ezitare, se hotărî totuși să meargă pe acolo. Era puțin probabil să se întâlnească cu vreo persoană coborând la vale, nu credea că rămăsese cineva peste noapte în pădure. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
capete și, în curând, reușiseră să ajungă la Cristian. Era aproape inconștient, plin de vânătăi și zgârieturi, dar în viață. Norocul îi surâsese, suflul exploziei îl aruncase la pământ între două bucăți masive de piatră, ca două lespezi. Deasupra se prăbușise o alta, ce se oprise pe marginea superioară a primelor două, protejându-l ca într-o cutie. Îl trăseseră afară și îl întinseseră pe iarbă la umbră. Ileana îi așezase capul în poală și, cu o batistă, îi ștergea fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
locul unde trebuia să se afle intrarea în peșteră. O grămadă de bolovani se ridica acolo unde, înainte, se căsca golul întunecat. Mulțumit de ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dormit două zile? Două zile și trei nopți, dacă ții neapărat la cronologia exactă. Iartă-mă! spuse Cristian așezându-se din nou. Chiar atât de mult am dormit? Ce s-a întâmplat? Nimic deosebit, câteva tone de bolovani s-au prăbușit peste tine, restul chiar nu merită să mai fie pomenit. Ah, ba da. Calistrat a fost la peștera vâlvei. Se pare că ai reușit să o închizi acolo, bestia nu a mai ieșit afară, nici atunci și nici în noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru de termite. Chiar în față, la câteva zeci de metri, un trunchi gros se prăbușise de-a curmezișul. Căzuse probabil doborât de vânt la ultima furtună. Rămăsese înțepenit între ceilalți copaci sprijinit de tulpinile lor zgrunțuroase. Ramuri pline de cetină încă verde atârnau din el până aproape de pământ. Prin golul rămas liber în coronament, pătrundeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spre ușa pe care tocmai apăruse tatăl său. Îmi rămâi datoare! îi șopti Cristian când trecu pe lângă el. Femeia îi evită privirea, mușcându-și buzele ca să nu se vadă zâmbetul ce îi înflorea în colțul gurii. 29 Simion Pop se prăbuși în fotoliul din care tocmai se ridicase Ileana. Sper că nu aveați o discuție importantă, spuse el după câteva clipe în care se foise căutându-și o poziție comodă în care să-și așeze trupul mătăhălos. Văzând că inspectorul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]