3,388 matches
-
Una dintre aceste implicații este cea legată de problema extinderii conceptului de dreptate, ultima dintre ele fiind extinderea la sfera ecologiei. Problema extinderii modelului distributiv liberal Corectarea inegalităților inacceptabile, în teoriile distributive liberale (și în cele socialiste "decente"), pleacă de la presupunerea că ar trebui impuse anumite restricții pentru deținerea acelui bun care este și esențial și deficitar, și a cărui deținere de către un număr de persoane împiedică alte persoane să aibă acces la el. Precizarea ce se impune a fi făcută
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
injustiții la locul de muncă, de ce devin un fenomen generalizat și de ce angajații preferă să păstreze tăcerea cu privire la aceste injustiții? Teoreticienii din domeniul organizațiilor au căutat îndelung să răspundă la întrebarea "de ce în organizații, răspunsul dominant al angajaților este tăcerea?" Presupunerea care stă la baza răspunsurilor este că există factori contextuali, mai degrabă decât variabile individuale, care determină apariția tăcerii ca fenomen colectiv în fața injustițiilor. Paradoxul este că, deși angajații cunosc adevărul sau realitatea despre o situație, ei nu au curajul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
importantă, iar angajații ar trebui să-și asume necondiționat rolul de subordonați, supuși sau urmași. O ultimă credință este aceea că unitatea, înțelegerea și consensul sunt semne ale sănătății organizaționale, în timp ce neînțelegerea și conflictul ar trebui evitate. Aceste credințe și presupuneri ale managerilor afectează comportamentul acestora și, drept urmare, afectează și comportamentul angajaților. De fapt, procesul decizional devine centralizat, există o reacție negativă și o respingere a oricărui input din partea angajaților și o lipsă de mecanisme formale sau informale de feedback organizațional
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
are În vedere faptul că procesul percepției este un proces activ; informațiile senzoriale primite se organizează pe baza unei ipoteze perceptive determinate de experiența de viață a individului și de expectațiile rezultate din acea experiență. Ipoteza perceptivă este o primă presupunere, bazată pe experiență, asupra informațiilor senzoriale. Faptul că obiectele Îndepărtate par mai mici este un rezultat al experienței. Harta mentală a orașului este un organism viu, crește, se completează, se modifică În timp, este parte activă a personalității noastre. Spre
Polarităţile arhitecturi by Daniel Nicolae Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92987]
-
pildă, Coșeriu îl menționa în prelegerile sale pe K. Vossler care susținuse că un cuvant precum cal, bunăoară, prezintă semnificații diferite la diverși vorbitori (un copil care a văzut calul doar la circ, un țăran, un călăreț etc.). În realitate, presupunerea lui Vossler era falsă, fiindcă pentru toți vorbitorii cuvântul cal înseamnă același lucru (semnificația este obiectivă); numai experiență fiecăruia în raport cu animalul "cal" este diferită. 3.2.1.2. Ușor de făcut în teorie, deosebirea dintre cuvinte și lucruri nu mai
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cele două tipuri de monarhie se confundă: "Regele deși este tatăl copiilor și stăpânul servitorilor, nu comandă niciodată poporul [...] decât printr-o lege anterioară, ca persoană politică și nu naturală"62. Hobbes respinge ideea responsabilității monarhului față de popor, plecând de la presupunerea că aceasta ar însemna împărțirea suveranității între monarh și parlament. În absența suveranității populare, parlamentul, la fel ca monarhul, nu ar fi responsabil față de nimeni, și atunci ne-am putea aștepta ca parlamentari ambițioși să atace în mod constant puterea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ai principiului rule of law, pe care îl vom găsi formulat și justificat la Locke, dar pe care îl întâlnim mai înainte la întreaga tradiție republicană de după războiul civil (în special la James Harrington). Principiul domniei legii se bazează pe presupunerea că legea și libertatea se condiționează reciproc, iar problema regimului politic, deși importantă, este subordonată acestui principiu. Tocmai acest lucru a făcut posibilă existența unei mișcări whig care, de fapt, era compusă din diferite facțiuni. Au existat trei direcții importante
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
un drept de paternitate asupra tuturor ființelor umane. Primul drept rezultă din donația făcută de Dumnezeu, despre care vorbește Facerea 1.28, iar al doilea rezultă din actul generării. Ceea ce distinge teoria lui Filmer de toate teoriile dreptului natural este presupunerea că "în amândouă aceste drepturi fiind presupusă o excludere a tuturor celorlalți oameni, trebuie să fie vreo rațiune specială [legată] de Adam care le fondează pe amândouă"85. Dar, spune Locke, să nu-l urmăm prea departe pe Filmer. Așa cum
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
baza guvernământului civil. Înaintea lui, primul gânditor care a făcut acest lucru a fost Thomas Hobbes care, asemenea lui Hugo Grotius, a avansat ipoteza că înaintea societății civile a existat o stare anterioară, numită "naturală". Locke pleacă și el de la presupunerea că, înainte de a fi cetățeni și membri ai unei comunități, oamenii au existat într-o stare naturală în care nu au cunoscut suveranitatea. Dar el reformulează complet doctrina dreptului natural, în scopul de a justifica prin ea o ordine socială
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
afirmații ale lui Lenin, dintre care unele accidentale. În lucrare, aportul elementului slav la istoria și etnogeneza moldovenească erau fundamentale. Manualul plasa momentul formării națiunii moldovenești în secolul al XIX-lea, în faza istorică a „națiunii burgheze”, și pornea de la presupunerea că limba moldovenească este o limbă slavă sau romano-slavică. Se presupunea că valahii - geto-daci romanizați, s-au contopit cu populația slavă indigenă. Unirea valahilor cu slavii de sud a dus la etnogeneza românească, iar unirea cu slavii de răsărit a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
exegeză impresionistă), demonta întregul bucată cu bucată, se întreba de soarta fiecăreia, schimba amuza(n)t locul pieselor, iar cînd textul era destrămat de tot, abia atunci începea, la fel de ștrengărește, adevăratul examen critic: intuițiile apărea brusc în față, evaluările (sau presupunerile) erau spuse pe un ton poznaș dar exact, după care analiza sărea pe altă paralelă, pentru a lumina afinitățile elective ale autorului, punțile de legătură cu alte texte, izvoarele inspirației, tot ceea ce a adunat creatorul respectiv pînă la vărsarea operei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
deschide secțiunea a V-a a Introducerii la Critica Rațiunii Pure unde aflăm că "1. Toate judecățile matematice sunt sintetice. Această judecată pare să fi scăpat până acum observațiilor analiștilor rațiunii omenești, ba chiar pare să fie direct opusă tuturor presupunerilor lor, deși inontestabil certă și, în consecințele ei, foarte importantă. Căci găsindu-se că raționamentele matematicienilor procedează toate conform principiului contradicției (ceea ce e cerut de natura oricărei certitudini apodictice), s-a ajuns la convingerea că și principiile ar fi cunoscute
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt false alternative, în timp ce ultima dintre ele constituie calea de urmat. Iată posibilitățile, despre care Nixon presupune, în baza neexprimării mai multor alternative conceptibile, că epuizează, realmente, câmpul logic al posibilităților de acțiune în momentul declamării adresei sale. Desigur, această presupunere rămâne o premisă de chestionat, însă ea îl ajută eficient pe președinte să își expună raționamentul. În primul rând, Nixon menționează alternativa ieșirii imediate din război, ale cărei consecințe le descrie, pe larg, drept dezastruoase. Apoi, firesc, există posibilitatea negocierii
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
opțiuni descrise de Nixon, pe care analiza din subcapitolul precedent le-a pus, cum ne amintim, deja, în evidență. Campbell, însă, spre deosebire de Forbes Hill, consideră ca responsabilă pentru elocvența cu care președintele argumentează refutativ împotriva alternativei retragerii precipitate, se află presupunerea sa (nefondată, zice Campbell) potrivit căreia, într-adevăr, opozanții săi pot fi descriși cu fidelitate de acel unic atribut, pe care Nixon îl atașează identității lor. Pe scurt, consideră Campbell, portretul "opoziției", în caracterul său denaturat - compromis de la început - îl
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cuvinte, paradigma narativă "nu furnizează un gen de moralitate sau un adevăr superior altor forme de discurs sau al unor combinații de astfel de forme"630. În final, William Lewis descoperă și alte neajunsuri ale viziunii teoretice a lui Fisher: presupunerea acestuia din urmă, potrivit căreia cele două paradigme ar fi compatibile, pe temeiul subsumării "cerințelor logicii"631 în cadrul unei asumări a fidelității narative, este, în urma examinării cazului Reagan, nefondată. Dimpotrivă, afirmă criticul, ceea ce am constatat, pe parcursul analizei retoricii lui Reagan
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cvasi-inexistent. Însă, observă McKerrow, problemele sunt mai complexe: " Există o varietate de poziții pe care dominați și dominanți, în aceeași măsură, le pot ocupa în orice moment"698. Astfel, orice analiză a discursului puterii, apreciază McKerrow, trebuie să pornească de la presupunerea că "nimic nu poate fi "luat de bun" în ce privește impactul vreunei practici discursive particulare"699. În ultimă instanță, apreciază McKerrow, o practică a criticii (retorice) nu se poate mulțumi cu o simplă analiză a dominării. Trebuie să recunoaștem, notează criticul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
tranziție (cotate ca nelibere sau doar parțial libere de către Indexul Freedom House și care au fost marcate de o schimbare majoră de regim). O altă abordare idealistă este cultura civică. Ea nu măsoară direct sprijinul pentru democrație, ci indirect. Există presupunerea că o democrație necesită o cultură politică participativă și valori răspândite precum toleranța și încrederea. Societățile în care aceste valori nu sunt prezente ar fi inadaptate din start pentru consolidarea unor instituții democratice. Cum reamintesc și autorii, există dubii serioase
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
-i: „diavolul”, „Beelzebut”, „mamona”, „stăpânitorul acestei lumi”, „ucigător de oameni”, „mincinos și tatăl minciunii” și alte asemenea cuvinte. De aceea, poate că unul din numele sub care s-ar putea subînțelege vrăjmașul ar fi și cel de ispită. O asemenea presupunere este confirmată chiar în context, căci Domnul, după cuvintele „și nu ne duce pe noi în ispită”, adaugă cererea de izbăvire de „cel viclean”, ca și cum prin primul cuvânt și prin cel de-al doilea, cu același înțeles, se numește același
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Tinerețea unui erou, biografia apocrifă și hagiografică a șefului statului. întreaga literatură a lui A.E. Baconsky, de pildă, ca și o bună parte din literatura lui Marin Preda, pentru a începe cu doi iluștri dispăruți, dezminte o astfel de presupunere. Cel mai iubit dintre pământeni, ultimul roman al celui din urmă, s-a bucurat de un enorm răsunet, tocmai fiindcă evocă și analizează în adâncime, și cu mare curaj, drama intelectualului român, care-și vede distrusă independența intelectuală, realizarea personală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că “Stabilirea de consuli englezi în București, Galați și Iași lasă să se presupună că acest fapt, deoarece aceste provincii nu au nici un fel de legătură cu Anglia, ar fi intervenit dintr-un motiv de ordin comercial și cum această presupunere pare să se realizeze pe deplin, întrucât Anglia, după informații sigure, dorește să stabilească în aceste provincii mai multe birouri comerciale și prin aceasta să inunde și aceste țări cu produsele sale ieftine, spre marele dezavantaj al celorlalte state”. în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
intervenției chirurgicale, selecționate pe criteriile de mai sus și într-un anumit context clinic (amploare intervenție, afecțiunea pulmonară de bază și cea pentru care este operat, alte tare asociate etc.) după parcurgerea primei trepte de investigații funcționale. Se pleacă de la presupunerea că plămânul operat este mai afectat funcțional și nu contribuie prea mult la deteriorarea postoperatorie a respirației. Bronhospirometria, utilizată inițial în anii 1950, perioadă când a fost introdusă și la noi, aprecia probele spirometrice separat pentru fiecare plămân la pacientul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
legăturilor elective. Un singur aspect i-am reproșat: exageratul său spirit autocritic. Prin această lucrare, mai mult decât prin altele, el a reușit să mă contrazică: exigența i-a determinat conduita de a analiza fiecare expresie, de a-și argumenta presupunerile, de a-și cita cu grijă referirile. Rezultatul este o carte bine concepută, bine argumentată și bine scrisă. Teodor DIMA Introducere 1. O punere în temă Cercetarea de față se va dezvolta în jurul ideii că există în filosofia lui Lucian
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
legătura dintre subiectele și predicatele judecăților ce le alcătuiesc. Este vorba de un subiect absolut, anterior oricărei relații cu un alt termen. Această substanță necondiționată nu poate fi decât sufletul. Silogismele ipotetice, la rândul lor, ne împing să căutăm o presupunere ultimă, la care să se reducă toate presupunerile din judecățile ipotetice. Ca atare, aceasta trebuie să reprezinte totalitatea necondiționată a condițiilor de care atârnă posibilitatea empirică a fenomenelor. Rațiunea ajunge, astfel, la ideea unei substanțe universale capabilă să joace rolul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
alcătuiesc. Este vorba de un subiect absolut, anterior oricărei relații cu un alt termen. Această substanță necondiționată nu poate fi decât sufletul. Silogismele ipotetice, la rândul lor, ne împing să căutăm o presupunere ultimă, la care să se reducă toate presupunerile din judecățile ipotetice. Ca atare, aceasta trebuie să reprezinte totalitatea necondiționată a condițiilor de care atârnă posibilitatea empirică a fenomenelor. Rațiunea ajunge, astfel, la ideea unei substanțe universale capabilă să joace rolul de obiect absolut, iar aceasta este lumea sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
extinderea va putea fi parțială. Așadar, avem două probleme. Prima, până unde să extindem sfera moralității, a doua, dacă extinderea să fie completă sau parțială. Teoreticienii care limitează extinderea domeniului moralității la ființele capabile de trăiri sensibile se bazează pe presupunerea că numai aceste ființe au interese. Adversarii arată că această presupoziție este falsă și că criteriul corect trebuie să fie unul biologic, sens în care vom accepta că putem aduce prejudicii și unei plante. Extinderea radicală a domeniului moralității presupune
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]