KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

apoi intrară într-un desiș de răchite și de salcâmi. Am ajuns pe tărâmul lui Cremene, grăi căruțașul, făcându-și cruce. Dacă o să vezi dănțuind niște arătări în chip de fete frumoase să te faci că nu le vezi... Ai priceput, nepoate?... Am priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli Culae. O să le cânt la găidulcă, să le văd cum joacă!... Și, ca să arate că într-adevăr nu se temea, se apucă să-i zică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
un desiș de răchite și de salcâmi. Am ajuns pe tărâmul lui Cremene, grăi căruțașul, făcându-și cruce. Dacă o să vezi dănțuind niște arătări în chip de fete frumoase să te faci că nu le vezi... Ai priceput, nepoate?... Am priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli Culae. O să le cânt la găidulcă, să le văd cum joacă!... Și, ca să arate că într-adevăr nu se temea, se apucă să-i zică o horă săltăreață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Cică acum îi dau zor, ca să-i facă proces lui Pătrășcanu, da' un proces cu ușile închise, mă-nțelegi... Ca să-l scoată vinovat și de laptele pe care l-a supt de la mă-sa și să-i închidă gura definitiv... Pricepi ce-nseamnă asta, definitiv?... încheie Ticu și simulă cu mâna dreaptă tăierea beregatei. Mafalda îl trase îngrijorată și supărată de mânecă, fiindcă își dăduse frâu slobod la gură, când ar fi trebuit s-o facă pe niznaiul în privința fostului lider

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor: Eu înțeleg bine lucrurile astea, Miroane, dar, vezi tu, Stalin de-abia s-a dus și noi mai avem destul până o să terminăm de construit socialismul în țara asta, pricepi?... Nu vreau să-i lichidăm pe social-democrații lui Titel Petrescu, Jeane!... Doar să-i mai țină Sandu acolo unde sunt acum încă vreo doi-trei ani... Pe urmă o să mai vedem noi ce-o fi! Poate că o să-i și reabilităm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul!... binevoi el să-l lămurească, scoțând din buzunar un revolver și înfigându-i-l în coaste. Ai priceput?...Acum , hai, dă-i drumul!... Direcția Torino!... Lui Nando nu-i rămăsese decât să se supună. Fiatul său se urni din loc și prinse viteză. Dacă așa vă purtați voi cu un comunist, atunci îmi închipui cum vă purtați cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se-ntâmple de pe o zi pe alta. Aici Virgil dădu din cap aprobator, satisfăcut să audă din gura socrului său ceea ce el însuși gândea cu convingere, și privirile i se opriră pe papornița musafirului, care zăcea trântită lângă piciorul mesei. Pricepând aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă cu rachiu, din care se și grăbi să toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
împăciuitor și, destupând din nou plosca lui, mai umplu un rând de pahare. Hai noroc și bine v-am găsit! se grăbi să le ureze, golind de unul singur paharul. Copilul tăcu puțin, ca să asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
fel ca în urmă cu doi ani, îl preveni ca nu cumva să uite să-l poftească și pe el la botez. Ștefănel, care asistase zăpăcit la această plecare precipitată nu se știe unde și nici de ce a mamei sale, nepricepând nimic din cele întâmplate, se porni să bocească și să-și strige mama, cu deznădejdea unui copil care se simte abandonat. Lui Virgil nu-i trebui mult timp ca să-și dea seama că singur n-ar fi putut să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-ncurci mai rău, dădeai din lac în puț!... Mă, e o chestie de obraz aici, obiectă Sever. Eu am intrat la radio pe ușa din față și m-au scos de acolo pe ușa din dos... Lulea ăla nu se pricepe nici să repare un comutator defect!... Directorul Uritescu zâmbi și, întinzându-i mâna peste birou, se grăbi să pună capăt întrevederii: Bine, mă Severe, mi-a părut bine de întâlnire, zise el cu glas vesel. O să văd ce pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
își închipuise ca musafirii săi veniseră numai așa, într-o simplă vizită, tresări mirat. Ticu vorbi mai departe: Băiatul ar avea nevoie de cineva care să-l mai pregătească puțin la matematică... Eu la matematică, îți dai seama, nu mă pricep decât atât cât îmi trebuie ca să-mi fac socotelile la frizerie... Am priceput, răspunse Sever, fără să se grăbească să spună nici da, nici ba. De undeva, din altă încăpere, se auzi glasul Anicuței, care-și striga mama. Norica se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mirat. Ticu vorbi mai departe: Băiatul ar avea nevoie de cineva care să-l mai pregătească puțin la matematică... Eu la matematică, îți dai seama, nu mă pricep decât atât cât îmi trebuie ca să-mi fac socotelile la frizerie... Am priceput, răspunse Sever, fără să se grăbească să spună nici da, nici ba. De undeva, din altă încăpere, se auzi glasul Anicuței, care-și striga mama. Norica se grăbi să iasă, lăsându-l pe Sever singur cu musafirii. Să vedem, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de înaltă clasă. Adică, frate, tu-i aplici băiatului zicala lui Creangă: dacă e cal, să tragă și, dacă e popă, să cetească! spuse Norica îngăduitor. Și tu, care la început ai crezut că elevul ăsta al tău nu se pricepe să extragă nici măcar o rădăcină pătrată!... Ce zici tu de Creangă e altă poveste! i-o întoarse Sever cu un aer grav, uitându-se o clipă spre un perete, unde se vedeau agățate, unul lângă altul, câteva portrete ale unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
puțin ochii, vă rog eu din suflet, că n-o fi foc!... Scrieți acolo că ați găsit marfa roasă de șobolani..., că se propune pentru casare, că trebuie să se scoată din gestiune.... Le-aduceți dumneavoastră din condei, că vă pricepeți!... Nu mă nenorociți, că am nevastă și copii de crescut și o să-mi putrezească oasele-n pușcărie, domnu Stelică... Domnu șeeef!!... urlă lucrătorul din comerțul socialist ca un buhai înjunghiat, luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
o treabă foarte bună în comerțul cooperatist... Ați donat și pământul către stat, arătând că ați înțeles justețea politicii noastre... Tovarășul Stelică e omul partidului. O să-l punem casier la organizația din comună... Îi dăm gestiunea pe mână, că se pricepe! se băgă nepoftit în vorbă Tarbacea, aruncându-i o uitătură chiorâșă, în care se puteau ghici resentimentele pe care i le provocase îndepărtarea vărului Marangoci de la cooperativă, ca urmare a inventarului care-i dăduse în vileag potlogăriile. Stelian se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ei i se punea acea întrebare și nu răspunse. Dar din jurul ei se auziră din nou chicoteli și un student negricios și îndesat îngână cu o voce groasă și behăită, ca un ecou: Daaaaaa.... -Taci, măi, că tu nu te pricepi decât la ode închinate partidului! îl puse la punct poetul pe guraliv. Să vii la mine, să-ți dau vacs, ca să-mi lustruiești bine ciubotele!... Toți râseră. În acest timp, individul cu înfățișare de mops, care până atunci se ținuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se încrucișară, și făcu un pas spre el. Victor îi zâmbi și dădu din cap în semn că nu. Apoi, după ce stătu câteva clipe pe gânduri, se hotărî să-i mărturisească: Eu sunt de la matematică... La poezie nu prea mă pricep, dar când l-am auzit pe tipul ăla zicând de Eminescu că e burghez și reacționar, mi-a venit să-l fluier și să-l huiduiesc!... Surprinsă de afirmația lui, studenta de la filologie îl privi amuzată, apoi începu să râdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
vechi cunoștințe, spre Cercul Militar. Nici unul nu îl întrebase pe celălalt încotro mergea, așa că Victor socoti că era firesc ca el să o însoțească pe fată. Îmi pare bine că suntem vecini, redeschise vorba fata. Nici eu nu prea mă pricep la matematică... Și cine era individul care-a făcut-o pe zmeul? o întrebă Victor, după ce străbătură, umăr lângă umăr, o bucată de drum în tăcere. Fata ridică din umeri. Habar n-am, zise ea. În felul ei de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
tramvaiul cu care veniseră. Din stație, clădirea veche a spitalului se ivea, cu acoperișul ei de țiglă maronie și cu zidurile cenușii, cazone, din mijlocul unor tei și castani cu frunze îngălbenite, pe partea cealaltă a străzii. Eu nu mă pricep la poezie, se scuză Victor, simțind nevoia să spună și el ceva. Nichi e cel mai mare poet! repetă cu obstinație și convingere Bianca, pe un ton vesel și dezinvolt. Traversară strada și intrară în curtea spitalului. Un portar bătrân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
său, avusese astfel mereu despre ce discuta acasă cu Norica, impresionată și ea de isprăvile nepotului lor: Dar de unde a putut, frate, să iasă un matematician ca ăsta?! nu mai contenea ea să se mire. Că nenea Ticu s-o pricepe el la multe, dar cu matematica n-a fost niciodată frate!... Păi fiindcă a fost bine îndrumat, mă Norica, de ce te miri atâta?... îi replica Sever cu mândrie. Evoluția studentului era urmărită în mod discret, dar cu cert interes, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu o iotă de la de la înaltele sfere ale științelor matematice, fata păruse copleșită și cam derutată. Ea nu socotise că avea vreun rost să-și ia notițe, așa cum făcea Victor la cursurile profesorului Vianu, și cu atât mai puțin să priceapă niște lucruri care, oricum, ieșeau din orizonturile ei de interes și de cunoaștere. Ei, ce spui?... Așa-ți place matematica? o întrebă Victor după un curs, curios să afle și părerea ei. Îmi pare rău, dar nu știu ce ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ce spui?... Așa-ți place matematica? o întrebă Victor după un curs, curios să afle și părerea ei. Îmi pare rău, dar nu știu ce ar fi putut să-mi placă, fiindcă, drept să-ți spun, dragă Einstein, eu una n-am priceput nimic! îi mărturisi fata cu o franchețe dezarmantă. La matematica pe care o știu eu nu prea îmi permit nici o părere... De fapt, trebuie să-ți spun că în școală eu cu matematica m-am avut precum câinele cu pisica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să mă asculți și pe mine, domnule Einstein! îi spuse ea pe un ton aproape dramatic. Așa cum stau lucrurile acum, dragule, nu cred că ai putea să mă ceri în căsătorie. Asta ce-nseamnă, mai exact? făcu el uimit. Ńu pricep! Dragule, dacă nu te superi, hai mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt..., îi ceru Felicia cu glas moale, evitând să-l mai privească. Bine... Atunci... la revedere! articulă el supărat. La revedere! îi răspunse ea, cu o undă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
inapt pentru serviciul militar, pentru ca brusc sa fie găsit foarte apt se angajase ca muncitor necalificat pe un șantier, se căsătorise cu prietena lui din liceu și rămăsese la Sibiu, ca să aibă grijă de mama lor bătrână și suferindă. Acum pricepi de ce-ți tot spuneam că nu mă poți lua în căsătorie?... îl întrebă Felicia, când își sfârși povestea. Victor era mai impresionat decât ar fi putut s-o arate; și la fel de revoltat ca atunci când unchiul său Nando fusese arestat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
vă cunosc și să vă asigur de întregul meu respect pentru tot ce ați făcut pentru Felicia... Atât, deocamdată... Cu căsătoria nu suntem așa de grăbiți... Nu suntem grăbiți deloc, întări Felicia. Să nici nu mai vorbim despre asta!... Te pricepi să vorbești, tinere, nimic de zis! remarcă domnul Măgureanu. Dar ascultă..., continuă bătrânul, schimbând tonul și fixându-l pe deasupra ochelarilor cu niște ochi atenți. Vreau să te întreb ceva... (în cameră se făcu brusc tăcere): Lucrezi cumva pentru Securitate?... O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Nichi Stelescu simulase furtul miresei și își recrutase o ceată întreagă de vornicei, care se duseră s-o pețească pe fată, pe versuri parodice născocite de el cu acest prilej. Hazul fusese amplificat și de faptul că nu toata lumea pricepuse cum devine treaba cu furtul miresei și nici povestea cu studenții lălăind la fereastră în zdrăngănit de tigăi și de crătiți aria bufă a pețirii fetei în numele mirelui. Surpriza cea mare o produse Nichi Stelescu însuși, care, în toiul petrecerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]