3,106 matches
-
acest grup a renunțat de bunăvoie la cea mai mare parte a autonomiei lui în favoarea dietei ungare, care era dominată de nobilimea rurală maghiară. Această acțiune se datora temerii ca nu cumva reformele de centralizare ale Vienei să priveze clasele privilegiate de statutul lor special, inclusiv de scutirea de impozite și de controlul asupra țărănimii. Biserica catolică a sprijinit această atitudine și a luptat cu înverșunare împotriva măsurilor luate de guvern, cum era Edictul Toleranței al lui Joseph al II-lea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tele noastre, și care au schimbat, prin trecerea acestor amar de ani, mai toată Înfățișarea și treapădul extern al acestui oraș, dacă nu chiar ceva din palpitul organelor sale intime cu func țiuni esențiale și secrete. Am fost, așadar, spectatorul privilegiat din primele scaune și, uneori, dintre culise al unor premiere de cel mai mare spectacol pe afișul actualităților bucureștene din ultimii cinci zeci de ani, și pe care voi Încerca să le evoc aci numai În trea căt, amintindu-mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
comunității de aici. Sărbătoare, Pogorârea Sfântului Duh. Predica finală este ținută de un tânăr elvețian convertit la ortodoxie. Înalt, blonduț și cu fața suptă, vorbește cu un accent ciudat, simpatic. Predică lungă, elaborată, protestantă, centrată pe "geniul" ortodox de a privilegia limbile naționale în biserică. Cu toate acestea, omul "nu era în duh". Auditoriul simțea și el foarte bine acest lucru, îi era oarecum frică de acest convertit care utiliza armele protestante ale discursului în prea-conservatoarea Ortodoxie. Oare de ce se comportau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la mine faptul că sunt "viu", că doresc să mă instruiesc, să acumulez noțiuni diverse, fără să știu prea bine la ce îmi vor folosi mai târziu un model de formare care este exact opusul "culturii academice" dominante astăzi, care privilegiază hiper-specializarea, efortul dozat pentru atingerea unui scop bine definit etc. Or se pare că tocmai această lipsă de definiție le place. De l'effort pour rien, cel puțin în sensul unei lumi ce caută un sens fiecărui gest, construiește minuțios
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
delir al chiulului, trăiește în sârguința elevului de școală primară. În vremea lipsei de cuvânt, e parolistă și punctuală ca un soldat german la întâlnirea cu tranșeele. Mai simplu spus, muncește și se comportă normal în sânul unei populații care privilegiază din ce în ce mai des mutanții. Și mai are ceva Antoaneta Ralian. Ceva rarisim în meserie. E vorba de politețea față de cel care citește după tine. Redactor atâția ani, domnia sa e pe punctul ca, prin ceea ce face, să-i trimită în șomaj pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
socialiste. Este un document care exprimă clar, categoric și, în același timp, nuanțat, concepția unitară, comprehensivă a socialismului în domenii de importanță vitală pentru progresul societății, un impresionant document al gândirii românești creatoare.“ (Scînteia, 10 noiembrie 1971) LĂCUSTĂ Ion „Este privilegiat, apoi, scriitorul tânăr și prin faptul că ucenicia sa literară se face într-un climat de înaltă competitivitate a valorilor creatoare. Efortul creator solicitat de partid, de secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, întregului popor de a se desfășura la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
analizei, cercetării sale sagace și dreptei sale aprecieri. Nu există momente ale dezvoltării care să nu fi fost trasate, în procesul amplu de construcție a societății contemporane românești, de către secretarul general al partidului. Astfel, arta și cultura nu reprezintă domenii privilegiate în această sferă de preocupări, dar se bucură de privilegiul de a-și întemeia locul și rostul, în edificarea socialismului multilateral dezvoltat, pe cugetul revoluționar și pe forța înnoitoare a creativității lucide și avântate care imprimă fiecărei decizii și fiecărui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
minoritate se catolicizează și intră în rândurile feudalității maghiare, alții - cei mai mulți - decad chiar până la nivelul țărănimii dependente, devenind iobagi. Din a doua jumătate a secolului XIV-lea și în deosebi după 1400, adunările nobiliare se transformă în congregații ale stărilor privilegiate din Transilvania, preludiu la «Unio trium nationum» care consemnează excluderea românilor dintre categoriile dominante, dintre «națiunile» recunoscute oficial de regalitatea dela Buda. Iobagii, slugile aveau caracteristica de a depinde de un stăpân. Iobagul ascultă de stăpânul - domnul, boierul sau mânăstirea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
românii transilvăneni ca o abolire - evident, cu condiția acceptării unirii cu Roma - a statutului de inegalitate în care fusese aruncată până atunci populația autohtonă și majoritară a Transilvaniei. Diploma din 1701, mai mult decât cea din 1699, leza interesele stărilor privilegiate din Transilvania. Între sprijinul lor și al românilor, Curtea dela Viena a sfârșit prin a prefera pe cel dintâi. Decizia a pecetluit soarta diplomei: ea nu s a aplicat niciodată. Speriată de propriu-i radicalism, Curtea Imperială nu a intreprins
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aplicat niciodată. Speriată de propriu-i radicalism, Curtea Imperială nu a intreprins nimic, când prevederile diplomei nu au fost puse în aplicare. Pentru românii transilvăneni, ea a rămas doar un temei legal pentru revendicările de egalitate în drepturi cu națiunile privilegiate de-a lungul întregului secol XVIII-lea. Evaluarea consecințelor unirii cu Roma a unei părți - rămase minoritare - a românilor transilvăneni trebuie să ia în considerare atât aspectele pozitive cât și pe cele negative. Unirea a restabilit canalul de comunicație cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
așa cum știu ei cel mai bine, adică cu mici, grătare din abundență, carne friptă, bere și muzică dată la maximum din boxele de la mașini, adică exact cum stă bine unui 1 Mai popular.“ În toată această poveste, bucureștenii au fost privilegiați, pentru că reporterilor lea fost mai landemână să dea câte o fugă la Cernica să vadă ce se mai întâmplă, așa că despre ce au făcut ei am putut afla informații mai diverse. Ce au făcut? Păi, cam același lucru: „Vremea a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
există cei care susțin și dreptul copilului-încă-nenăscut. Dar cred că lumea în care trăim are tendința de a face un transfer semantic, să-i zicem, destul de dubios : se amalgamează noțiunea de viață și cea de existență. în ceea ce mă privește, privilegiez noțiunea de existență, care are un sens cultural, nu doar natural. Nu orice este viață (deci Natură) trebuie sacralizat neapărat (văd în acest fenomen mai degrabă un semn al spaimei de moarte, deci o valoare slabă) ; atunci când cronicarul de la Osservatore
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în Observator cultural, n aș vrea să mă repet. Alex. Leo Șerban : Apropo de asta. Tu ești un spectator avizat și privilegiat - avizat pentru că ai văzut mult teatru la viața ta și deci poți să discerni valoarea de non-valoare și privilegiat pentru că ai și unde să scrii despre ceea ce vezi... Dar tu vii, ca și prietenul nostru Adrian Mihalache, dinspre zona Politehnicii, așa că nu pot să nu te întreb : cum ești perceput de către ceilalți critici drept ”unul de-al lor” sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Este speriat, ca evreul de cruce” <endnote id="(107, p. 119 ; 3, p. 66)"/>. Evreul este deci ca Diavolul. Ambii sunt speriați de cruce. Perspectiva mito-folclorică Conform logicii mentalității tradiționale, femeia În general și evreica În particular au o relație privilegiată cu Diavolul („Dracul e calul babei”). Nu doar Cristos s-a născut dintr-o evreică („Maica Domnului a fost jidaucă”, spune o credință din Bucovina ; <endnote id="cf. 259, p. 427"/>), ci și Anticrist : „La sfârșitul lumei, Lucifer se va
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
debitează conaționalii. Intemperanța este consubstanțială spiritului lumii caragialești și declamativul este acompaniat adesea de exclamativ : „Ah, mamițo ! Menuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc !”. Cea de-a doua serie este mai interesantă pentru că privește un anumit tip de literatură sentimentală a amintirilor privilegiind momentul regăsirii locului natal, implicit al copilăriei ca vârstă de aur. Doi „mari clasici”, dintre care unul romantic, excelează în acest sens : Mihai Eminescu și Ion Creangă. Antiliric, naratorul expediază iritat aceste clișee ale emoției regăsirii, a răspunsului simpatetic din partea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spune că naratorul chiar înregistrează ceea ce se află în cuprinsul câmpului său vizual, însă se întâmplă ca imaginea să nu aibă sonor sau sonorul să fie bruiat, ceea ce creează un efect de film mut, amplificând gesticulația personajelor. În mod cert, privilegiat dintre toate aceste simțuri este văzul. Naratorul vizionează scene de viață urbană, decupajele sunt aproape filmice și unite la montaj dau o impresie puternică prin eliminarea premeditărilor estetice. Transfe- rând în limbajul filmului, înregistrarea nemediată a eveni- mentului brut se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asemenea fire, nicio înfăptuire nu poate să planeze asupra autorului său cu o gravitate normativă irevocabilă”>footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 140. </footnote> . Ieșirea din timp se face în temeiul unei ritualitați care anulează investiția de lungă durată, care privilegiază cel mult spectacularul înre- gistrării într-o glorie efemeră. Mihaela Czsobor-Lupp con- chide, de asemenea, că perfectibilitatea lipsește dintre coordontale morale ale firii românilor, iar temporalitatea istorică, nu cea ritual-ciclică este înregistrată sub semnul distructiv al schimbării. „Primul și cel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din perspectiva circumscrierii sale într-un cadru realist, ci doar un efect Coriolan- Dră- gănescu care ne proiectează un film al unor spectaculoase deformări. Lefter Popescu - omul fără însușiri Istoricii literari nu au acordat prea mare importanță faptului că figurile privilegiate de Caragiale sunt cele ale funcționarilor. Lumea în care Caragiale trăia era una a unor instituții recente, a unor deprinderi și reflexe sociale noi, a unor servituți de cu totul altă factură decât cele ale lumii fanariote din care face
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la bancă pentru a încasa cele două sume, Lefter este pus în fața a ceea ce cu sintagma de „ironie a sorții”, face ca în ecuația absolutului și a simetriilor perfecte să se strecoare un chiasm demonic, o inversiune malefică, pentru că demonologia privilegiază inversiunile. Reacția lui Lefter are ca și în celelalte episoade caracte- risticile unei crize de isterie : „ș-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să tropăie din picioare, făcând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acest cuplu de forțe un dispozitiv alimentat în permanență de „setea de intemperanță” ăHoria-Roman Patapieviciă a unuia dintre personaje. Pe cei doi, Lache Diaconescu și Mache Preotescu, îi desparte onomastic o consoană, L și M devin interșan- jabile, iar scriitorul privilegiază confuzia în numeroase împrejurări : 9 devine 6, strada Sapienței nr. 11 bis devine strada Pacienței nr. 11 bis etc. Și numele de familie ne situează în aceeași familiaritate, dincolo de terminația „-escu” proprie numelor de familie românești. Înrudirea are loc și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
legați de mare, de poezie, de lumină - la Balcic! Pe urmele Reginei Maria, îndrăgostită de coasta stâncoasă și albă, vin din ce în ce mai mulți „pelerini” și, iată și noi suntem unii dintre cei care au reușit să „înfăptuiască” acest drum. Suntem, însă, privilegiați față de mulți alții, pentru că noi chiar locuim în una din clădirile aflate în grădina Castelului Ei, pentru două zile. Aceste zile, în mod sigur, vor fi „reginele” vacanței noastre, iar eu, dezmeticită acum, la câteva ore de la sosire, nu-mi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sau in. La primele ore ale dimineții, în capătul dinspre Ipanema, cealaltă plajă faimoasă din Rio, o colonie de pescari oferă amatorilor pește proaspăt prins din ocean. Aveam câțiva români stabiliți de mulți ani la Rio care locuiau în blocurile privilegiate de pe Avenida Atlantica, în apartamente elegante, confortabile, unde eram invitați la diverse aniversări și sărbători sau pur și simplu pentru a admira Copacabana de la "înălțime". Mi-a rămas în amintire apartamentul domnului Steuermann, un român-evreu foarte bogat, cu o avere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
talentat compozitor de tangouri). Binecuvântate sunt orașele așezate la mal de ape. Dacă stau să mă gândesc, marile civilizații au apărut pe Nil, Tigru și Eufrat, Gange, pe Fluviul Galben, pe țărmurile Mediteranei. Din punctul ăsta de vedere, Montevideo este privilegiat așezat în estuarul Rio de la Plata, la întâlnirea cu Atlanticul. Este adevărat că atâta apă aduce uneori, în "iarna" uruguayană, cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
désordre ordinaire de l’ensemble des choses sensibles” (cf. L’homme et la coquille, în Oeuvres, I, Pléiade, p. 887). Privite izolat, cristalul, floarea, cochilia uimesc într adevăr prin perfecțiunea lor (aparent ?) rațională, dar nu cumva luarea lor în sine, privilegiindu-le, omite ordinea, prea complexă și vastă pentru a putea fi remarcată, a tuturor formelor naturale ? Nu cumva „le désordre ordinaire de l’ensemble des choses” e în realitate o ordine mult mai cuprinzătoare, integratoare a tuturor fenomenelor ? Plaja însăși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Se neliniștește pentru pacea lumii, a aruncat la gunoi propunerile Uniunii Scriitorilor: „Pace fără condiții”. Apoi a povestit despre nașterile celor patru copii: David s-a născut în mașină. Toate nașterile au fost ușoare și fericite, ca și cum ar fi fost privilegiată în tot. Despre Erica (la cadette) a spus că dansa în pântecele ei când punea muzică! Despre rolul de mamă: a avut mereu pe cineva care se ocupa de copii, ea nesuportând prezența unui copil mai mult de două ore
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]