95,170 matches
-
de politicieni, administratori și "onegiști" au creat, cu cinism și iresponsabilitate, situația insuportabilă de azi. Doamne de la asociații care-l apără pe câine de om, și nu pe om de câine, au încasat în demență cecuri din străinătate, jurând cu priviri mai umede decât ale lui Azorel că vor asigura un tratament uman bieților câini "comunitari" (bine că măcar ei și fotbaliștii fac parte din "comunitate", că până intrăm și noi, mai va!) Dar blondinele doamne ce-și smulg acum moțul
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
a poetului de-acum vîrstnic de-a atrage atenția asupra sa în mediul francez se produce în 1910-1913, nu prea fructuoasă, dar ilustrativă pentru "visul de glorie și putere" (T. Vianu), care-l mistuie pururi. Deci un tipic erou romantic. Privirea i se îndreaptă, explicabil, spre trecut, dînd unora impresia că ar fi "un întîrziat într-o epocă defunctă": "Paradoxul se explica prin cultul nemărginit al poetului față de generația de la 1848, pe care îl întreține în opera de tinerețe și asupra
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Nedelcovici se apleca adesea spre geanta ce-o așezase lîngă sine, pentru a-și scoate pipa și a fuma. De fiecare dată însă, era silit să-și întrerupă gestul spre a răspunde la insinuantele întrebări care se precipitau. Întorcîndu-și întîmplător privirea către Traian Iancu, l-a surprins cum îi cotrobăia în geantă. "Am confundat-o cu a mea", a sunat explicația jenată a deochiatului fost "responsabil cu banii" al Uniunii noastre: Am plecat și m-am îndreptat spre casă, își continuă
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
exterior, un tub cu neon se aprinde în cameră. Timpul de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei lui surori, iar soția lui
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
și degradare, de trufie și ascetism, sub semnul unei religiozități primordiale, gata parcă a izvorî din cosmicele genuni, dar încă neformulată: "Aici, unde sîngele nostru - al fiecăruia dintre noi -/ este un vrej răsucit către soare.(...) Aici, unde lumina este pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme.(...) Aici, unde foșnește, în fiecare dintre noi,/ un copac prăbușit și unde abia după moartea mea/ va fi întins, peste tot, un pămînt nou: peste nisipuri/ și peste glia săracă
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
marionetistul-șomer-funcționar agil îndrăgostit păgubos, și nici soția acestuia, Cameron Diaz, ciufulita senzuală iubitoare de necuvîntătoare. Investigarea psihanalitică a diverselor libido-uri capătă dimensiuni "metafizice" de tot hazul, aglomerate aleatoriu. De la modul de teleportare artizanală pînă la imaginea tremurîndă prin "hubloul" privirii indicînd intrarea în pielea vedetei brusc devenită "celălalt" și de la declicul memoriei maimuței traumatizate pînă la scena aiuritoare cînd însuși Malkovich se trezește contaminat de viciul egolatriei, într-o lume saturată de el însuși...
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
-ți imaginezi/ până la capăt/ această figură geometrică/ dacă poți" (Punere în abis). Acest "tu", impersonal, generic, pe care cititorul îl regăsește în mai multe poeme, pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în adâncul lui. Aceeași funcție, a dedublării, o îndeplinește și livrescul remarcat de critici, sub diverse forme, încă de la debut. Dedublarea ar putea fi pusă în legătură cu "vârstele" pe care le parcurge eul poetic și care se
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
de localnici, uneori fără să se îmbete. Beau și femeile, și tinerii, toată lumea, astfel că la un moment dat Kaplan începe să-i distingă pe români de germani, de pildă (în Transilvania) după cît de limpede și focalizată le e privirea. Drept e că de la punct încolo, dezgustatul Kaplan începe el însuși să bea incriminata țuică, fără să i se mai pară că în felul ăsta se alătură unei spețe involuate. Finalmente, la Sibiu, orașul care se bucură de cea mai
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
notarului feudal dijmele, mai mult alimente și băuturi. Alături de pînza flamandă, Le paîiement de la dîme, pe un perete alb trona portretul amfitrioanei de al cărui pictor nu-mi mai amintesc. Nu am uitat tonul lucrării; un verzui de toate nuanțele, privirea acută a femeii de o intelectualitate glacială care te obseda mult timp după aceea, pînă la mănușile verzi și ele croite dintr-o piele de crocodil. Vera, în timpul vizitelor, invitat de Nichitici, bărbatul ei distins, avea pentru mine o atenție
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
să-i identificăm - pe Surkov din pricina indignării legate de numele lui (fusese inchizitorul lui Pasternak) și pe Tvardovski din motive contrarii. Era directorul lui Novîi mir, unde fusese publicat Soljenițîn. La un capăt al mesei de pe estradă, un bărbat cu privire fioroasă ce caută parcă biciul pe care are obiceiul să-l mânuiască, cenzorul cu ceafă groasă și rictusul adecvat și agresiv pe buze - tot ce trebuie pentru Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
lipsită de orice inhibiție în fața riscurilor pe care le presupune întîrzierea, fie ea și voită, în spațiile unei imagini deja erodate prin uz, artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență din pictura noastră de astăzi. Sub aparența unei priviri conformiste și ușor de localizat în convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
merge uneori pînă la citat, la prelevare iconografică și simbolică explicită, - al unei clasicități în pragul disoluției, preluată din mers de o lume creștină aflată și ea tot într-un prag, însă în acela al nașterii. Această disponibilitate simultană pentru privirea directă și pentru memoria resuscitată, pentru lumea vizibilă și pentru aprofundarea analitică a structurilor limbajului și a codurilor de comunicare, face din pictura Ioanei Bătrânu, așa cum apare ea în acest remarcabil Interior melancolic, unul dintre cele mai complexe, mai profunde
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
români! De câtă loialitate sunt capabili se vede acum, când încearcă să-și acopere incompetența în vorbe și jurăminte fierbinți adresate noului �obiectiv", Ion Iliescu. Despre curaj, profesionalism și dăruire, ce să mai vorbim! Dacă șeful statului poate deveni, sub privirile adormite ale gărzilor de corp, ținta batjocurii oricărui psihopat, atunci domnii cu pricina ar trebui să aibă măcar demnitatea de a folosi arma din dotare într-un scop util: punându-și-o la tâmplă și executând foc de voie! Batjocorirea
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
corp, ținta batjocurii oricărui psihopat, atunci domnii cu pricina ar trebui să aibă măcar demnitatea de a folosi arma din dotare într-un scop util: punându-și-o la tâmplă și executând foc de voie! Batjocorirea lui Emil Constantinescu, sub privirile complice ale celor plătiți din banii mei și ai concetățenilor mei pentru a-l apăra pe șeful statului (aș fi la fel de indignat și dacă cel vizat ar fi fost Ion Iliescu, despre care chiar că nu pot scrie nici măcar un
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
datorie față de organismul concentrat al ideii de stat. În război, își face datoria cu conștiință, de unde și rolul său în completul de judecată care îl condamnă la moarte pe Svoboda (deci participarea la crimă). Dar, în momentul spînzurării lui Svoboda, privirea acestuia îi zdruncină total încrederea în conștiința sa anterioară. "Rațiunea nu mai poate face ordine în lucruri iar Apostol se simte plutind pe deasupra". De acum încolo apar, la el, stările anxioase, conflictuale și torturante. Amînări se mai petrec. Dar clivajul
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
mirosind a gunoi, un individ de o agresivitate paroxistică... Și, ca să completez contextul emoțional-afectiv până în cele mai mici detalii: viziunea unui pește gras, cu solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de observarea agitației din sala de așteptare și cuprins de un fel de toropeală, ca și cum ar fi stat ore
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
incitant, într-o manieră cu totul proprie, într-un rar film de coautori care știu că literarul valid în cinema e acela din interstiții, nu din șocuri de acțiune și replici verbioase, ci mai degrabă din revelația subtextului tăcut, din privirea eroilor și a obiectivului aparatului de filmat. Date care se cer totuși construite - n-avem încotro - "literar". Ecuația nu e tocmai de la sine înțeleasă, de vreme ce ea scapă, cum vom vedea, unor cineaști reputați ai momentului, trecînd din eșec în eșec
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
micului ucenic vrăjitor este un german... Această opțiune a autoarei britanice vorbește de la sine. (Autorul își exprimă asentimentul printr-un zîmbet). Dar acesta este un alt capitol. Să revenim la România și la romanul în paginile căruia tratați cu o privire "necruțătoare" atît echipa Ambasadei Germane de la București cît și pe foștii colaboratori ai vechii securități îmbarcați la bordul așa-ziselor noi servicii de informații. Cărui fapt se datorează această "vivisecție" a celor două sfere, a celor doi poli în jurul cărora
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
și în literatura de după 1989, la Nicolae Breban (Amfitrion), Mircea Cărtărescu (Orbitor) sau Augustin Buzura (Recviem pentru nebuni și bestii). Mircea Anghelescu nu se oprește, însă, numai la texte, la specificul lor estetic, iese și în afara lor, aruncând câte o privire și către cei care le-au scris. Rezultatul este surprinzător, între autor și text apare uneori o contradicție de proporții, mărturisind versatilitatea, impostura unor scriitori, altminteri de mare talent. Astfel, excesul de culpabilizare al unor comuniști (cazul Herbert Zilber, de
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
iglou, ca o prizonieră. Confruntarea tîrzie dintre cele două femei, rostirea adevărului determină moartea amantei. Oricum, minciuna a avut lațul mare. Rodica Negrea marchează trecerea de la vorbirea directă la cea indirectă, joacă parantezele, schimbă registrele și tonurile, felul adresării, al privirii, al mimicii. Clipa rostirii, de fapt a așternerii adevărului, este eliberatoare pentru amîndouă femeile, iar amanta se scurge în moarte. Rodica Negrea introduce termenii confruntării pe scenă și păstrează codul japonez în tot ce face. Mărturisesc că am fost tulburată
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
pe departe că Funar e nebun. Asta e partea plină a paharului. Partea goală e că, la un moment dat, el va da seamă pentru dezordinea sistematică, pentru incitările la ură interetnică și pentru abuzurile "în numele limbii române" petrecute sub privirile impasibile ale unei clase politice tembele și iresponsabile. Evident, patriotismul lui Funar mizează, ca la bâlci, pe reacțiile viscerale ale populației needucate, refulate, prăbușită sub nivelul de trai al oazelor sahariene. Funar n-a furat nimic, el s-a așezat
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
omului determinat, al personajului, poate la fel de spectaculos ca și opera (și pentru care există un imens material documentar), Mihai Oroveanu a stabilit configurația unei creații care și-a dobîndit propriul său echilibru, expresivă și autoritară prin sine însăși, dincolo de unghiul privirii interesate sau de omeneștile tentații ale ambalării sentimentale. Această arhitectură muzeografică, puternică, austeră și rafinată, în același timp, se sprijină pe patru componente esențiale, dintre care doar două îl privesc în mod direct pe Apostu, în calitatea sa nemijlocită de
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
reuși să se cumpere un bilet la Maestrul și Margareta Cătălinei Buzoianu sau la Richard al III-lea făcut cu Silviu Purcărete? Ștefan Iordache era fascinant. În felul cum fraza, cum pășea, cum respira, în detaliul gestului sau în vorbele privirii. Cu cei doi regizori a lucrat și după '89. Cu Purcărete a făcut Titus Andronicus unde violența cruzimii își schimba aiuritor vocile și fețele. Cu Cătălina Buzoianu l-a creat pe generalul Cearnota din Fuga. De fapt, așa îl duc
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
ce respiră în toți porii. Artistul Ștefan Iordache întruchipează o alianță de daruri aranjate de lumina divină. Astfel luminate, darurile s-au contopit în genialitate. Fidel scenei, scîndurii de lemn mai presus de orice, Generalul, fie el Cearnota, poartă în priviri freamătul personajelor, dar și melancolia existenței lor. Îl văd astăzi, traversînd seren o întindere albită de zăpadă, într-o sanie fantastică, ca un boier încălzit de o blană rusească sub cerul înstelat. La mulți ani, Ștefan Iordache!
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]