3,972 matches
-
naționale Prevederile tratatelor de pace nu au rezolvat absolut deloc conflictele naționale din Europa de Răsărit; practic, acestea aveau să devină în multe privințe mai tensionate și mai înverșunate. Deși unele aspecte au fost într-adevăr soluționate, altele și mai problematice vor apărea în locul lor. Era firește imposibil de elaborat un acord care să-i împartă în mod echitabil pe locuitorii Balcanilor conform unor criterii pur naționale; zonele de graniță se intersectau prea mult din acest punct de vedere. În ciuda acestui
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politicii regretului" (Nienass, 2013). Politica românească a regretului. Restructurări ale memoriei naționale. Statul român s-a racordat cu întârziere la noua cultură europeană a căinței, exprimându-și regretele formale prin două documente menite să reconcilieze societatea românească cu trecutul său problematic. România s-a alăturat galeriei de "state ale părerii de rău" (Lind, 2008: sorry states), împărtășindu-se astfel din cultura căinței, odată cu asumarea Raportului Final elaborat de Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România (Wiesel, 2004). Raportul, comisionat de președintele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de povara trecutului autocratic. Una dintre cele mai "fierbinți" întrebări ce se solicită a fi adresată în vremurile post-autoritare ridică problema modului cum ar trebui abordat și administrat trecutul dictatorial - "Cum trebuie societățile [democratizate] să se raporteze la trecutul lor problematic?" (Teitel, 2000, p. 3). Ca regulă generală, trecerea bruscă de la un regim politic la o altă formă de organizare politică (fie că se face prin revoluție sângeroasă, revoluție "de catifea", sau printr-o lovitură de palat) antrenează un proces de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comisionarea adevărului istoric prin comandă politică, ca bază pentru condamnarea unui regim politic, în condițiile în care concluziile "procesului comunismului" au fost deja ante-pronunțate. Comisia s-a achitat de sarcina care i-a fost fixată, ignorând toate aceste chestiuni profund problematice, care pun sub semnul întrebării întreaga validitate a demersului analitic realizat în paginile Raportului, și ridică alte îngrijorătoare semne de întrebare cu privire la statutul epistemic general al istoriografiei sponsorizate statal: care este validitatea epistemologică a adevărului istoric (pre-concluzionat) produs la comandă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de 73,4 la sută dintre respondenți considerând că soții Ceaușescu nu și-au meritat soarta. Desigur, ca indicator al nostalgiei comuniste, această evoluție a opiniei publice înspre dezavuarea condamnării la moarte și executării lui Nicolae și Elena Ceaușescu este problematică. Este dificil de determinat cu precizie cât este vorba de nostalgie și cât este vorba de considerații morale care nu nimic de-a face cu nostalgia după comunism. Însă per total, metamorfoza spectaculară a opiniei publice românești cu privire la executarea soților
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1852] și prin aceasta, în vederea pășirii spre un viitor democratic. Totuși, după cum se va vedea imediat, confruntarea trecutului prin criminalizarea sa nu este singura posibilitate din gama de opțiuni disponibilă actorilor politici care dețin frâiele puterii în ordinea curentă. Moștenirea problematică a trecutului poate fi administrată în două maniere complet diferite: 1) printr-o strategie evitaționistă, care presupune implementarea unei "metodologii a uitării" derulate sub patronajul unei "politici a amneziei" cu privire la trecutul dificil; 2) prin strategii confruntaționiste, care presupun reglarea conturilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
amneziei uitare naturală ignoranță programată reprimare strategii confruntaționiste politici ale anamnezei stăpânire criminalizare condamnare demonizare exorcizare simbolică asumare reflexivă perlaborare autoexaminare critică normalizare istoricizare și contextualizare înțelegere comparativă Strategia evitaționistă se bifurcă în două modalități specifice de gestionare a trecutului problematic: i) prin instituirea amneziei programate politic, în special prin decretarea de legi ale amnistiei, prin care elita politică încearcă să "îngroape" trecutul dificil în uitarea colectivă. Elocvent în acest sens este exemplul furnizat de gestionarea trecutului franchist în Spania post-autoritară
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
post-franchistă a optat pentru "instituționalizarea uitării" (Grosescu și Ursachi 2009, p. 49) realizată prin legiferarea amnistiei generale; ii) prin promovarea uitării survenite pe cale naturală, odată cu trecerea timpului și cu dispariția biologică a purtătorilor amintirilor de primă mână referitoare la trecutul problematic. Această strategie din urmă a fost angajată de Rusia post-sovietică, a cărei elită politică a eludat sistematic confruntarea cu trecutul. În ambele cazuri, statul posttotalitar pus în fața situației de a administra o moștenire istorică dificilă recurge la "politici ale amneziei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comunist prin supunerea acestei perioade unui proces de criminalizare, judecare și în cele din urmă de condamnare ca "ilegitim și criminal". Stăpânirea trecutului (eng. mastering the past, germ. Vergangenheitsbewältigung) presupune inițierea unor proceduri oficiale de reglare a conturilor cu trecutul problematic moștenit de societatea curentă în urma tranziției către o ordine politică posttotalitară. Cea mai frecvent utilizată modalitate de luare în stăpânire a trecutului este prin criminalizarea sa, prin instituirea unei "justiții tranziționale". Prototipul justiției tranziționale este reprezentat de procesele de la Nürnberg
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
participanților și a coalițiilor lor, în evaluarea incidenței și a efectelor diferitelor alianțe asupra deciziilor. Oricum, precizează autorul, în măsura în care nu sînt orientate pur și simplu către soluționarea unor probleme concrete, imediate, contingente, studiile politice pot contribui mult la revizuirea unor problematici clasice ale științei politice. Este de la sine înțeles, de exemplu, că atunci cînd e prezentată o individualizare și o abordare aprofundată a participanților la procesele decizionale va exista posibilitatea să fie supusă atenției și să fie rezolvată, într-un mod
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ocupă un loc central în aproape toate abordările politologice contemporane. Și dacă în zilele noastre aproape nici o analiză serioasă nu mai pune la îndoială importanța și semnificația votului democratic, totuși punerea în aplicare a tuturor criteriilor sale rămîne încă destul de problematică nu numai în regimurile implicate în procesele de tranziție democratică. Criteriile avute în vedere se referă la caracterul de a fi universal (adică valabil pentru toți), liber (adică lipsit de orice constrîngere), egal (adică fiecare vot să conteze la fel de mult
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sînt foarte mult puse în discuție în S.U.A., dar nu numai aici: a) suma de bani pe care fiecare candidat și fiecare partid o poate cheltui pentru obținerea voturilor; b) modalitățile de acces la propaganda televizată. Lucrurile sînt însă mai problematice în cazul Italiei. Aici nici un candidat nu poate să cheltuiască, în medie, mai mult de 90 de milioane lire pentru Camera deputaților și mai puțin de două sute de milioane pentru Senat. Problema timpului de propagandă televizată admisibil, pro-blemă destul de acută
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
policy networks sau issue networks. Oricum, în măsura în care nu sînt orientate pur și simplu către soluționarea unor probleme concrete, imediate, contingente (caz în care politologul s-ar transforma în tehnician gata să intervină), policy studies pot să contribuie la revizuirea unor problematici clasice ale științei politice. Este de la sine înțeles, de exemplu, că o individualizare și o prezentare aprofundată a participanților la procesele decizionale va da posibilitatea să fie supusă atenției și să fie chiar rezolvată, într-un mod satisfăcător, problema existenței
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a lui Torrens 1996, 345-350], mai ales de cei care dețin puterea politică, economică, socială, religioasă) și semnificativ (adică să aibă influență asupra împărțirii puterii politice, în termenii responsabilităților și funcțiilor). Totuși, punerea în aplicare a acestor criterii rămîne destul de problematică, nu numai în regimurile implicate în procesele de trecere către democrație. Chiar și atunci cînd votul este liber, exprimarea sa poate fi destul de dificilă. Pentru a da un exemplu, numai unul, dar elocvent, e cunoscut faptul că în Statele Unite continuă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
determină dezvoltarea unor politici publice și reculul altora, accelerarea unora și încetinirea altora. Odată stabilită o multitudine de posibile soluții, este destul de delicată sarcina de a alege doar una. Și procesul de alegere a uneia dintre politicile publice conține elemente problematice și conflictuale. Autoritățile politice pot considera necesară o evaluare, nu strict economică, a alternativelor, chiar dacă e fondată pe un calcul al costurilor și beneficiilor, și al previziunilor de succes. Vorbind despre autorități politice chiar dacă în interacțiune și în colaborare cu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
posibile; nu intenționează să maximizeze datele și informațiile. El se limitează, mai curînd, în mod conștient, la satisfacerea unor anumite exigențe, definite într-un mod mai realist, ca aprecierea unui număr (reținut de el însuși, ca adecvat) de alternative, de problematici, de consecințe, un număr suficient de mare, dar nu exhaustiv. Decizia va fi luată, politica publică formulată și pusă în practică și, cînd devin disponibile alte alternative și alte informații, decidentul va recurge la reformularea "rațională" a fiecărei politici publice
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
apel la schema raționalității limitate. Alteori, ținînd cont de multitudinea variabilelor, a actorilor, a presiunilor și de tot ceea ce au învățat din politicile publice anterioare, vor formula și reformula politica publică după schema extinderii fragmentate. În fine, alteori, în fața unei problematici nemaiîntîlnite, a unei incontrolabile și confuze multitudini de variabile, actori, presiuni și soluții, vor fi obligați să accepte schema coșului. În orice caz, se va urma o politică publică ce are caracteristici specifice, clasificabile în funcție de unele variabile. Modalitatea de clasificare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
zis formală, pentru că se bazează pe respectarea regulilor și procedurilor, și democrația așa-zis substanțială, pentru că urmărește rezultatele procedurilor formale în ceea ce privește egalitatea și bunăstarea cetățenilor, reprezintă esența discursului filosofic, teoretic, politic, empiric asupra democrației. Totuși, chiar ținînd seama de aceste problematici inevitabile, analiza prezentată în acest capitol se va concentra aproape exclusiv asupra constituirii, funcționării, transformării și asupra problemelor regimurilor democratice. Cele mai recente valuri de democratizare au dus la apariția celui mai mare număr de regimuri democratice care au existat
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sau de forțare a procesului de decizie. Această temă a fost deja tratată parțial în capitolul referitor la guvernări. Aici ar fi potrivit să subliniem că selectarea criteriilor pe baza cărora se evaluează democrațiile constituie ea însăși un fenomen foarte problematic. Lijphart [1989] utilizează două criterii: durata guvernelor și ca-litatea. Primul criteriu e relativ simplu de definit, cel puțin pentru democrațiile parlamentare (chiar și în acest caz e obligatorie trimiterea la capitolul despre guverne); al doilea este, din contră, foarte dificil
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
forme" nu mai reprezintă un "adevăr" de la sine înțeles și tocmai din acest motiv "formele" devin obiecte de cercetare sistematică: științifică sau filosofică. Cercetarea filosofică lucrează de la bun început cu o "teză", cum ar spune Aristotel, anume cu o "soluție", problematică ea însăși, recunoscută a fi astfel și susținută, totuși, în mai mare măsură decât alte variante de soluții ale problemei. În tot cazul, când este vorba despre problema anunțată mai sus, anume natura "formelor" anticipative a intenționalităților cu sens de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
socotite confirmatoare, deși rostul lor, în cel mai bun sens, este, firesc, doar ilustrativ; ele sunt luate, de cele mai multe ori, ca de la sine înțelese în valabilitatea lor, deși valabilitatea nu este decât a principiului (identității, în acest caz), ea însăși problematică, dacă ținem seama de convențiile strict formale care susțin însuși "principiul" în ceea ce este el, fapt, de altfel, semnalat și trecut în condiție interogativă uneori, aporetică de unii cercetători actuali, mai cu seamă din orizontul filosofiei analitice și din cel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Și este acesta un "surplus" pentru el? Iată întreabări puse de alți filosofi contemporani, urmând și ei aporetica mai veche a filosofiei și, totodată, suspendând evidența de "obiectivitate" a obiectului, ca și cum aceasta, acceptată, totuși, la un moment dat, ar fi problematică, dar admițând ca fiind dată și, desigur, ocolită de întrebare, gândirea (conștiința) însăși. De unde, așadar, puterea "transcendentală" față de ceva ce devine, tocmai prin intervenția acestei puteri, "obiect"? Și în funcție de această problemă se structurează fel de fel de întrebări care dau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot fi socotite aici, într-un sens analogic; ca și formele a priori care intervin constitutiv în dobândirea cunoștinței, despre care vorbește Kant. Oricum, în orizontul judicativului omnipotent, enunțul S este P constituie cel mai simplu și, totodată, cel mai problematic enunț. Principiile logice (cele trei amintite) au și ele un conținut (un "obiect"), nefiind funcții pure a priori sau acte constitutive neintenționale, fenomenologic vorbind (imposibile, de altfel, și unele și celelalte). Dar conținutul nu le aparține, nu le este propriu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care a atins adevărul) este scop absolut; tot ceea ce este gândit, rostit și făptuit trebuie să se sprijine pe acest gând despre cunoașterea valabilă. Ceea ce înseamnă că problema corectitudinii gândirii și cea a originarității intuiției intelectuale sunt scoase din registrul problematic al "logicii" (logos-ului formal), fiind elementele apodictice ale acesteia; evidența lor, așadar, este necondiționată. Tocmai corectitudinea gândirii și originaritatea intuiției intelectuale reprezintă, având sensurile menționate, temeiurile ultime ale logos-ului formal în ipostaza logicii aristotelice, a logicii-organon. Acestea două
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o dovadă suficientă pentru încadrarea funcțională a analiticii transcendentale și a dialecticii transcendentale în orizontul judicativului constitutiv? Dacă acestea două constituie și reglează cunoștința veritabilă care are forma judecății (sintetice a priori), atunci încadrarea susținută mai sus nu este nici măcar problematică. Și mai poate fi adăugat, în sensul acestei încadrări, faptul că deducția transcendentală a categoriilor intelectului are ca temei tipurile de judecăți. Toate acestea, desigur, nu fac inutile observațiile privind prezența elementelor non-judicative în proiectul filosofic al lui Kant. Dimpotrivă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]