2,673 matches
-
emigrat după 1930 la Paris și fondator al grupului/revistei Discontinuité alături de Arthur Adamov, erijat deocamdată în promotor al noului curent „integralist” - îi indică dramaturgului italian o cale vizînd „cît mai strînsa colaborare între arte”, definindu-și astfel sintetic opțiunea programatică: „INTEGRALISMUL. Considerîndu-l ca o sinteză științifică și obiectivă a tuturor sforțărilor estetice pînă în prezent încercate (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste, și tinzînd să resfrîngă viața intensă și grandioasă a secolului nostru răscolit de vitezele mecanicismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Krisztinei Passuth despre avangardele central-europene, o bună prezentare a raporturilor existente între cele „două modernisme” maghiare, cel al revistei moderate Nyugatt a lui Ady și Babits Mihaly (cu dominantă postsimbolistă) și cel activist al revistelor À Tett și Mà (avangardiste, programatice), găsim în capitolul „Les deux modernismes hongrois des années 1910. Bàbits ou Kassák?“ de Janos Szavai (vol. Modernisme en Europe Centrale. Les Avant-gardes, Sous la direction de Marie Delaperriere, Colection „Aujourd’hui l’Europe”, L’Hartmann, Paris/Montreal, 1999, pp.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acordat o atenție similară celor românești (oricum, mult mai puține). Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Încercările avangardei românești din anii ’20 de a revoluționa teatrul au rămas, în general, la stadiul de bune intenții. Dincolo de nivelul textelor programatice cu caracter de manifest, al comentariilor vitriolante împotriva teatrului „anchilozat” sau al comentariilor privind esteticile novatoare europene, unele inițiative practice au existat. Oricît de efemere și de eclectice, grupări precum „Poesis” sau „Insula” au avut meritul de a reuni numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artă nouă din 28 și 29 mai 1925, de la Teatrul Popular, a inclus și reprezentarea piesei Moartea veselă, commedia del l’arte de N. Evreinoff. Pe lîngă cronici polemice și articole de opinie cu caracter mai mult sau mai puțin programatic, revistele Punct și Contimporanul au publicat fragmente ale cîtorva piese de teatru cu relevanță mai mult documentară. Cea mai semnificativă este Zail Sturm de Scarlat Callimachi. Microsecvențe dramatice precum „Originile dramei și comediei. Legendă” de A.I. Zissu (în Integral, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cultivarea capricioasă a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul ideilor „majore” clare și distincte, al construcțiilor sistematice, teoretizante și conceptualizante. Deloc lipsit de spirit critic, Perpessicius aparține în mod vădit categoriei criticilor „feminini”, „artiști” și „poeți”; articolul său programatic „În tinda unei registraturi” evidențiază o opțiune pentru critica înțeleasă ca „registratură”, iar nu ca „magistratură”. Utopia criticii „perpessiciene” este un ecumenism estetic epurat de intruziunea sociologicului, a eticului și a etnicului, precum și de prejudecățile dogmatice, raționalist-pozitiviste. Caracterizîndu-l în Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
idolului, reprodus în clișeu, fără ca desenatorul să-și fi văzut modelul Contimporanul, dar mai ales Punct, începuseră deja de cîțiva ani recuperarea/publicarea scrierilor urmuziene, cu excepția „Fuchsiadei” și a bucății „Puțină metafizică și astronomie”. Mitizarea avangardistă, anunțată deja în Contimporanul, programatică în revista Urmuz a lui Geo Bogza (1928) și amplificată în revista unu condusă de Sașa Pană, însoțește prima editare în volum a textelor sale (în 1930, sub titlul Algazy & Grummer, la Editura Unu a aceluiași). Rezultat previzibil: Urmuz intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Vinea și sugerată de avangardiștii de la unu, în Istoria... sa, Călinescu făcuse o apropiere hazardată între Urmuz și suprarealism: „Suprarealismul român este, prin Urmuz, anterior celui francez și independent”. Însă în pasajul despre Urmuz din „Curs de poezie”, luciditatea programatică a autorului „Fuchsiadei”, generatoare de comic și deci nonsau antilirică, era deosebită ferm de programul suprarealist... Un „precursor al suprarealismului” va fi considerat Urmuz și de către Eugéne Ionesco, în articolul din Les léttres nouvelles (intitulat „Précurseurs roumains du surréalisme. Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comunist, antiburghez prin excelență... Recuperarea estetică a avangardismului interbelic nu a fost lipsită de un coté conservator, cel puțin în prima ei fază. Refuzul „capodoperelor” în favoarea „efemerului”, cultivarea „operei deschise” în detrimentul „operei finite”, a negării demolatoare în detrimentul „construcției”, a manifestelor programatice și a scandalului anticanonic în detrimentul creației durabile, a epatării extravertite în detrimentul lirismului nu au fost pe placul mainstream-ului critic modernist, tributar unei estetici clasicizante. Realismul social, masivitatea construcției epice, ideile „majore”, marile teme istorico-politice sau metafizic-identitare au prezidat întotdeauna omologarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noului ritm al planetei unificate”), Contimporanul se deosebește de celelalte reviste și grupări avangardiste printr-o obsesie românească vizînd, deopotrivă, universalizarea artei nonfigurative autohtone (prin intermediul relațiilor internaționale) și legitimarea ei locală (prin tradiția artei populare și bizantine); într-un text programatic, membrii grupării își asumă misiunea de a „îndruma societățile înapoiate din Balcani” și de a „atrage atenția militanților celebri ai artei și literaturei contemporane din Occident asupra Bucureștiului” („Pentru contimporani”). Avem de-a face, prin urmare, cu un complex de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai accentuate - a eclectismului de la Contimporanul, epurat de scoriile „modernist-moderate” și de incidențele nonavangardiste. Putem vedea în el un „al doilea val” al avangardei autohtone, cu o identitate distinctă, dar îl putem la fel de bine considera o dezvoltare al celui dintîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
completa și eu cu vorbele lui nenea Iancu, „Bravos națiune, halal să-ți fie!”, dar încă nu-mi pot reveni din mirare, fiindcă democrația noastră originală, începe să semene tot mai mult cu ceea ce-și propuseseră, doar la modul programatic, anarhiștii secolului XIX. Auzi la el , să-ți piară din cap această rămășiță comunistă, numită de acum anacronic simț civic, trăiască și înflorească principiul: „Capul bine proptit între urechi și faceți-vă că nu vedeți”. Desigur, că din toate timpurile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vorbim de guvernare, care să nu-i fie de deochi, parcă e bucățică ruptă din ceea ce vedem în peisajul politic de azi. Iată un citat din cartea lui Gheorghe Chiper care ilustrează vremurile interbelice: “către sfârșitul anului venise o dispoziție programatică de la minister. Era si pe vremea ceea același sistem: un ministru nou avea ca prima grijă să strice tot ce a făcut cel dinaintea lui, fără a se gândi la ce pune in loc. In țara asta românească ministeriatul a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sigure de pătruns În selecta societate. Dandylogia militanstc "Dandylogia militans" Epoca „lioneriei” este una a clarificărilor decisive pentru ce va deveni dandysmul În deceniile viitoare. Nu e deloc Întâmplător că spre mijlocul veacului, mai exact În 1845, apare textul său programatic, prima lui retrospectivă și, nu mai puțin, Întâia sa articulare teoretică, volumașul lui Barbey d’Aurevilly despre George Brummell, care va fi citit la scurtă vreme cu sfințenie de către toți cei ce cred În steaua dandysmului. Deși scrise cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ce vor, ce țel Își propun prin revelațiile lor masonii, teozofii, misticii și iluminații de varii orientări, marii preoți și Înțelepți ai Shamballei și toți ceilalți? Care este elementul comun al lucrării tuturora, așa cum rezultă din texte sacre, protocoale, documente programatice și așa mai departe? - Știu și eu? Să spunem, Înfrățirea universală, ameliorarea ființei umane, dobândirea de cunoștințe tainice și puteri nebănuite necesare instaurării păcii și binelui În lume - lucruri de-astea... - Excelent! Iartă-mă că fac cu tine euristică minoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încât, a rebours, căutătorul să se Îndepărteze instinctiv de el, să-l elimine aprioric din ecuația dezlegării misterului, tocmai pentru că el conține prea fățiș soluția, rezolvarea. Prea fățiș, deci cu totul improbabil. Care era Însă acel semn, acel indiciu hărăzit programatic să sară În ochi, să atragă atenția pentru ca, În clipa următoare, să declanșeze gândul scontat: obiectul tăinuit se afla oriunde altundeva, În nici un caz aici? M-am ridicat de pe scaun, am privit către intrare și, ajuns acolo, am trecut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aprilie 1925 este primul simptom al intervenției în câmpul politicii portugheze a unei noi forțe: armata. De acum înainte toate grupările politice vor trebui să țină seama de această forță. Programul insurgenților era destul de vag, dar se simțea, înapoia formulelor programatice, voința de a pune capăt stării de lucruri existente și, în același timp, setea de a răzbuna insultele pe care le aduseseră necontenit armatei guvernele demagogice de la moartea lui Sidonio Paes încoace. Într-adevăr, neîncrederea partidelor de stânga în armată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
facultate, plină de promisiuni, va devia într-o izbucnire rebelă, ce conduce firul Textului în chiar inima întunericului: prima beție solitară, plină de o savoarea pe care numai cei ce au practicat-o o pot pricepe... Cel ce bea conștient, programatic, își pierde umanitatea așa cum o percep ceilalți: pielea i se desprinde de pe trup, el devenind pur text, temporalitate, timp unic, timp ce dăruiește... De aici, Textul își țese singur firele, bețiile devin o lungă Beție, iubirile devin un lung șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în comun cu arta, iar alta, cuprinzând poeți valoroși (nu la fel de numeroși, desigur!), care scriu neținând seama de tendințe, orientări etc. Fiind un concept atât de permisiv, postmodernismul îi poate îngloba însă, parțial, chiar și pe cei care își exprimă programatic detașarea față de el, această obstinație putând fi citită, paradoxal, și invers, ca formă de afirmare a apartenenței Ca și în cazul altor curente literare (al simbolismului, de pildă), mutatis mutandis, postmodernismul românesc se manifestă în două moduri: pe de o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se vrea cazemata ființei, al cărei statut e impus de contactul cu o realitate contondentă, cu o lume ale cărei rigori / absurdități îi creează disconfortul din care îl poate salva doar alcoolul scrisului. În acest sens, chiar primul poem exprimă programatic speranța metamorfozării ființei, prin literatură, în biserică, fără a-și pierde fragilitatea umană, câtă vreme există hoardele ce dau foc / bisericii care sunt. Construite, cele mai multe, ca monolog adresat, poemele aduc, în primul rând, fragmente din marasmul cotidian, asupra căruia meditează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
București, în 2011. Preocuparea pentru esența / interiorul lucrurilor, afirmată chiar din titlul volumului, este o constantă a cărții, manifestată, ca în cazul operei oricărui poet care își identifică, măcar până la un punct, viața obișnuită, cu existența întru poezie, prin expunerea programatică a concepției despre artă. De aceea, poemul Zăpadă topită în inimă, aflat la început, formulează, firește, cu mijloacele artei poetice, un fel de decalog, o suită de convingeri-norme vizând procesul de creație, receptarea, raportul dintre instanțele comunicării lirice etc. Se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
chintesenței lumii, mergând însă spre descifrarea unora dintre sensurile cele mai discrete din care e alcătuit întregul și oferind - fără să-și fi propus acest lucru - o lecție de inițiere în apropierea de o valoare eternă (dar ignorată, mai ales programatic, astăzi), așezată prodigios peste tot, dar cu deosebire în lucrurile simple. O poetă în 101 poeme: Iuliana Paloda-Popescu Pornind de la volumul Urme pe zăpadă (1992), trecând prin Dincolo de măceșii roșii (2006) și prin volumul Cu privighetoarea pe umăr (2010), cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cuvintele lui și în cele ale altora, fiindcă amprente ale acestor drumuri prin creațiile lui Octavian Goga, Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Alexandru Macedonski, Io Minulescu etc. sunt identificabile în multe dintre poezii, iar poetul se proclamă programatic Mereu-peregrinul, în titlul volumului din 1972. De asemenea, invocând-o, epopeic, pe Abeona, zeița celor care pleacă în călătorie, într-un gest teatral de prosternare, în momentul când se face seară în cuvinte, își dezvăluie sentimentul de înstrăinare și, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
osmoza aceasta subliniind, de fapt, aspirația poetului spre echilibru, armonie. Dar, dacă, structural, artistul e concomitent clasic și romantic, poezia sa este tributară și simbolismului, însă impresia e că retorica acestui curent e prezentă, spre deosebire de cele mai susmenționate, mai degrabă, programatic. De aici vin voci de clavecin, armonii lunare, ciudate note etc., universul întreg stând sub semnul muzicii (Văzduhul e o harpă până-n nervi...), iar un aport, deloc neglijabil, în alcătuirea imaginarului artistic îl are cromatica (de exemplu, albastrul de Voroneț
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
deja: în intimitate, orice intelectual (fie el cât de sobru!) „se descarcă” de pulsiuni sexuale prea mult prohibite, se dedă unor libertăți extreme, se manifestă absolut „autentic” - cuvânt drag prozatorilor Mircea Eliade, Camil Petrescu și alții. „Autentic” trimite la relevarea programatică a zonei subconștientului individual. Personalitatea construită mai mult pe obișnuințe și reguli învățate se întregește cu acest „capital natural”, încât imaginea omului devine mai expresivă, mai interesantă. Aici, în aceste pagini, se observă ușor năzuința naratorului de a se regăsi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta moale. Lîngă Noica, nu'ș ce filozofard marxistoid; lîngă Preda, vreun prozator narcisiac, frecînd un ness pe-o sută de pagini și oloindu-și orgoliul; lîngă Cezar Ivănescu, vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i drept), dar cădea și-n infantilism. N-am vîndut cărți la pachet. Pe cele proaste le recartam, le dădeam la schimb altor librari mai neavertizați. Pe cumpărătorii mei i-am ferit de ele. Numai din Milucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]