16,190 matches
-
Patricia cânta Patou blues când intrară În „Bosnia”. Privit noaptea de pe Dealul Crucii, cartierul semăna cu un uriaș ou negru. În mijlocul său clipea rar un ochi galben de pisică. 18. Ideea unui Revelion cu vânzare i se părea năstrușnică și promitea un spectacol pe care nu voia În nici un chip să-l piardă: era vorba bineînțeles de vânzarea unor tablouri, dar s-ar putea vinde și cumpăra orice: decorații, diplome, cravate de pionier, carnete de membru PCR etc. Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Chiar și omisiunile vorbeau. Mai mult poate decât propriile sale comentarii, unele naive, altele malițioase, iar altele de-a dreptul injuste. Reacții firești În fața indolenței de moluscă a lui Petru, a cărui singură grijă, banalizată și ea, era să-i promită orgasm după orgasm, cu o generozitate de contabil: meticuloasă, exactă, Îndârjită, mută, fără pic de tandrețe sau pasiune: o primă, sau indemnizație de fidelitate. „Sărutul” lui Klimt Îl lăsa rece și nici nu visa femei cu Înfățișarea Adelei Bloch-Bauer sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar distantă și, În sfârșit, oribilul „pa”, rar folosit de ea, urmat de un „pe mâine” neutru. Ca Între doi tovarăși de navetă. Ah! Era să uit, zise ea. (Un fel de scuză pentru o despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare sau repulsie și nici măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lucru firesc pentru un francez branché În criză identitară prelungită În ciuda celor 45 de ani de spleen Împliniți. În caz că treci prin Paris, fais-moi signe, mai scria În Încheiere. Urma un număr de telefon cu multe cifre. Și cam atât. Îi promise În gând o vizită, când va sosi momentul. O invitație rece, mai degrabă politicoasă, fără urmă de afecțiune, sau cu o afecțiune diluată pe distanța celor două mii de kilometri care Îi despărțeau și pe care i-ar fi străbătut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șampanie cu ei la miezul nopții, lucru destul de rar În ultimii ani. Fusese o seară plăcută animată de gagurile răsuflate de pe TVR1. Jenantă o vreme, tăcerea deveni asurzitoare. Noroc cu telefonul. Grațian le făcea cuvenitele urări de Anul Nou și promitea domnului Moduna câteva partide de șah, pe viață și pe moarte, la vremea perelor coapte. O să-l Îngrop de viu, zise domnul Moduna, frecându-și mâinile de bucurie. Până atunci, avea vreme să se antreneze și, mai ales, să Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom' șef? Șeful Însă dormea stând țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
copil de o șotie izbutită. Într-o mână ținea o sticlă cu vin, În cealaltă un pahar. Își turnă și bău. În sănătatea cui, nu se știa. Flavius-Tiberius avea și el o sticla asupra lui, dar de bourbon, din cel promis de Grațian. Era goală pe trei sferturi. Bău o Înghițitură apoi lăsă sticla În zăpadă, lângă un stâlp orb, fără bec. Cerul era senin. Frig. Până să se lumineze de ziuă mai erau vreo două ore și ceva. Paltonul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi promiți, Eric. E important. Hei, am zis și am mângâiat-o pe brațe. Ce s-a întâmplat? Se uită la mine vreme îndelungată și eram convins că va plânge. Hei, am zis din nou și i-am îndepărtat părul de pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în jurul tău. Însemnările mele spun că înălțimea ideală e de trei sau patru cărți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 23 noiembrie) Scrisoarea nr. 60 Dragă Eric, Iată cheia de la camera încuiată așa cum ți-am promis. Ar trebui să recitești scrisorile 3, 4, 17, 44, 58 și 59 și să urmezi toate indicațiile înainte să deschizi fișetul roșu. Textul pe care-l vei găsi înăuntru este „viu“ și extrem de periculos. Cu regret, dar și cu speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
supraveghere e extrem de săritor și de binevoitor. Ar face orice pentru tine. Poți avea un televizor lângă pat, casete video, orice. Toți sunt foarte bine dispuși. Eric, e al naibii de îngrozitor. — Scumpa mea, n-o să trebuiască să te întorci niciodată. Îți promit. — Nu-mi poți promite asta. — Știu doar c-o să fii bine. Tavernele din jurul taberei au toate felinare multicolore atârnate în verande, ca niște beculețe imense de Crăciun. Noaptea, acestea se reflectă în mare pe tot întinsul țărmului, proiectând pe valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și de binevoitor. Ar face orice pentru tine. Poți avea un televizor lângă pat, casete video, orice. Toți sunt foarte bine dispuși. Eric, e al naibii de îngrozitor. — Scumpa mea, n-o să trebuiască să te întorci niciodată. Îți promit. — Nu-mi poți promite asta. — Știu doar c-o să fii bine. Tavernele din jurul taberei au toate felinare multicolore atârnate în verande, ca niște beculețe imense de Crăciun. Noaptea, acestea se reflectă în mare pe tot întinsul țărmului, proiectând pe valuri nuanțe de albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dreptate, nu știu nimic despre tine și sigur înțelegi că asta o să fie o problemă pentru mine după ziua de azi. Se gândi la asta preț de-un minut. — Bine, uite cum facem. Mâine poți întreba orice dorești și-ți promit că-ți voi spune totul, că-ți voi explica tot ce pot despre orice ai vrea să știi, dar în seara asta, fără întrebări. În seara asta, suntem doar doi oameni normali, bine? De-acord, am spus, batem palma. — Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simțeam rânjetul pisicesc al lui Ian. — Pot să deschid radioul? Am încuviințat. — Spuneai că azi îmi vei răspunde la toate întrebările. Ce s-a întâmplat cu promisiunea asta? — Păi, n-am stabilit o limită de timp, nu? N-am spus: „Promit să-ți răspund la toate întrebările la treizeci de secunde după ce le-ai rostit“. Am spus doar că o voi face astăzi. Asta înseamnă că ai trișat. — Ba deloc. Înseamnă că am fost isteață. Există o diferență. Radioul scoase niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un orizont întunecat înghiți pereții până la tavan. — Bun. Dă-mi-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i l-am pasat lui Scout. Ea prinse cușca de mâner. — Ne vedem jos, zise, ținând cușca pisicii deasupra capului și coborând scara, folosindu-se doar de-o mână. I-am privit dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
genul corect de nedumerire. — Ce să feștelești? Un zâmbet stins traversă rapid chipul lui Scout. — Ascultă. O să fac o plimbare prin depozit, să văd dacă nu găsesc motanul. Îmi trebuie câteva minute de gândire, dar o să mă-ntorc și-atunci promit să-ți spun toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu, am zis, simțindu-mă încă de parcă m-ar fi înțepat ceva. Nu, n-am nimic împotrivă. Când Scout se întoarse, motanul meu gras și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deschise ochii și-l văzu pe tatăl lui, ceru ca din acea clipă toate caracterele de literă folosite în regiune să fie trimise la Shotai-Mu pentru a verifica dacă nu sunt greșite. Isamu fu numaidecât de acord cu asta și promise că va face tot ce-i stă în puteri pentru ca fiecare caracter de literă din întreaga Japonie să fie trimis la Shotai-Mu. Auzind acestea, Susumu zâmbi și își dădu ultima suflare. Bătrânul avea să-și țină promisiunea. 28 Cubul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și fîlfîiau așa cum aveau pionierii partizani pe tablourile din Școala cea mare și În cérți. Dar el nu avea cravaté și nu era pionier. El nu era un urmaș al lui Lenin. Șasa se uită la portretul din fața clasei și promitea solemn cé nu va mai desena niciodaté prostii. El Învéța pe de rost poezii și le spunea În gînd, céci el știa cé Lenin le aude și Șasa l-a visat În somn. Șasa și-a pus În gînd sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Vaculovski? Mai aduci pîné sîmbété? Iaca, béieții la noi Is bravo. Dar fetele Încé o sé mai aducé. Voi de-amu știți copii, cé tata lui Stela a adus cu mașina șase sute cincizeci de kile de fier și ne-a promis c-aduce și hîrtie, asta pentru clasa noastré putem sé spunem cé este foarte bine și noi am Îndeplinit planul. Dar dacé cineva mai are ceva pe-acasé, măi aduceți. Voi trebuie sé fiți că albinuțele. Știți cum umblé albinuțele? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
enorm de etnici germani, ceea ce ar fi echivalat, practic, cu lichidarea minorității germane din România. Cancelarul german a supralicitat, în principal, din considerente politico-electorale; alegerile parlamentare federale se câștigau la o diferență de doar câteva mii de voturi. Partea română promitea cancelarului german doar că "nu se va întoarce cu mâna goală" de la București și presa pe obținerea acordului părții germane pe această formulă, subtextul sugerând însă o apropiere de ceea ce dorea cancelarul. Întrucât partea germană continua să insiste pe cererea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
are în pensiune o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E mai încordată decît în studioul Tele Next, mai nesigură pe ea. Nici nu m-aș lăsa developată la rece de nimeni. Poate că încordarea ei e cauza, dar îi promit că da, surioară, o să facem cartea. Să știi că am practicat și eu interviul. Înregistram pe mag, transcriam... Am făcut rost de un casetofon abia în '72. Aș putea să-i povestesc multe și mărunte despre reporterul socialist, care convorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
istoria contemporană", iar mie nu mi-a plăcut să întorc pe dos "împletitura", să caut defectele, ochiurile rărite, nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de șepci proletare în București, ceva de speriat. Pînă și restaurantul Cina a devenit cantină muncitorească". Mai văd rozul supranatural al degetelor ei, strînse pe coada ceștii de cafea. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordana. Golul în fața căruia te trezești cîteva dimineți în șir, în fiecare lună, o să treacă. Știi c-o să treacă. Și nu-ți priește să urci în mansardă tocmai în faza depresiv-melancolică. N-ai încotro? O să vină Șichy și i-ai promis să-i arăți fotografii din...? Cristoase! Cred că-i pisoiul vecinilor. Se rostogolește de durere în mijlocul drumului, l-o fi lovit vreo mașină. Bezmeticii ăștia în fierătaniile de merțane/ gipane. Bietul Mișu. L-au ajuns. Ba nu, nu-i decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
curții, ca să revină peste cîteva momente, mai vesel. Gata, dă el din coadă, ți-am spus că ești omniprezentă în metabolismul meu. Mi l-am refăcut. Îți săru' mina și toate picioarele. Sper că te-ai refăcut și la minte. Promite, cu o labă în aret, că a căzut la pace cu prostul ăla de Mihai Viteazu'. Curcanu'. Hai în casă, Tano. S-a lăsat frig. Pun automat discul pe platan și... Cum o fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pictez o dată, dar cu voia ta. N-am avut demult poftă de lucru. Poate reușesc s-o magnetizez, așa cum te-am magnetizat și pe tine, spre încoace. O să-ți fac un portret, mulțumindu-ți că exiști. Aproape l-am înțeles. Promiți că-i ultima dată? Da. Și nu te mint: fără senzația că-i ultimul tablou din viața mea, n-aș putea face nimic. A și început o schiță, cu mișcări rapide. Prezența ta o să mă zgîlțîie și-o să-i rad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]