3,076 matches
-
încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale Elisabetei I au fost mult dezbătute de către cercetători. Deși protestantă, ea a păstrat simboluri catolice cum ar fi crucifixul și a minimalizat importanța predicilor, care erau de o importanță capitală în religia protestantă. În general, ea a folosit pragmatismul în tratarea chestiunilor religioase. Elisabeta și consilierii săi se temeau de
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale Elisabetei I au fost mult dezbătute de către cercetători. Deși protestantă, ea a păstrat simboluri catolice cum ar fi crucifixul și a minimalizat importanța predicilor, care erau de o importanță capitală în religia protestantă. În general, ea a folosit pragmatismul în tratarea chestiunilor religioase. Elisabeta și consilierii săi se temeau de o posibilă cruciadă catolică împotriva Angliei "eretice". Regina a căutat o soluție care să nu irite catolicii, dar care să satisfacă dorințele protestanților
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
deși campania este un eșec, Tratatul de la Edinburgh din iulie 1560, îndepărtează amenințarea franceză. Maria refuză să ratifice tratatul. Când Maria se întoarce în Scoția în 1561, după ce petrecuse mai mult de un deceniu în Franța, țara stabilise o biserică protestantă și este guvernată de un consiliu de nobili protestanți. În 1563 Elisabeta propune o căsătorie între Robert Dudley și Maria Stuart, iar cei doi consternați nu sunt de acord și în 1565 Maria se căsătorește cu Henric Stuart, Lord Darnley
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
iulie 1560, îndepărtează amenințarea franceză. Maria refuză să ratifice tratatul. Când Maria se întoarce în Scoția în 1561, după ce petrecuse mai mult de un deceniu în Franța, țara stabilise o biserică protestantă și este guvernată de un consiliu de nobili protestanți. În 1563 Elisabeta propune o căsătorie între Robert Dudley și Maria Stuart, iar cei doi consternați nu sunt de acord și în 1565 Maria se căsătorește cu Henric Stuart, Lord Darnley, care la rândul său putea pretinde tronul Angliei. Această
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Aceste evenimente duc repede la înlăturarea Mariei și închiderea ei la Loch Leven Castle. Nobilii scoțieni o forțează să abdice în favoarea fiului său Iacob, născut în iunie 1566. Iacob este dus la castelul Stirling pentru a fi crescut în religia protestantă. Maria reușește să evadeze de la Loch Leven Castle în 1968, dar partizanii săi sunt învinși și este nevoită să se refugieze în Anglia, unde i se spune că poate conta pe ajutorul reginei. Prima intenție a Elisabetei este de a
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
comerțul spaniol din Caraibe și Oceanul Atlantic. Corsarul Francis Drake face înconjurul lumii în perioada 1577-1580 și va deveni celebru mai târziu pentru atacurile asupra porturilor și flotei spaniole. În 1585 Elisabeta trimite o armată engleză, pentru a sprijini revolta olandezilor protestanți împotriva lui Filip al II-lea după asasinarea lui Wilhelm de Orania. Mai multe orașe olandeze s-au predat guvernatorului Țărilor de Jos de sud, Alessandro Farnese. În 1584 alianța dintre Filip al II-lea și Liga Catolică franceză prin
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
invadeze hotarele regatului meu" Înlăturată amenințarea invaziei, poporul sărbătorește. Procesiunea Elisabetei la ceremonia de la catedrala Old St. Paul's, rivalizează cu fastul încoronării sale. Înfrângerea Armadei spaniole, a fost un important succes de propagandă pentru Elisabeta I și pentru Anglia protestantă. Englezii au considerat victoria ca o favoare de la Dumnezeu și ca o dovadă a inviolabilității națiunii, sub conducerea unei regine fecioară. Însă această victorie nu a fost un punct de cotitură al războiului, care a continuat și de multe ori
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
semnează un tratat comercial în 1580 și mai mulți emisari sunt trimiși de către cele două puteri. Elisabeta I are un schimb de scrisori cu sultanul Murad al III-lea și într-una din ele sultanul scrie că "Islamul și religia protestantă au mai multe în comun decât catolicismul, deoarece resping idolatria" și îi propune o alianță. Spre disperarea Europei catolice, Anglia exportă Imperiului Otoman plumb și staniu, necesare pentru fabricarea armelor și munițiilor. Elisabeta I a luat în serios operațiile militare
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
supușii săi, dar alții s-au bucurat la moartea ei. Iacob I a adus multe speranțe, dar în 1620 popularitatea lui scade și apare nostalgia pentru domnia Elisabetei I. Începe un cult al reginei, prezentată ca o eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda Elisabetei a fost adaptată ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
și 1596, dar unii istorici amintesc și eșecurile militare pe uscat și pe mare. În Irlanda, forțele militare regale au învins în cele din urmă, dar metodele aplicate au contribuit la scăderea popularității reginei. Decât o apărătoare curajoasă a țărilor protestante împotriva Spaniei și a Habsburgilor, Elisabeta este mai des considerată prudentă în relațiile sale diplomatice. Ea a sprijinit rareori protestanții străini și și-a abandonat deseori comandanții săi de peste mări. Elisabeta a stabilizat Biserica din Anglia care a ajutat la
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
și-a abandonat deseori comandanții săi de peste mări. Elisabeta a stabilizat Biserica din Anglia care a ajutat la crearea unei identități naționale și care există și în zilele noastre. Cei care mai târziu au prezentat-o ca pe o eroină protestantă, au uitat refuzul ei de a renunța la toate practicile catolice în biserica Angliei. Istoricii notează că în vremea sa, protestanții au considerat Regulamentul elisabetan ca un compromis. Chiar dacă Elisabeta a dus o politică externă defensivă, statutul Angliei a crescut
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
un respect aparte din partea bisericii mai ales în ceea ce privește învățăturile cu privire la un stil de viață sănătos. Cu toate acestea, adventiștii consideră Biblia regula supremă de credință și practică și standardul prin care va fi testată orice învățătură și experiență în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura" Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea corespunde învățăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea și infailibilitatea Scripturii. Învățături distincte sunt despre starea omului în moarte și doctrina judecății de cercetare. Biserica este cunoscută și pentru
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
formulată în 28 de paragrafe, grupate sub titlul: „Puncte fundamentale de credință ale adventiștilor de ziua a șaptea”. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea mărturisește credința trinitară și cristologică a primelor Simboluri creștine. Ea acceptă și mărturisește, de asemenea, doctrinele protestante exemplificate în formula „Sola Scriptura, Sola Fide, Sola Gratia” (Numai Scriptura, Numai Credința, Numai Harul). După falimentul profețiilor lui Miller, Biserica n-a mai propus și nici azi nu mai propune date privitoare la revenirea lui Hristos. Aceasta nu înseamnă
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea sunt: Chiar dacă în trecut această biserică era inclusă între sectele para-creștine, revizuirea doctrinei sale de către cercetători onești și cu autoritate în domeniu, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este - astăzi - considerată în interiorul principalelor curente protestante. Celelalte Biserici Protestante mai vechi, cum sunt de ex. Biserica Luterană și Biserica valdenză, îi consideră pe adventiștii de ziua a șaptea ca o Biserică creștină autentică, fondată pe Sfintele Scripturi. Biserica Adventistă a fost criticată de multe ori, atât
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Ziua a Șaptea sunt: Chiar dacă în trecut această biserică era inclusă între sectele para-creștine, revizuirea doctrinei sale de către cercetători onești și cu autoritate în domeniu, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este - astăzi - considerată în interiorul principalelor curente protestante. Celelalte Biserici Protestante mai vechi, cum sunt de ex. Biserica Luterană și Biserica valdenză, îi consideră pe adventiștii de ziua a șaptea ca o Biserică creștină autentică, fondată pe Sfintele Scripturi. Biserica Adventistă a fost criticată de multe ori, atât pentru pretinsele doctrine
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Sabatului . În timp ce niște experți ai religiei cum ar fi Anthony Hoekema au clasificat adventismul ca fiind un grup sectant pe baza doctrinelor atipice, în general adventismul este văzut ca parte a bisericilor creștine tradițional-istorice pe baza întâlnirilor și discuțiilor cu protestanții conservatori din ani 1950. Este de notat faptul că Billy Graham a invitat adventiștii să facă parte în campaniile lui după Eternity, o revistă creștină editată de Donald Barnhouse, și a susținut, în anul 1956 că adventiștii sunt creștini. The
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
persoana îl încheie cu Dumnezeu, și anume un legământ prin care își predă viața în mâna Lui. Statutul de profet modern al lui Ellen White a fost deseori criticat. Se argumentează că autoritatea atribuită scrierilor ei de către biserică contrazice principiul protestant Sola Scriptura. Ca răspuns, adventiștii au susținut că prezența unui profet contemporan nu este interzisă de Scriptură, ci indispensabilă bisericii, și că Scriptura rămâne autoritatea finală, aceasta având un rol central și în scrierile lui Ellen White. Walter T. Rea
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
circa 600 ani. În 1542, Henry VIII a făcut din Westmeath un comitat și Mullingar a devenit unul dintre orașele acestuia. Sub regatul lui Henry a avut loc de asemenea disoluția celor două mănăstiri din Mullingar și apariția unei comunități protestante în oraș. Mullingar a suferit mult de incursiunile irlandeze și de epidemii. În 1575, populația a fost decimata de ciumă iar în 1597, orașul a fost complet incendiat de către clanul O'Neills. În secolul șaptesprezece, colonisarea făcută de Cromwell a
Mullingar () [Corola-website/Science/304515_a_305844]
-
Această teorie este însă neverosimilă datorită faptului că toți ienișii din Vestul și Centrul Europei sunt de confesiune catolică, aceasta fiind o dovadă că acest popor s-a format înainte de Reformă. De asemenea, toți refugiați elvețieni din acele timpuri erau protestanți. De asemenea trebuie luat în considerare că prima mențiune documentară a ienișilor datează din secolul XIII. Pe teritoriul de azi al României, ienișii au fost identificați (printre alții de autorul ) ca supraviețuind azi în rândurile așa-zișilor "țigani ardeleni" ("fehér
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
acestora din urmă. Separați fizic de teritoriul lor etnic principal din Slovacia și Rutenia Carpatică, primele două grupuri etnice ar fi fost asimilate ușor de unguri. Majoritatea slovacilor romano-catolici din Voievodina au și fost asimilați ulterior, dar cei de religie protestantă și-au păstrat identitatea etnică slovacă. Așezarea ungurilor în regiune a continuat până la finalul primului război mondial. Statisticile perioadei 1880-1900 arată că la nivelul Regatului Ungariei creșterea populației a fost de +10,3% în această perioadă. O comparație între creșterea
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
francez. este fiul unui diplomat, Henry Marcel, secretar de stat, ministrul Franței la Stockholm (Suedia), devenit apoi director al Institutului de Arte Plastice (Beux-Arts), al Bibliotecii Naționale și al muzeelor naționale. Încă din copilărie, se familiarizează cu atmosfera unei tradiții protestante (Calvin, Zwingli) și cu spiritualitatea unui iudaism laicizat dinspre mamă, Laure Meyer, precum și cu o tradiție agnostică pe linie paternă. Până la sfârșitul vieții sale, Gabriel Marcel păstrează relații foarte strânse - implicat fiind și familial - cu vârfurile Bisericii Reformate din Franța
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Reformate. Importanța acestei comunități religioase în Franța secolului XX este considerabilă, întrucât, într-o proporție majoritară, marea burghezie bancară este de obediență reformată. Jacqueline Boegner - deși Marcel se convertește la catolicism în 1929 - va rămâne, până la sfârșitul vieții sale (1947), protestantă. Din 1919 este profesor de filozofie la Liceul din Sens până în anul 1922. Experiențele pe terenul învățământului liceal nu-i procură, însă, o reală satisfacție intelectuală. Pe de o parte, prelegerile sale sunt prea dificile pentru elevi, pe de alta
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
limba nordică veche sau medievală. Circa 80% din populația Norvegiei vorbește un dialect de un fel sau altul ("bokmål" sau "nynorsk"), restul vorbind norvegiana estică standard sau o altă variantă a limbii "bokmål". În perioada de la Moartea neagră până la Reforma protestantă, limba norvegiană a trecut printr-o perioadă cu multe schimbări și simplificări. Unul dintre motive a fost contactul cu negustorii hanseatici, adică germani din nordul Germaniei, care vorbeau germana de jos. În primul rând vocabularul s-a schimbat radical. Ca
Nynorsk () [Corola-website/Science/304646_a_305975]
-
Extinderea dominației austriece asupra Transilvaniei se făcea și prin propaganda catolică, pentru ca monarhia să se consolideze cu ajutorul bisericii împotriva elementelor reformate și a populației române greco-ortodoxe. Convertirea la catolicism a armenilor transilvăneni nu era agreată de principele Apafi, care era protestant și astfel își pierdea influența. Încercarea lui de a-i lua pe armeni sub protecția sa a eșuat. În schimb, cum guvernul austriac condiționa obținerea de pămînturi și dreptul de a avea orașe autonome cu trecerea la catolicism, armenii au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]