2,509 matches
-
publice. În timpul revoluției din 1911, Mao și-a întrerupt studiile pentru a servi drept soldat în regimentul local din Hunan, fiind de partea revoluționarilor. După sfârșitul revoluției și căderea Dinastiei Qing, acesta și-a reînceput studiile. După ce a absolvit Școala Provincială Normală Nr. 1 din Hunan în 1918, Mao a călătorit alături de Yang Changji, profesorul său din liceu și viitor socru, până la Beijing pentru a lua parte la Mișcarea de la 4 mai din 1919. La 23 iulie 1921, Mao participă la
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
Rudolf von Habsburg l-a dăruit grofului din Kleve pentru suma de 2000 de mărci de argint. În perioada următoare devine Duisburg până în secolul XIV membru a orașelor hanseatice, (Liga Hanseatică). Dintr-un oraș comercial devine orașul treptat un oraș provincial cu o pondere crescută în agricultură. O influență importantă în dezvoltarea culturală a orașului o are Gerhard Mercator și înființarea Universității 1655. În anul 1666 orașul, împreună cu principatul Kleve de Brandenburg, aparține de Prusia, și prințul Kurfürst Friedrich Wilhelm interzice
Duisburg () [Corola-website/Science/304228_a_305557]
-
proceda cu hotărârile PC al URSS. Reformele lui Puțin au ajuns să fie considerate de criticii săi că antidemocratice și antifederale. Spre deosebire de deputații Dumei de Stat și ai legislativelor regionale, senatorii Sovietului Federației sunt aleși în mod indirect de politicienii provinciali. Sovietul cuprinde câte doi reprezentanți pentru fiecare subiect federal. Un senator este ales de legislativul local, iar cel de-al doilea este numit de executivul corespunzător. Până în 2000, toți guvernatorii locali erau în același timp și conducători la nivel provincial
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
provinciali. Sovietul cuprinde câte doi reprezentanți pentru fiecare subiect federal. Un senator este ales de legislativul local, iar cel de-al doilea este numit de executivul corespunzător. Până în 2000, toți guvernatorii locali erau în același timp și conducători la nivel provincial și membri ai Sovietului Federației. Odată cu venirea la putere a președintelui Puțin, această practică a încetat, guvernatorilor locali fiindu-le interzisă acuparea a două posturi. Durată în timp a mandatelor senatoriale nu mai sunt fixe la nivel național, ci sunt
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
Rudolf von Habsburg l-a dăruit grofului din Kleve pentru suma de 2000 de mărci de argint. În perioada următoare devine Duisburg până în secolul XIV membru a orașelor hanseatice, (Liga Hanseatică). Dintr-un oraș comercial devine orașul treptat un oraș provincial cu o pondere crescută în agricultură. O influență importantă în dezvoltarea culturală a orașului o are Gerhard Mercator și înființarea Universității 1655. În anul 1666 orașul, împreună cu principatul Kleve de Brandenburg, aparține de Prusia, și prințul Kurfürst Friedrich Wilhelm interzice
Duisburg () [Corola-website/Science/304370_a_305699]
-
de a refuza un edict regal, acesta putea fi impus de rege, reducând astfel puterea reală a parlamentelor. Instituția reprezentativă a regatului era Stările Generale care reunea cele trei stări ale regatului (clerul, nobilimea și starea a treia) precum și stările provinciale. Stările Generale puteau fi convocate în situații de criză sau erau convicate de părțile nemulțumite de prerogativele regale, dar puterea reală a stărilor era limitată. Disensiunile existente în cadrul adunării făcea ca activitatea acestora să fie redusă, stările fiind deseori dizolvate
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
din curtea regală, numeroase posturi devenind posesiuni ereditare "de facto". Pe lângă posesiunile personale ale acestora, ei controlau astfel și fiefurile bisericii în care exersau dreputri feudale laice. Rolul plitic al bisericii era exersat în calitate de primă stare în Stările Generale, Stările Provinciale Consiliile Provinciale și Sinodurile convocate de monarh pentru a discuta probleme religioase. Biserica avea de asemenea prerogativul de a judeca anumite crime, cel mai notabil caz fiind erezia, cu toate că acestea au devenit treptat competențe ale tribunalelor regale. În cele din
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
regală, numeroase posturi devenind posesiuni ereditare "de facto". Pe lângă posesiunile personale ale acestora, ei controlau astfel și fiefurile bisericii în care exersau dreputri feudale laice. Rolul plitic al bisericii era exersat în calitate de primă stare în Stările Generale, Stările Provinciale Consiliile Provinciale și Sinodurile convocate de monarh pentru a discuta probleme religioase. Biserica avea de asemenea prerogativul de a judeca anumite crime, cel mai notabil caz fiind erezia, cu toate că acestea au devenit treptat competențe ale tribunalelor regale. În cele din urmă, diverși
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
convoaielor de deportați au fost interzise, misionarii au fost împiedicați să le aducă supraviețuitorilor hrană, apă, îmbrăcăminte, cenzura oficială a interzis mass-media să menționeze masacrele. S-a stabilit un sistem dual de ordine: ordinele efective erau trimise criptat la autoritățile provinciale, în timp ce ordinele false, trimise în clar, negau orice intenție de genocid. Orice angajat care contesta executarea genocidului era mutat, demis din funcție sau chiar împușcat. Printre acești funcționari refractari, Hasan Majar Bei, guvernatorul Ankarei până în august 1915, avea să conducă
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
în Football Club la Rhodienne și un an mai târziu a jucat primul meci oficial. Echipa a început să participe în a treia liga regională în 1929 unde și-a câștigat imediat seria. În 1936 clubul a ajuns în ligile provinciale. După război a promovat în ligile naționale. În 1963 la Rhodienne și-a schimbat din nou numărul matricol în 6. Pe 21 iunie 1963, și-a schimbat numele în Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A
K.F.C. Rhodienne-Verrewinkel () [Corola-website/Science/311687_a_313016]
-
din anul 1903, devenind membru al Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Rusia (Bolșevic) în anul 1917 și participând la tentativa de revoluție bolșevică din Basarabia. La data de 13 iunie 1919 este ales ca membru al Biroului Extraordinar al Comitetului provincial din Basarabia al PSDMR, devenind la începutul anilor '20 unul dintre liderii Comitetului clandestin Orhei al Partidului Comunist din România. În anul 1921 a fost delegat la cel de-al patrulea congres al Cominternului. În anul 1924 a traversat frontiera
Iosif Badeev () [Corola-website/Science/311979_a_313308]
-
în Football Club la Rhodienne și un an mai târziu a jucat primul meci oficial. Echipa a început să participe în a treia liga regională în 1929 unde și-a câștigat imediat seria. În 1936 clubul a ajuns în ligile provinciale. După război a promovat în ligile naționale. În 1963 la Rhodienne și-a schimbat din nou numărul matricol în 6. Pe 21 iunie 1963, și-a schimbat numele în Royal Football Club la Rhodienne, păstrându-și numărul matricol 6. A
RC Bruxelles () [Corola-website/Science/312308_a_313637]
-
opera unui singur autor - cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu. Romantismul s-a manifestat în literatura română în trei etape: ((George Călinescu, în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" vorbește despre "micul romantism provincial și rustic" care s-a manifestat în perioada 1890-1900 reprezentat printre alții de Barbu Ștefănescu Delavrancea Ioan Al. Brătescu-Voinești, G.Coșbuc, I.A.Bassarabescu, I.N.Roman. Totodată autorul menționează rolul publicațiilor din această perioadă, fiind vorba despre "Revista nouă" scoasă
Literatura română romantică () [Corola-website/Science/312376_a_313705]
-
31 mai 1961 a fost transformat în republică, cunoscută de atunci până în prezent ca Republica Africa de Sud. Spre deosebire de Canada sau Australia, era mai degrabă un stat unitar, nu o federație. Parlamentele coloniilor devenite provicii au fost desființate și înlocuite cu consilii provinciale. A fost creat un parlament bicameral, cu membrii aleși în special din rândul minorității albe. Legea electorală din Uniune s-a schimbat de mai multe ori, de cele mai multe ori numai pentru a apăra interesele partidelor la putere. Date fiind neînțelegerile
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
teatru, pot fi numite: Moș Bodrângă din "Amintiri" de Valeriu Cupcea, după Ion Creangă, Toader din "Președintele" de Dumitru Matcovschi, Verde-împărat din "Buzduganul fermecat" de L. Deleanu, Balzaminov din "Cine caută găsește" de A. Ostrovski, Kalosin și Homutov din "Anecdote provinciale" de A.Vampilov, Bobcinski din "Revizorul" de Nikolai Gogol, Conu din "Fumuarul" de Nicolae Esinencu, Coarnă din "Mult zgomot pentru nimic" de William Shakespeare, Jupân Dumitrache din "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale ș.a. În anul 1993 se transferă ca
Mihai Curagău () [Corola-website/Science/312895_a_314224]
-
reușit să emigreze în mod legal în Anglia. Primii pași spre autoguvernare au fost făcuți în India Britanică la sfârșitul secolului al XIX-lea odată cu numirea consilierilor indieni ai viceregelui britanic și cu înființarea prin legea din 1892 a consiliilor provinciale formate din nativi indieni. Pentru administrația locală au fost create adunări orășenști și districtuale, în care activau indieni aleși prin vot. Legea guvernării Indiei din 1909, cunoscută și ca "reformele Morley-Minto" (John Morley a fost secretar de stat pentru India
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
indieni aleși prin vot. Legea guvernării Indiei din 1909, cunoscută și ca "reformele Morley-Minto" (John Morley a fost secretar de stat pentru India, iar Gilbert John Elliot-Murray-Kynynmound a fost viceregele Indiei), a oferit indienilor acces limitat în legislativele locale și provinciale. Și până atunci indienii aveau acces în consiliile legislative, dar numai ca membri numiți. După reforme, ei au fost aleși în aceste adunări legislative. La centru s-a păstrat obiceiul numirii celor mai mulți oficiali de către guvern, iar viceregele nu era responsabil
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
aveau acces în consiliile legislative, dar numai ca membri numiți. După reforme, ei au fost aleși în aceste adunări legislative. La centru s-a păstrat obiceiul numirii celor mai mulți oficiali de către guvern, iar viceregele nu era responsabil în fața legislativului. La nivel provincial, membrii aleși împreună cu numiții neoficial erau mai mulți decât cei numiți pe cale oficială, dar răspunderea guvernatorului în fața legislativului era aproape inexistentă. Morley a declarat în mod clar în Parlamentul Britanic că autoguvernarea parlamentară a Indiei nu reprezintă un obiectiv al
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
lungă călătorie prin India în iarna anului care trecuse. După mai multe discuții în guvernul și parlamentul britanic, a fost votată în sfârșit în decembrie 1919 Legea guvernării Indiei, (cunoscută și ca Reformele Montagu-Chelmsford). Noua lege lărgea atât consiliile legislative provinciale și pe cel imperial și interzicea guvernului indian să apeleze la artificii legale pentru a depăși votul nefavorabil din legislativ. Deși anumite ministere și departamente, precum apărarea, afacerile externe, justiția criminală, comunicațiile și impozitele, erau păstrate sub controlul direct al
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
de indieni au primit dreptul de vot, deși, în alegerile de la nivel național, numai 10% din populația masculină adultă a țării putea participa la procesul electoral. Dintre aceștia, o mare parte a alegătorilor era formată din analfabeți. În adunările legislative provinciale, britanicii au continuat să exercite un anumit control, rezervând un numar de locuri pentru persoane considerate cooperante sau folositoare. Practic, candidații din mediul rural, loiali monarhiei britanice și cu opinii politice mai puțin radicale, au primit mai multe locuri în
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
britanice și cu opinii politice mai puțin radicale, au primit mai multe locuri în parlamentele locale decât candidații din zonele urbane. Au mai fost rezervate locuri în parlamente pentru nebrahmani, moșieri, oamenii de afaceri și absolvenții universităților. Atât la nivel provincial cât și la nivel central au fost rezervate locuri pentru musulmani, sikhși, creștini, englezi și alți europeni rezidenți în India. Reformele Montagu-Chelmsford au oferit indienilor o nouă șansă pentru exercitarea puterii legislative, în special la nivel provincial. Totuși, această șansă
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Atât la nivel provincial cât și la nivel central au fost rezervate locuri pentru musulmani, sikhși, creștini, englezi și alți europeni rezidenți în India. Reformele Montagu-Chelmsford au oferit indienilor o nouă șansă pentru exercitarea puterii legislative, în special la nivel provincial. Totuși, această șansă era oferită numai unui număr relativ redus de alegători, atât datorită locurilor controlate de britanici (locurile rezervate candidaților din zonele rurale și altori loialiști), cât și datorită bugetelor restrânse. În 1935, după Conferința celei de-a doua
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Constituție a Indiei va datora mult aceste ultime legi. Legea sus-numită prevedea crearea unui parlament național bicameral și a unei ramuri executive aflate sub controlul britanic. Deși federația națională nu a fost realizată niciodată, au fost organizate alegeri pentru parlamentelele provinciale în 1937. În ciuda unor rețineri inițiale, Congresul Național Indian a participat la alegeri și a câștigat majoritatea în șapte din cele unsprezece provincii ale Indiei Britanice, iar în aceste provincii au fost formate guverne ale Congresului, care s-au bucurat
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
tapet problema independenței Indiei. Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939, Victor Hope, viceregele Indiei, a declarat război Germaniei în numele Indiei fără consultarea liderilor locali, ceea ce a dus la demisia în masă a miniștrilor Congresului de la nivel provincial. Spre deosebire de Congres, Liga Musulmană a sprijinit Anglia în efortul de război. Guvernul britanic a încercat să obțină cooperarea naționaliștilor indieni pentru efortul de război, promițând în schimb independența după încheierea conflictului. Negocierile nu au dus însă la niciun rezultat. Gandhi
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
a fost niciodată căsătorită deoarece a eșuat în găsirea perechii ideale. Multe din operele sale - inclusiv romanele "Liudyna" ("O persoană", 1891) și "Țarivna" ("Prințesa", 1895) - au ca personaje principale femei educate și emancipate, care sunt oprimate de către o societate filistină, provincială. În aceste lucrări se observă o serie de elemente semiautobiografice, influența scriitorilor George Sand și Friedrich Nietzsche fiind evidentă. Simbolistă de factură neoromantică, ea a descris lupta dintre bine și rău și forța mistică a naturii (în povestirea scurtă "Bătălia
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]