37,224 matches
-
însă următoarea: cît adevăr și cîtă ficțiune conține romanul De ce copilul fierbe în mămăligă? Deruta cititorului este provocată mai întîi de titlul cărții. În pofida desemnării explicite, încă de pe copertă, a scrierii drept roman - cartea Anglajei Veteranyi este un poem în proză, în patru secțiuni, un pseudo-"Bildungsroman" sau, dacă vrem, chiar procesul verbal al deconstrucției unor iluzii. Lumea este văzută de jos în sus, din perspectiva eului narator, ale cărui reacții și trăiri sunt exprimate într-un discurs infantil, oscilînd între
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
Norii/Revista Norii.html se poate citi nr. 2 al acestei publicații trimestriale, care ne confirmă bunele aprecieri inițiale. Izvorîtă din pasiunea pentru literatură a tînărului editor, el însuși poet și critic, revista conține și de această dată literatură inedită - teatru, proză, poezie, exegeze, traduceri - toate selectate cu gust sigur. Avantajul Norilor - ce ar arăta în variantă de hîrtie ca o carte groasă - e că revista are destul spațiu pentru a publica integral texte lungi, ce n-ar încăpea în paginile unui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
Premiul Uniter 1999 e deplin justificat și că numele Savianei Stănescu, alături de cel al lui Vlad Zografi, se situează în fruntea grupului (restrîns) de dramaturgi români ai acestor ani. * Pe cerul web-site-ului e destul loc și pentru o revelație în proză: Adrian Alexandru (rețineți numele, vom mai auzi precis de el), cu nuvela - sau microromanul - Hilton, de o șocantă originalitate în construcție și scriitură (sugerăm editorului ca, pentru fiecare autor din sumar, să insereze și cîteva informații biobibliografice). Adrian Alexandru are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
nerăbdare. * Foarte bune, în nota știută de rafinament nonconformist și inteligență asociativă sînt și cele două texte ale lui Alex Leo Șerban, reunite sub titlul Lucruri uitate și consacrate filmului Entr'acte, din 1924, al lui René Clair și unei proze de Sir Max Beerbohm (1872-1956) despre care nu știam pînă acum prea multe (între altele, că-l ironizase pe Kipling). * Fiindcă spațiul nu ne îngăduie să menționăm și alte puncte de interes din Norii 2, ne vom mărgini să remarcăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
e nici un roman românesc. Problema e alta și anume atitudinea implicită față de tema locală, națională, în general, față de om, natură, divinitate. Deficitul de universalitate al literaturii noastre nu ține de tematică, ci de atitudine. N-am spațiu să argumentez. Geniala proză a lui Sadoveanu, unul din marii scriitori ai secolului, n-a fost decît prea tîrziu și nu radical scăpată din chingile morale ale stupidului sămănătorism de după 1900. Ce exemplu mai înfricoșător aș putea da? întorcînd o vorbă a lui Soloviov
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
Ioan Holban Cu totul frapantă și, de aceea, greu de încadrat ultima carte de proză a lui Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic. Reportaj? Nu, n-a fost acolo și n-a relatat de la fața locului. Roman? Nu, pentru că nu funcționează nici pactul ficțional, nici acela al verosimilității. Jurnal intim, autobiografie literară, confesiuni, amintiri
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
sud) americanii... Se vorbește despre "reîncarnare" și (re)trăirea unor biografii anterioare; dacă e ceva adevărat aici, atunci Prizonierul lui Vasile Iancu e o dovadă. Cartea e un roman-document sau, la rigoare, un roman-colaj. Speciile nu sînt deloc reprezentate în proza noastră de azi; ceea ce s-a (în)scris aici - între 1970 și 1990 - e fals sau constituie diversiuni menite să acopere un plagiat, o dezinformare, să lanseze un zvon. Vasile Iancu oferă primul roman-document din proza noastră contemporană; el unește
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
sînt deloc reprezentate în proza noastră de azi; ceea ce s-a (în)scris aici - între 1970 și 1990 - e fals sau constituie diversiuni menite să acopere un plagiat, o dezinformare, să lanseze un zvon. Vasile Iancu oferă primul roman-document din proza noastră contemporană; el unește reportajul, interviul, ancheta cu opera de ficțiune, povestind viața adevărată a altora, ca și cum ar fi a sa: eul care povestește e un "eu generic", un Prizonier - realitate și ficțiune, în aceeași măsură -, și el răspunde cum
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul, sătul, cu mirosurile acelea amețitoare în nări"; praznic, vis, visare, halucinație? Vasile Iancu scrie în Prizonierul cea mai originală carte de proză pe care am citit-o în ultimii ani. Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic, Editura Cronica, 1999.
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
foste amante (Ota și Chikako) își revendică fiul fostului iubit, fiecare în stil propriu (Chikako intră în rolul unei mame cicălitoare, posesive; Ota îi devine amantă). Complexitatea psihologică a situației este redată perfect prin intermediul unor "analize" asemănătoare cu cele din proza occidentală. Așadar, un bărbat și cîteva femei care gravitează în jurul său; fantoma tatălui ambiguizează și mai mult acest ciudat tablou de familie. Kawabata este în primul rînd un mare creator de "situații" inedite. Deși omniprezent ca personaj, o perspectivă corespunzătoare
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
aceea, chiar dacă neoficial. Prin urmare, nici contribuția Cercului Literar nu poate fi redusă la susținerea principiilor criticii lovinesciene și resurecția baladei. Pentru a releva în mod adecvat rolul fecund pe care l-au avut "cerchiștii" în dezvoltarea criticii literare, poeziei, prozei, dramaturgiei era nevoie de un studiu aplicat asupra tuturor acestor domenii. Un asemenea travaliu nu-l putea realiza decât un critic matur, cu vocația sintezei, așa cum ne-am convins după lectura noului volum al lui Ovid S. Crohmălniceanu, scris în
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
nepărtinitoare, obiectivă față de textele supuse investigării și acuitatea reflecțiilor critice, are totodată meritul de a ne fi oferit o imagine completă și corectă, nedeformată a Cercului Literar de la Sibiu, aceasta datorându-se, credem, și faptului că, în sfârșit, dramaturgia și proza lui Ion D. Sârbu sunt reintegrate într-un context în lipsa căruia n-ar putea fi înțelese și interpretate în mod adecvat. Ion D. Sârbu, considerat mereu un outsider, chiar și de către colegii săi de generație, apare aici ca o figură
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
la Kremlin!) și o decizie a președintelui României. Dacă dl Cristoiu, independent într-un ziar de partid, ar fi scris Președintele Constantinescu nu va mai candida, asta ar fi fost o lovitură de analist. Republicatul pamflet anti Constantinescu, redactat în proza apoasă a dlui Cristoiu e o probă suplimentară că editorialistul continuă să creadă că poate face și desface în lumea politică și că un articol al său dă linia de conduită în politică. Dar poate că la cazul Cristoiu ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea afișată, redundantă, nu e străină de emoție, sub masca grotescă lunecă lacrimi. Comportarea arlechinului nu exclude misterele sufletești. Erosul dezlănțuie elanuri și stimulează inventivități în contrastanta materie ingrată a prozei părelnic iremediabile: Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în holul acela mare,/ uitîndu-te la televizor, într-o mulțime de oameni străini./ Aveai gleznele lipite./ Eram tînăr și voiam
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
aur, la vremea cînd apărea în traducere englezească, prin anii '50, romanelor lui Dostoievski. Nu m-aș grăbi să adopt apropierea, dacă ea nu ar constitui, în lipsă de altceva mai bun, un diagnostic atît filozofic, cît și stilistic, al prozei autorului japonez. Templul de aur este un roman despre puritate și abjecție, despre seninătate și disperare, scris cu eleganță, rafinament și distincție. Traducerea Angelei Hondru pare să fie bună, deși, comparînd-o cu o tălmăcire în limba engleză am fost surprinsă
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
Dominic Stancu este unul dintre cei mai importanți scriitori uitați, cu o operă literară ascunsă vreme de cîteva decenii, un univers care abia acum poate fi descoperit. Poet și prozator, Dominic Stanca se desparte de tradiționalismul ardelenesc, de așa-zisa proză a "rădăcinilor", întorcîndu-se către modernism, recuperînd o paradigmă literară și de sensibilitate foarte actuală, "urmele" cum spune inspirat în poemul Un ceas de hîrtie. În volumele O sălbatică floare, dar, mai ales, în Strada care urcă la cer e un
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
al lui Dominic Stanca, e ființa-care-scrie - trăind: un ceas de hîrtie, cum, inspirat, se numește volumul ce adună opera poetică a lui Dominic Stanca. Nu sînt multe lucruri de adăugat lîngă pertinentele prefețe semnate de Ion Vartic la volumul de proză și de Doina Uricariu la volumul de poezie. Opera literară a lui Dominic Stanca a intrat acum, în sfîrșit, în circuitul public; e timpul să o recuperăm și, mai ales, să-i acordăm locul ce i se cuvine în istoria
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
romantică, adaptare după texte de Vasile Alecsandri, Matei Millo și Constantin Negruzzi și D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale. E un desăvîrșit om de teatru, profesor și regizor, dar, iată, cu o sensibilitate deschisă către scris, către poezie și proză; îmi place să cred că acest fapt se datorează și întîlnirii cu Dominic Stanca. Sorana Coroamă-Stanca a oferit, în teatru, publicului românesc un ceas de viață; Dominic Stanca i-a adăugat un ceas de hîrtie. Amîndoi, Sorana Coroamă-Stanca și Dominic
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
înțeleg nimic." O afirmație crudă, dar adevărată. Cînd vine vorba de Gellu Naum toată lumea este de acord: un poet extraordinar, un destin literar excepțional etc. Însă de aici vine imediat o întrebare firească: cum se face că o antologie de proză a poetului, publicată anul trecut, trece neobservată, nesemnalată în nici un fel în presă culturală românească? Este vorba despre Întrebătorul, volum apărut în condiții grafice excelente la Editura Eminescu, cuprinzînd celebrul roman Zenobia (1985), Medium (1945) și Poetizați, poetizați... (1970). Așadar
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
Eminescu, cuprinzînd celebrul roman Zenobia (1985), Medium (1945) și Poetizați, poetizați... (1970). Așadar nu o simplă reeditare, ci un regal prozastic într-o singură carte. Într-un cuvînt adresat cititorului (scris în 1969), Gellu Naum își exprimă clar atitudinea față de proză: "I-aș spune cititorului că, datorită pesemne structurii mele intime, cristalizarea lentă a prozei nu m-a atras niciodată prea mult. În plus, poezia (înțeleasă înainte de orice ca mod de viață) mi-a anihilat a priori avantajele oricărei premeditări." Suprarealismul
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
o simplă reeditare, ci un regal prozastic într-o singură carte. Într-un cuvînt adresat cititorului (scris în 1969), Gellu Naum își exprimă clar atitudinea față de proză: "I-aș spune cititorului că, datorită pesemne structurii mele intime, cristalizarea lentă a prozei nu m-a atras niciodată prea mult. În plus, poezia (înțeleasă înainte de orice ca mod de viață) mi-a anihilat a priori avantajele oricărei premeditări." Suprarealismul din Zenobia este un atac programatic împotriva "premeditării": imagini surprinzătoare, ruperea oricărui fir epic
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
niciodată prea mult. În plus, poezia (înțeleasă înainte de orice ca mod de viață) mi-a anihilat a priori avantajele oricărei premeditări." Suprarealismul din Zenobia este un atac programatic împotriva "premeditării": imagini surprinzătoare, ruperea oricărui fir epic, reflecții necamuflate chiar asupra prozei pe care o citim etc. Interesantă este și latura biografică a "romanului". Într-un interviu realizat de James Brook, poetul sublinia importanța acestei componente: "povestea" Zenobiei este povestea unei vieți sub comunism. Poezia ca mod de viață intervine și în
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
care o citim etc. Interesantă este și latura biografică a "romanului". Într-un interviu realizat de James Brook, poetul sublinia importanța acestei componente: "povestea" Zenobiei este povestea unei vieți sub comunism. Poezia ca mod de viață intervine și în fluxul prozei; romanul este scris ca o biografie în care pasaje de confesiune poetică ("În ceea ce mă privește, un înverșunat fanatism poetic (marea capcană a vieții mele) îmi agrava blocajul săpînd tot mai adînc prăpastia dintre mine și puținii poeți pe care
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
decît o credință poetică, este o cheie pentru citirea unor texte precum Zenobia. Experimentul dă un plus de veridicitate, de autentic, actului literar. Restul volumului (Medium, Poetizați, poetizați...) cuprinde texte scrise mult înainte de Zenobia (majoritatea în anii '40). Suprarealismul în proză cunoaște încă de atunci aceeași apropiere de tonul confesiv, de persoana întîi. Autorul relatează experiențe (onirice sau nu) teoretizează, comentează, cultivîndu-și indiferența față de uniformitatea stilistică și amintind tot timpul ținta principală a fiecărui rînd.: "Mă opresc mereu la acele neînsemnate
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
fi la fel de clar, de univoc: "Cu buzele lipite de cuvintele de nerostit pe care le sărutăm, ne mișcăm într-o cameră înzestrată cu nenumărate balanțe lascive, gigantice și delicate" etc. Persoana întîi plural (caracteristică manifestelor avangardiste) se va transforma, în prozele lui Gellu Naum, în persoana întîi singular. Gellu Naum, Întrebătorul, Editura Eminescu, București, 1999, 526 p., f.p.
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]