8,957 matches
-
Povestea poveștilor pe scurt: „Personajul central al povestirii nu-i nici țăranul nerușinat și negustoros, nici cucoana pofticioasă, nici popa care, până să-și dea seama, declanșează un mecanism infernal. Eroul acestei fabule negre este un produs câmpenesc pe care prozatorul îl numește o dată coșcogemite mascara, altă dată zdravănă bâzoetă, dar de cele mai multe ori îl numește cu numele lui de rușine, un produs, care va să zică, agricol ieșit în urma unei vorbe obraznice aruncate de un țăran în timp ce seamănă păpușoi. Întrebat de Hristos ce
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
de-a doua, riguros estetică, e susținută de Ion Negoițescu și, mai recent, de Mihai Zamfir (într-un remarcabil eseu publicat la finele anului trecut). Conform acesteia, Creangă ar fi mai degrabă un poet, și încă unul pur, decât un prozator. La el, fascinația gratuită a limbajului întrece cu mult orice instinct epic. În fine, ultima, intens simbolică, i se datorează, cum știm, lui Vasile Lovinescu. N-am s-o rezum. Declarativ, Eugen Simion pare să oscileze între prima și a
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
și interpretări, dacă nu cumva vor îmbogăți această lucrare cu informații noi. „Cel care caută nu are odihnă până nu găsește. Găsind se va tulbura. Tulburat, se va minuna. Minunându-se, va domni asupra Întregului. Dominând, va dobândi Repaosul”. Poetul, prozatorul, dramaturgul, publicistul, filozoful și omul nu se pot separa fără să-i fragmentăm imaginea. Mai presus de anistorie, eufonie, metafizică și ortodoxie, Voiculescu a devenit o stare și un model care au salvat destine literare. Sărmană cultură care se salvează
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
între critică și public, și-a pus amprenta asupra romanelor sale din ultima parte a vieții, care nu sunt reușite. Nemaifiind însuflețită de vigoarea tinereții, literatura sa și-a arătat defectele: romanțiozitatea, lirismul excesiv, fundalul cultural precar, veleitățile conceptualizante. Astăzi, prozatorul revine însă în actualitate, și nu numai pentru că a fost editat de BPT într-un tiraj de masă. Opinia mea este că modificarea codurilor de lectură îl va avantaja pe Radu Tudoran. Cititorii actuali - câți mai sunt - au un nivel
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
inferioritate, care încearcă a se sprijini pe textele, fie și luate în derîdere, ale altora, ale unor „garanți”. Există o grăitoare asociere între negația aruncată asupra lumii și golirea eului de conținut sensibil-moral, precum o sinucidere în efigie (de altminteri, prozatorul a avut la propriu o tentativă de a-și lua viața). Am putea vorbi de o revoltă demonică, „rezultat, după cum însuși M. H. Simionescu mărturisește, al unei gîndiri rău conduse”, coroborate de o postură plebeiană, de țîșnirea unei umori de
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
tentativă de a-și lua viața). Am putea vorbi de o revoltă demonică, „rezultat, după cum însuși M. H. Simionescu mărturisește, al unei gîndiri rău conduse”, coroborate de o postură plebeiană, de țîșnirea unei umori de tip social. În orice caz, prozatorul posedă un fond de energie impură, exprimată ca atare. Critica sa antimetafizică se lasă cu incriminări de genul celor pe care un nevoiaș le îndreaptă împotriva unui privilegiat ce huzurește, după cum am văzut mai sus. Lucrurile se leagă și în
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
corectă a felului în care autorul îl apreciază. De citit dacă vă înarmați cu umor. Evocarea, nu tocmai pioasa, a regretatului Coști Stan de către Cristian Teodorescu, în „Observator cultural” (nr. 330). Ceea ce-l preocupă pe autorul articolului este faptul ca prozatorul optzecist n-a avut o consacrare pe masura talentului, din cauza faptului că a fost ignorat de „criticii grupați în jurul României literare”. Ce folos a tras Cristian Teodorescu că a fost nu numai remarcat de „trupa lui Manolescu”, dar și că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
Cosmin Ciotloș După trei remarcabile volume de poezie și douăzeci de ani de tăcere editorială, Florin Iaru devine, cu acest Fraier de București, prozator cu patalama. Chiar dacă toate piesele care compun cartea au apărut inițial într-o revistă, B 24 FUN, la rubrica Povestirile din București, statutul lor publicistic mi se pare foarte discutabil. (Cum li se pare, de altfel, și lui Ion Bogdan
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
la oficiosul Securității, Săptămâna, e pus cu botul pe labe în doi timpi și trei mișcări. Scena e de neuitat. Nu spun de ce. Spun în schimb, fără rețineri, că Florin Iaru e nu numai un excelent poet, ci și un prozator pe măsură.
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
autor este vorba, ci dinspre el. Contractul de lectură a specificat net „minciuna romanescă”. În cazul prozei confesive care își spune roman, în care eul narator are datele de stare civilă și semnalmentele publice ale autorului, convenția e nesocotită. Acest prozator nu mai minte. Sau pretinde că nu mai minte. Iar cititorul e prins la mijloc, blocat între enunțuri contradictorii și obligat să... tacă largi „postate” de interpretare confidențială.
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
Alex. Leo Șerban, nimeni nu părea să știe. Deși faptul că debutase, în 1976, cu un poem în Chicago Review ar fi putut reprezenta o recomandare.) Mai mult, în continuarea articolului din care am citat, Mircea Cărtărescu îl reține ca prozator: „Leo (cum mi se prezentase tânărul) făcuse școala generală tot la 28, ca și mine. Coincidența asta ne-a apropiat mult. O vreme am văzut filme amândoi (îmi amintesc Santa Sangre și Muntele sacru ale lui Jodorowsky), am mers pe la
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
astrolog a spus că Ucraina nu va mai exista. Conform acestuia, în 2014, Rusia va intra în război din cauza așa-numitului "blestem al lui Lermontov", scrie ziare.com. "Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la nașterea marelui poet și prozator, datele legate de aniversările sau comemorările sale aducând consecințe nefaste pentru Rusia", a spus Globa. Globa spunea în urmă cu 10 ani că Rusia va fi prinsă într-un război cu Siria, Iran, Azerbaijan sau Turkmenistan. El nu a spus
Astrolog rus: Al Treilea Război Mondial va începe în 2014 by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54586_a_55911]
-
constituit apoi și tema unei dezbateri organizate la Ceainăria Cărturești, cu participarea traducătorilor - ambii, reputați hispaniști și traducători de literatură de limbă spaniolă. Deși în România este un autor familiar numai „cunoscătorilor”, José Donoso Yáñez (1924-1996) este cel mai important prozator chilian al generației sale și o figură proeminentă a întregii literaturi sud-americane contemporane, foarte apreciat atât de critici, cât și de public. Autor de romane, proză scurtă, dramaturg, poet, jurnalist și traducător, a trăit aproape toată viața în Chile (lucrând
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
de față, 22 de pagini. Destul de conformistă, dar bine informată și didactic corectă, aceasta conține numeroase observații referitoare la limbajul prozei lui Sadoveanu. Deloc lipsite de interes. Cu un pas în urma lui Nicolae Manolescu, Dumitru Micu percepe dimensiunea culturală a prozatorului altfel decât livresc. Antropologic. Popular. Oral. Ceea ce, deși metodologic revolut, e, până la urmă, licit. Ca o curiozitate trebuie citită, în schimb, prefața lui Alex. Ștefănescu la volumul Țara de dincolo de negură. Hanu Ancuței. Perfect à la page din punctul de
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
de implacabila somație a morții. Novella este o fantezie ludică, o farsă zglobie, jucăușă, în care imaginația luxuriantă, extravagantă, a autorului se asociază cu umorul, verva și vivacitatea lui. Protagoniștii narațiunii sunt două figuri emblematice ale literaturii secolului 20: poetul, prozatorul și eseistul argentinian Jorge Luis Borges și tulburătorul, misteriosul poet portughez Fernando Pessoa. Înfocat admirator al lui Borges, Leo Șerban încearcă o parodie benignă, hazoasă, a stilului maestrului, reflectând la scară miniaturală diferitele faze și ipostaze ale operei acestuia, de la
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
dos Passos a impresionat mai mult decat Kafka. Dar, așa cum ți-am spus, numai opera lui Kafka, în întregimea ei, este cea care reprezintă un nou limbaj.” (Ceea ce s-a și dovedit, de-a lungul vremii, prin „efectul Kafka” asupra prozatorilor moderni din toată lumea.) Dincolo de aceste aprecieri teoretice, romancierul Sábato a fost absorbit de viziunea kafkiană asupra lumii, lucru ușor de observat în scriitura lui. Ca atare, era de așteptat să găsim între picturile pe care le-a produs la senectute
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
în aceeași măsură: Mircea Iorgulescu descoperă scriind despre Camil Petrescu, Panait Istrati (în cartea Spre alt Istrati) și I.L. Caragiale (în Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui I.L. Caragiale) și inventează pronunțându-se despre aproape cincizeci de poeți, critici și prozatori contemporani. Dacă studiul despre Camil Petrescu are un pronunțat caracter eseistic, vizând ansamblul operei prin urmărirea evoluției personajului și a problemei comunicării în scrisul camilpetrescian, secțiunea intitulată De trei ori despre Panait Istrati este schița unei monografii pe care Mircea
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
schița unei monografii pe care Mircea Iorgulescu o va scrie, de altfel (e printre puținii critici care promit și chiar fac ceea ce au promis!), unde va corecta și va contesta - se va vedea - multe dintre prejudecățile care au marcat receptarea prozatorului la noi și aiurea; oricum, alături de Alexandru Talex (cine mai știe, azi, de acest exeget excepțional al lui Panait Istrati?), Mircea Iorgulescu este, la noi, cel mai avizat cunoscător și interpret al vieții și operei lui Panait Istrati; a urmat
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
raportului de adversitate cu lumea sunt căutate de Mircea Iorgulescu în revolta socială dublată de o revoltă etică și în mecanismele textului literar al cărui specific este discursul insurgent, „specialitatea incontestabilă atât a tânărului Istrati, cât și a viitorului celebru prozator”. Studiind biografia lui Istrati, criticul dezvăluie una dintre pistele viitoarei analize a operei: scrisul ca act de revoltă, ca insurgență. Acest mod al revoltei face perfect valabile două apropieri dintre cele mai interesante și originale: cu Don Quijote și cu Hamlet
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
observă N. Manolescu, „cel mai original metaroman (...), un roman al numelor proprii, care sunt adevăratele lui personaje”. Onomastica e cea care, printr-un joc superior al imaginației, creează o întreagă lume ficțională, cu normele ei prestabilite, cu relieful său inconfundabil. Prozatorul procedează printr-o dedublare, decelând, alături de sensul impus de tradiție, un al doilea sens. Evident, iluzia unor reguli și norme lexicografice riguroase este menținută, se folosește un sistem de note bibliografice, ținuta erudită e completată de trimiteri livrești, realizându-se
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
de trimiteri livrești, realizându-se, însă, cu toate acestea, prin apelul la ficționalitate, o continuă polarizare între tradiție și experiment epic, între norme prestabilite și semnificații moderne. De fapt, prin această privire pe care o aruncă în labirintul mecanismelor literarității, prozatorul târgoviștean vădește o extrem de lucidă conștiință a „comediei” literaturii. Se poate remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici este
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
Este vorba de memorialistul Radu Rosetti (1853-1926), căruia Editura Humanitas i-a reeditat de curând, în proaspăta colecție „Vintage”, Amintirile. (Un prim volum al acestora, de fapt, intitulat Ce am auzit de la alții.) Memorialist, cum spuneam, dar și istoric, genealogist, prozator, Radu Rosetti e un autor, așa-zicând, născut la maturitate. Până atunci, în ciuda ascendenței mai mult decât nobile, indigența constrângându-l să ducă o viață plată, de funcționar. Debutul în literatură se produce abia în 1904, cu un roman istoric
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
volumul de nuvele Duminica muților din 1967. Despre altele mai târziu. Am însoțit așadar, cu textele mele critice, cărțile lui Constantin Țoiu, căutând între ele legături, continuități tematice de subiecte, de personaje sau de tehnici narative, urmărind felul în care prozatorul a evoluat de la o scriere la alta, mereu în orizonturi lărgite. În nuvele l-am deslușit pe romancierul de anvergură de mai târziu și e un motiv pentru mine de satisfacție să constat acum acest lucru. Scriam în finalul cronicii
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
muților (să mi se ierte autocitarea - un păcat în care, totuși, nu am căzut prea des): „Țoiu știe să povestească atrăgător chiar dacă proza sa nu e în primul rând de evenimente, ci de sugestie și de atmosferă psihologică. Rămâne ca prozatorul să încorporeze cazuistica sa morală, de care e preocupat astăzi, marilor probleme, în construcții de perspective ample și ecouri adânci. Nuvelele aștern premisele fecunde pentru o astfel de întreprindere”. Lucrul s-a întâmplat. Galeria cu viță sălbatică am citit-o
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
a activității sale - cea literară - pentru că scriitorul Timotei Cipariu este încă puțin cunoscut. El a fost relevat prin seria „Restituiri” a Editurii Dacia prin anii ’80 ai veacului de curând încheiat, când ni s-au dezvăluit patru ipostaze ale scriitorului: prozatorul memorialist, poetul, oratorul și epistolierul. Cuvântările (Discursurile) și predicile sale îl desemnează ca pe unul din cei mai de seamă reprezentanți ai oratoriei românești. Despre arta oratorică a lui Timotei Cipariu a vorbit, mai întâi, Ioan Rațiu, primul său biograf
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]