2,670 matches
-
a psihozelor colective este destul de greu de făcut din mai multe motive. Termenul de psihoză, luat din clinica psihiatrică, desemnează o boală psihică gravă a unei persoane, o tulburare psihică individuală, cu caracteristicile sale bine delimitate. Cunoscute de multă vreme, psihozele au fost denumite în mod diferit de-a lungul timpului: nebunie, vesanii, demonopatii, stări de posesiune, stări lunatice etc. Toate aceste denumiri sunt expresia concepțiilor medico-culturale despre boala psihică, dar și expresia atitudinii societății față de bolnavii mintali. Astăzi termenul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au fost denumite în mod diferit de-a lungul timpului: nebunie, vesanii, demonopatii, stări de posesiune, stări lunatice etc. Toate aceste denumiri sunt expresia concepțiilor medico-culturale despre boala psihică, dar și expresia atitudinii societății față de bolnavii mintali. Astăzi termenul de psihoză este rezervat unei clase de afecțiuni clinico-psihiatrice, care se diferențiază de nevroze, sociopatii sau psihopatii, tulburări de caracter, afecțiuni psihosomatice sau întârzieri de dezvoltare intelectuală (L.E. Hinsie și R. J. Campbell). A. Porot etichetează psihozele ca fiind „afecțiunile mintale cele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavii mintali. Astăzi termenul de psihoză este rezervat unei clase de afecțiuni clinico-psihiatrice, care se diferențiază de nevroze, sociopatii sau psihopatii, tulburări de caracter, afecțiuni psihosomatice sau întârzieri de dezvoltare intelectuală (L.E. Hinsie și R. J. Campbell). A. Porot etichetează psihozele ca fiind „afecțiunile mintale cele mai grave, caracterizate printr-o atingere globală a personalității de procesul patologic”. După L. E. Hinsie și R.J. Campbell, psihozele se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: severitatea procesului morbid, intens și distructiv, tinzând să afecteze
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihosomatice sau întârzieri de dezvoltare intelectuală (L.E. Hinsie și R. J. Campbell). A. Porot etichetează psihozele ca fiind „afecțiunile mintale cele mai grave, caracterizate printr-o atingere globală a personalității de procesul patologic”. După L. E. Hinsie și R.J. Campbell, psihozele se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: severitatea procesului morbid, intens și distructiv, tinzând să afecteze întreaga viață a bolnavului; izolarea, închiderea în sine patologică a bolnavului, slăbirea relațiilor interpersonale ale acestuia; schimbarea afectivă în plus (euforie), în minus (depresie) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de percepție de tipul halucinațiilor; regresiune globală a personalității la forme anterioare de dezvoltare (manierisme, bizarerii, puerilism etc.); tulburări ale conștiinței, imaginii de sine, a capacității de reprezentare și evaluare a realității precum și a propriei sale persoane. Aceste aspecte caracterizează psihozele individuale, așa cum sunt ele întâlnite și etichetate drept tablouri clinice în psihiatrie. Se poate desprinde din cele de mai sus că în ceea ce privește conceptul clinico-nosologic de psihoză, acesta are un caracter net determinat și delimitat în conformitate cu rigorile raționamentului impus de normele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de reprezentare și evaluare a realității precum și a propriei sale persoane. Aceste aspecte caracterizează psihozele individuale, așa cum sunt ele întâlnite și etichetate drept tablouri clinice în psihiatrie. Se poate desprinde din cele de mai sus că în ceea ce privește conceptul clinico-nosologic de psihoză, acesta are un caracter net determinat și delimitat în conformitate cu rigorile raționamentului impus de normele diagnosticului clinic. El este un produs al gândirii medicale. În ceea ce privește psihozele colective problema se pune în mod diferit, deși similitudinea denumirii poate conduce ușor la confuzii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în psihiatrie. Se poate desprinde din cele de mai sus că în ceea ce privește conceptul clinico-nosologic de psihoză, acesta are un caracter net determinat și delimitat în conformitate cu rigorile raționamentului impus de normele diagnosticului clinic. El este un produs al gândirii medicale. În ceea ce privește psihozele colective problema se pune în mod diferit, deși similitudinea denumirii poate conduce ușor la confuzii sau la o suprapunere de concepte medico-psihiatrice peste un concept socio-patologic. Din acest motiv trebuie precizat faptul că prin psihoză înțelegem afecțiuni psihice individuale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
produs al gândirii medicale. În ceea ce privește psihozele colective problema se pune în mod diferit, deși similitudinea denumirii poate conduce ușor la confuzii sau la o suprapunere de concepte medico-psihiatrice peste un concept socio-patologic. Din acest motiv trebuie precizat faptul că prin psihoză înțelegem afecțiuni psihice individuale, cu caracteristicile clinico-psihiatrice mai sus descrise, așa cum apar ele la o persoană etichetată ca bolnavă psihic în clinica de psihiatrie. În ceea ce privește psihozele colective, acestea sunt manifestări psiho-sociale anormale, morbide, care vizează grupele umane, colectivitățile de indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
concepte medico-psihiatrice peste un concept socio-patologic. Din acest motiv trebuie precizat faptul că prin psihoză înțelegem afecțiuni psihice individuale, cu caracteristicile clinico-psihiatrice mai sus descrise, așa cum apar ele la o persoană etichetată ca bolnavă psihic în clinica de psihiatrie. În ceea ce privește psihozele colective, acestea sunt manifestări psiho-sociale anormale, morbide, care vizează grupele umane, colectivitățile de indivizi; au un caracter relativ unitar ca formă de manifestare, recunosc aceleași cauze comune, aceleași mecanisme psihologice și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vizează grupele umane, colectivitățile de indivizi; au un caracter relativ unitar ca formă de manifestare, recunosc aceleași cauze comune, aceleași mecanisme psihologice și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului social-uman. Spre deosebire de psihozele clinice care sunt, așa cum spuneam afecțiuni psihice individuale, psihozele colective sunt afecțiuni sau manifestări psihopatologice colective, de masă, cu caracteristici proprii. Psihanaliza consideră psihozele colective ca reprezentând „mecanisme psihice de apărare utilizate de întregul grup social”, care apar ca fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relativ unitar ca formă de manifestare, recunosc aceleași cauze comune, aceleași mecanisme psihologice și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului social-uman. Spre deosebire de psihozele clinice care sunt, așa cum spuneam afecțiuni psihice individuale, psihozele colective sunt afecțiuni sau manifestări psihopatologice colective, de masă, cu caracteristici proprii. Psihanaliza consideră psihozele colective ca reprezentând „mecanisme psihice de apărare utilizate de întregul grup social”, care apar ca fenomene de „respingere” sau de „adaptare” la condițiile socio-culturale schimbate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului social-uman. Spre deosebire de psihozele clinice care sunt, așa cum spuneam afecțiuni psihice individuale, psihozele colective sunt afecțiuni sau manifestări psihopatologice colective, de masă, cu caracteristici proprii. Psihanaliza consideră psihozele colective ca reprezentând „mecanisme psihice de apărare utilizate de întregul grup social”, care apar ca fenomene de „respingere” sau de „adaptare” la condițiile socio-culturale schimbate. Dintr-un alt punct de vedere se susține că la baza psihozelor colective stau proiecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proprii. Psihanaliza consideră psihozele colective ca reprezentând „mecanisme psihice de apărare utilizate de întregul grup social”, care apar ca fenomene de „respingere” sau de „adaptare” la condițiile socio-culturale schimbate. Dintr-un alt punct de vedere se susține că la baza psihozelor colective stau proiecțiile paranoide ale maselor sociale raportate la „motive” comune. Se poate deci afirma că „psihozele colective” sunt reacții ale grupelor social-umane la anumite „motive colective” (dezastre naturale, cutremure, secetă, războaie, revoluții, schimbări ale sistemului social-politic, crize economice etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apar ca fenomene de „respingere” sau de „adaptare” la condițiile socio-culturale schimbate. Dintr-un alt punct de vedere se susține că la baza psihozelor colective stau proiecțiile paranoide ale maselor sociale raportate la „motive” comune. Se poate deci afirma că „psihozele colective” sunt reacții ale grupelor social-umane la anumite „motive colective” (dezastre naturale, cutremure, secetă, războaie, revoluții, schimbări ale sistemului social-politic, crize economice etc.). Acest aspect pune în evidență faptul că „psihozele colective” sunt modalități particulare de „reacție colectivă” ale grupelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
raportate la „motive” comune. Se poate deci afirma că „psihozele colective” sunt reacții ale grupelor social-umane la anumite „motive colective” (dezastre naturale, cutremure, secetă, războaie, revoluții, schimbări ale sistemului social-politic, crize economice etc.). Acest aspect pune în evidență faptul că „psihozele colective” sunt modalități particulare de „reacție colectivă” ale grupelor social-umane, în anumite circumstanțe istorice, socio-culturale și moral-spirituale. Din acest motiv, pentru înțelegerea naturii psihozelor colective trebuie avute în vedere atât condițiile social-istorice care le declanșează, cât și caracteristicile psiho-sociale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
războaie, revoluții, schimbări ale sistemului social-politic, crize economice etc.). Acest aspect pune în evidență faptul că „psihozele colective” sunt modalități particulare de „reacție colectivă” ale grupelor social-umane, în anumite circumstanțe istorice, socio-culturale și moral-spirituale. Din acest motiv, pentru înțelegerea naturii psihozelor colective trebuie avute în vedere atât condițiile social-istorice care le declanșează, cât și caracteristicile psiho-sociale ale grupelor umane care sunt mobilizate de aceste condiții, realizând în plan comportamental psiho-social „formele patoplastice” ale acestor manifestări. Caracteristicile psiho-sociale ale grupelor umane Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupelor umane care sunt mobilizate de aceste condiții, realizând în plan comportamental psiho-social „formele patoplastice” ale acestor manifestări. Caracteristicile psiho-sociale ale grupelor umane Nu intenționăm să facem o analiză psiho-socială a grupelor umane. Ceea ce are importanță pentru studiul și înțelegerea psihozelor colective sunt caracteristicile psihologice ale grupului social. Accentuăm asupra acestui aspect pentru a scoate în evidență diferența care există între psihologia persoanei și psihologia grupului social. Acest fapt este esențial în înțelegerea mecanismelor și naturii psihozelor sociale. Sufletul colectiv se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru studiul și înțelegerea psihozelor colective sunt caracteristicile psihologice ale grupului social. Accentuăm asupra acestui aspect pentru a scoate în evidență diferența care există între psihologia persoanei și psihologia grupului social. Acest fapt este esențial în înțelegerea mecanismelor și naturii psihozelor sociale. Sufletul colectiv se deosebește de sufletul individual. El are caracteristicile sale structurale și dinamica sa proprie. La sufletul colectiv distingem două niveluri structurale care s-au format în decursul evoluției istorice a umanității și care sunt, într-o măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
numai o reîntoarcere la formele ancestrale, primare, de comportament și de gândire, ci și o formă de apărare în fața condițiilor schimbate ale unui mediu social devalorizat, cu care nu se mai identifică și pe care-l refuză. Dinamica psihopatologică a psihozelor colective La baza psihozelor colective stau câteva mecanisme psihologice specifice care produc acest tip de manifestări psihopatologice. Ele sunt manifestările inconștientului colectiv, eliberat de sub acțiunea cenzurat-normativă, cu caracter represiv a Supra-Eului colectiv. Ceea ce caracterizează, din punct de vedere psihologic, grupele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formele ancestrale, primare, de comportament și de gândire, ci și o formă de apărare în fața condițiilor schimbate ale unui mediu social devalorizat, cu care nu se mai identifică și pe care-l refuză. Dinamica psihopatologică a psihozelor colective La baza psihozelor colective stau câteva mecanisme psihologice specifice care produc acest tip de manifestări psihopatologice. Ele sunt manifestările inconștientului colectiv, eliberat de sub acțiunea cenzurat-normativă, cu caracter represiv a Supra-Eului colectiv. Ceea ce caracterizează, din punct de vedere psihologic, grupele social-umane este faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regulă, prin imitația unui „model carismatic”, sau prin coparticiparea emoțională a membrilor grupului uman respectiv aflat în situații neobișnuite, cu caracter limitativ-constructiv: panică, teroare, cataclisme, crize economice sau social-politice, revoluții, războaie, deportări, invazii străine etc. Factorii care contribuie la declanșarea psihozelor colective, ca și planurile în care acestea se manifestă, sunt multiple și de o mare diversitate. Din aceste considerente am preferat să le grupăm în următoarele tipuri de modificări: factorii etiologici, aspectul formal, aspectul psihologic și aspectul relațional al psihozelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozelor colective, ca și planurile în care acestea se manifestă, sunt multiple și de o mare diversitate. Din aceste considerente am preferat să le grupăm în următoarele tipuri de modificări: factorii etiologici, aspectul formal, aspectul psihologic și aspectul relațional al psihozelor colective, planul valoric. Le vom analiza pe rând în continuare. 1) Factorii etiologici În această categorie sunt incluși factorii care prin acțiunea lor exercită o influență directă și repetată asupra maselor de indivizi, printr-un mecanism de persuasiune, de inducție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însă, efectul secundar apare după „asimilarea” factorilor etiologici repetați ca acțiune și el este mult mai profund, mai dezorganizat și de durată mai îndelungată. Un rol important revine modului în care sunt „receptați” și „utilizați” factorii de propagandă în geneza psihozelor colective. Efectul acestora depinde de stabilitatea instituțiilor sociale, de criza valorilor modelului socio-cultural, dar și de starea psihologică a maselor. În sensul acesta starea de tensiune emoțională crescută, acumularea pulsiunilor și a stărilor de tensiune, suspiciunea și impresia pericolului, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colective absurde și a unei stări de tensiune psiho-socială extremă. Toate acestea vor constitui cadrul favorabil al dezvoltării unor stări de neîncredere, angoasă, nesiguranță ducând în final la o importantă regresiune psiho-socială a grupului uman respectiv. 2) Rolul planului formal-social Psihozele colective apar și se manifestă în cadrul spațiului social. Acesta reprezintă cadrul de manifestare al acestora. Fiind manifestări colective, ele sunt „exterioare” și reclamă în sensul acesta un anumit „spațiu de manifestare”. Prin aceasta, psihozele colective se înrudesc cu manifestările demonstrativ-isterice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
uman respectiv. 2) Rolul planului formal-social Psihozele colective apar și se manifestă în cadrul spațiului social. Acesta reprezintă cadrul de manifestare al acestora. Fiind manifestări colective, ele sunt „exterioare” și reclamă în sensul acesta un anumit „spațiu de manifestare”. Prin aceasta, psihozele colective se înrudesc cu manifestările demonstrativ-isterice cu care, de altfel, sunt înrudite. Lumea, spațiul social, este zona de manifestare a emoțiilor colective, de vehiculare a opiniilor și de manifestare a comportamentelor maselor de indivizi. Aceasta se datorește faptului că în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]