KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau în urma încălțărilor puștiului, pe podea, Shaggy din Scooby Doo era, prin comparație, foarte elegant. Între timp, Fiona se metamorfozase într-un ghid superactiv, care se dădea peste cap ca să capteze interesul partenerului față de operele expuse. Toate tablourile către care îl târâse pe puști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
superactiv, care se dădea peste cap ca să capteze interesul partenerului față de operele expuse. Toate tablourile către care îl târâse pe puști fuseseră „în regulă“, „OK“ sau „nașpa“. Fiona se apropiase cel mai tare de un zâmbet din partea lui Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
abține. Preț de câteva secunde, Jake a continuat să-și îndese mâncare în gură, după care s-a oprit și-a dat totul la vale cu un gât de Cola dietetică, băutura în care, dacă i s-ar fi permis, puștiul s-ar fi și îmbăiat. Jake și-a ațintit privirile de un albastru pal asupra Fionei, după care și-a îngustat ochii ca să indice sentimentul de suspiciune. În fond, ce vrei tu să obții cu chestia asta, Fiona? —Uraaaa! O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Ce vrei să spui? Fiona a tăcut câteva clipe, gândindu-se la ce-ar trebui să facă în continuare. Știa că nu ea era persoana cea mai indicată ca să-i relateze lui Jake întreaga poveste, dar, pe de altă parte, puștiul avea șaisprezece ani - era destul de mare ca să i se permită să facă sex și, cu siguranță, era destul de mare ca să i se reveleze adevărul despre familie, despre felul în care se încheiase căsnicia părinților lui. În plus, s-a gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
picătura de lichid de pe bărbie. Și ce s-a întâmplat cu mama și cu tatăl Tamarei? De ce nu mai sunt împreună? Pentru că... Fiona nu știa sigur cât de departe ar fi trebuit să meargă, dar i s-a părut că puștiul merita să primească răspunsuri cinstite la toate întrebările. —... omul s-a decis să se întoarcă la mama Tamarei. A! Jake continua să pară nelămurit cu privire la ceea ce tocmai i se spusese, dar măcar încetase să se mai uite urât la Fiona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
un din colțurile întunecate ale salonului. Din fericire, fiică-sa dormea profund. —Salut! Jake a încercat să zâmbească, dar era de o paloare cadaverică, iar părul blond, de obicei zburlit, era acum lipit de țeastă din cauza transpirației. Așa cum stătea acolo, puștiul arăta ca de doisprezece ani - un ghemotoc vulnerabil, care tremura de frig. Fiona a fost surprinsă de profunzimea sentimentelor care s-au trezit în ea la vederea băiatului. Din cauza certurilor din ultima vreme și a comportamentului agresiv și dificil al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
sus pe pat. Fiona a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au rostogolit din gură, de parcă puștiul ar fi fost nerăbdător să mărturisească, de parcă i-ar fi fost teamă că dacă se oprește n-o să mai găsească niciodată curajul să spună adevărul. Fiona s-a cutremurat îngrozită. —Jake, nu! Nu se poate! Băiatul n-a scos nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ce-avea să audă. Nu vrei măcar să te gândești? Să nu-i spui lu’ tata? Fiona s-a lăsat să cadă la loc pe pat, cu o expresie de suferință. —Jake, nu-i cinstit. Nu poți să-mi ceri așa ceva. Puștiul nu a răspuns. N-a făcut altceva decât să continue să fixeze cearceaful de pe pat, de parcă viața lui s-ar fi sfârșit. —De asta i-ai spus doctorului să mă sune pe mine? Fiona a lăsat capul în jos, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
seamănă cu Marry Poppins! Dar acum lucrurile au revenit la normal? Alison a ridicat din umeri. Nu. Acum vreo două seri, Sofia i-a permis să se ducă să-i vadă pe băieți, dar i-a spus limpede că dacă puștii mai dau măcar ochii cu mine, atunci ea o să aibă grijă să-i facă foarte dicil accesul la ei. Preț de câteva secunde, masa s-a cufundat în tăcere. Alison se simțea deznădăjduită, iar Fiona se chinuia să găsească un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
florile erau superbe. Da, meniul era un adevărat triumf. Bla, bla, bla. —Doamne, trebuie să beau ceva, a șoptit Julia în urechea lui James după ce îndurase monologul unei femei care-i povestise ce copil-minune e fiul ei de patru luni. Puștiul probabil că era ca orice alt bebeluș, da’ ea vorbea de parcă progenitura l-ar cita pe nenorocitul ăla de Chaucer cuvânt cu cuvânt. Ajungând la masa cu numărul treizeci și cinci, Julia s-a aplecat fericită asupra frapierei și și-a turnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ochii și-a văzut un tânăr - probabil c-avea în jur de douăzeci de ani - care era susținut de câțiva trecători. —Ăla e șoferul, i-a explicat fizioterapeutul care-i urmărise privirea. Amărâtul! A tras de volan ca să evite un puști pe bicicletă și-n loc a lovit-o pe prietena ta. E șocat. Fiona și-a coborât fața lângă urechea lui Susan. —Susan? Eu sunt, Fiona. Mă auzi? Din nou, nici un răspuns. Dacă mă auzi, ține-te tare. Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine. Se pare că a încercat să evite un puști căzut de pe bicicletă, așa că n-a fost vina lui. Bărbatul a arătat cu capul în direcția ușii. — Asistentele mi-au spus c-a sunat în fiecare zi ca să afle cum te simți. Se simte îngrozitor de vinovat. —Ei, n-ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
am spus lu’ tata, a anunțat el deși nu mai era necesar. —Știu. Fiona s-a forțat să zâmbească, fiindcă nu-i purta pică băiatului. Iar eu mă bucur foarte tare că mi-ai spus, a intervenit David ciufulind părul puștiului cu afecțiune. Preț de o clipă, o clipă minunată, Fiona a crezut că totul o să fie în regulă, că vraja cea rea avea să se risipească. —Mami? Jessica o trăgea de haină. —Bina1. Da, iubito, bine. Îți aduce mami imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
brațul canapelei. —Eu și Fiona avem nevoie să fim singuri în seara asta. —Am înțeles. Jake și-a îngustat ochii suspicios. Nu s-a întâmplat nimic rău, nu-i așa? N-are legătură cu ceea ce-am pățit eu, nu? Puștiul s-a uitat implorator către Fiona, dar David i-a luat-o înainte. — Nu fii prostuț! Sigur că nu s-a întâmplat nimic rău. Trebuie doar să discutăm niște lucruri, dar asta e tot. Fiona a văzut că bărbatul își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Fiona s-a dus la ceainicul electric. Fiind deja plin cu apă, femeia n-a făcut decât să apese pe butonul de pornire. —Te înțeleg perfect. Cineva a dat o afurisită de petrecere în josul străzii, iar zgomotul a fost infernal. Puștiul a clătinat din cap. Nu, nu din cauza asta n-am putut să dorm. M-am tot gândit la tine și la tata. Fiona s-a așezat lângă el la masă, luând un ziar de pe scaun și dându-i drumul direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Susan. Mi se pare că ar fi putut foarte ușor s-o ia pe-o pantă greșită. —Știu. Fiona s-a aplecat în față și-a bătut în lemnul mesei pentru noroc. Iar David mi-a spus că zilele trecute puștiul s-a certat și cu maică-sa din cauza mea. Se pare că vaca aia bătrână a zis ceva nasol despre mine, iar Jake a sărit să mă apere. Și eu m-am crucit când am aflat! — Tipa știe de faza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

abătuți, ei se uitau în jos, la mâinile-i bătătorite care smulgeau picioarele unui păianjen cu gesturi scurte și hotărâte. Omul cel elegant se numea Vânătorul. Numele său complet era Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, dar tovarășul său îl numea Puștiul De-Două-Ori. Numele îi rămăsese nu neapărat din cauza insultei indirecte pe care o sugera, ci datorită legământului des repetat al Vânătorului de a „încerca totul de două ori“. Omul ca un urs, cu aplecarea lui infailibilă către lucrurile clare, întrebase, De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
instinct. Capeți un simț al căutării mai puternic decât orice miros. Dacă semnele nu se potrivesc cu simțul tău, ignori semnele. Asta-i diferența dintre un căutător de doi bani și unul iscusit. Totuși nu l-ai prins niciodată, interveni Puștiul De-Două-Ori. — L-am văzut de două ori, spuse distant Peckenpaw. Matahala aia mare cât un munte trecea prin desișurile pădurii de parcă nici n-ar fi existat. Când am ajuns în locul ăla, parcă trecuse tancu’ p-acolo. Te umpli de respect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice urmă de plictiseală dispăru de pe chipul Puștiului De-două-ori, fiind înlocuită de o pasiune proaspăt apărută pentru vânătoare. Chiar și Cale-Bătută fusese rareori atât de pătimaș. Vorbea despre trecutul său ca și când viața i-ar fi depins de asta. în acest timp Flann O’Toole părea să se fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
a lui. Jones groparu’. Prostul mormintelor a venit înapoi. Privirile s-au întors iarăși, traversând lent încăperea, înspre Virgil și Vultur-în-Zbor și înspre imensul animal prietenos, care sărea în jurul lor, în timp ce ei stăteau înțepeniți cam pe la mijlocul barului, lângă Peckenpaw și Puștiul De-Două-Ori. Vultur-în-Zbor urmări acele priviri și le văzu trecând rapid printr-o serie întreagă de expresii. La început neîncredere, ca la O’Toole, apoi uimire și, într-un sfârșit, ușurare. — Măi să fie, spuse Peckenpaw. Jones și un necunoscut. Apăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
curată, nebun ce ești! Să-mi seduci nevasta! Ai noroc că nu te cred. N-ai putea să seduci nici măcar un cârnat și asta te face să scapi viu. — Parcă spuneai că soția ți-era o povară, zise cu interes Puștiul De-Două-Ori. — Nu te băga, spuse O’Toole. Nevasta mea-i nevasta mea și n-o să permit nimănui să o insulte, pentru că, indirect, mă insultă și pe mine. E timpul ca domnul Jones să învețe bunele maniere. Nici măcar idioții nu-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
tot timpul avansul în fața lui și strigând: — Data viitoare, frățioare. Poate data viitoare. A fugit după ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
în viață trebuie să faci tot ce poți ca să supraviețuiești. Trebuie să crezi în tot ce e bine să crezi ca să supraviețuiești. Un Gribb oarecare n-avea cum să schimbe lucrurile. Privirea lui plictisită s-a transformat în panică atunci când Puștiul De-Două-Ori și-a cuprins brusc capul în mâini și s-a prăbușit peste bar. Expresia lui era una de totală neîncredere. Amăgirea de sine operează la nivele diferite, iar Vânătorul nu era în mod cert, conștient de gradul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
s-a prăbușit peste bar. Expresia lui era una de totală neîncredere. Amăgirea de sine operează la nivele diferite, iar Vânătorul nu era în mod cert, conștient de gradul în care ajunsese să depindă de statutul lui. Se sincronizase cu Puștiul De-Două-Ori și adoptase o anumită atitudine de detașare elegantă, cinică față de K, ce reprezenta o parte a acestui rol. Dincolo de asta, era la fel de speriat și la fel de puțin dispus să recunoască existența lui Grimus și a Efectului său ca și Gribb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
brațe trupul Vânătorului. Cineva e de vină, spuse către toți cei din încăpere. Cineva o să plătească pentru asta. în curând. A dus trupul Vânătorului pe brațe până la ușă, apoi a vorbit din nou către cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]