4,117 matches
-
ar putea să nu adoarmă o oră sau chiar mai mult. O să stea să asculte respirația liniștită a lui Helen prin Întuneric. S-ar putea s-o ia pe Helen de Încheietura mîinii și să-i simtă miraculosul ticăit al pulsului. Era extraordinar cum În Închisoare reușea să se mențină liniștea la această oră a nopții; era fantastic, dacă te gîndeai la numărul de oameni care stăteau acolo - numai În localul În care era Duncan se aflau trei sute - și toți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că doar ofițerii. Îi auzeai cum treceau: Înainte și Înapoi la fiecare oră, ca figurinele dintr-un ceas străvechi. Aveau pantofi moi, dar făceau să sune culoarul din metal: un sunet rece, care te Îngheța, urmat de o bătaie, ca pulsul sîngelui Înghețat. În timpul zilei nu-i prea auzeai, poate că era prea multă gălăgie atunci; lui Duncan i se părea că fac parte din atmosfera nopții, de parcă ar fi fost creați de nemișcare și Întuneric. Aștepta să-l surprindă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le spuneți că sînt doamna Harrison. Pentru că, În caz că văd și-și dau seama, nu-i nimic rău ca o femeie măritată să facă așa ceva, nu-i așa? Nu-ți face griji, Îi zise Kay ținînd-o de Încheietura mîinii și luîndu-i pulsul. — Nu cheamă poliția cînd e vorba de femei măritate, nu-i așa? — Aiurezi. Să cheme poliția? Dar de ce ar face-o? — Încalcă legea, nu-i așa? zise Viv. — Să fii bolnav? Nu Încă, zise Kay zîmbind. — Adică să scapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bolnavă. — Așa? — Bineînțeles. Acum, nu uita de celelalte. Ia-mă de umeri. Ține-te strîns. Bravo. Viv se simți ridicată. Imediat fu purtată prin aerul rece. CÎnd Kay o ținu de mînă ultima dată, descoperi că abia Îi mai simțea pulsul. Nu mai putea nici măcar să vorbească, să spună la revedere. Închise ochii. Tocmai o duceau În holul spitalului cînd Alarma Începu să sune. Helen auzi sirenele din apartamentul Juliei din Mecklenburgh Square. Aproape imediat urmară trosnituri și bufnituri. Se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
țigara cu Helen, lăsînd-o să și-o pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce trăgea un fum. După ce termină de fumat, Închise ochii. Helen Îi studia pieptul și stomacul care se ridicau și coborau În ritmul respirației, și zvîcnetul pulsului la baza gîtului. Se auzi o bubuitură slabă a unei explozii depărtate, un ropot de mitraliere și poate zgomot de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și simplu, mort de admirație, dar cînd privirea lui Duncan se Îndreptă spre el, prinse mînerul mai ferm cu ambele mîini, ridică lama și-l lipi de gît. Îl puse chiar sub curbura maxilarului drept, acolo unde pielea tremura datorită pulsului. Duncan făcu un pas involuntar spre el. — N-o s-o faci chiar acum? Îl Întrebă Duncan nervos. — O s-o fac imediat, zise Alec, iar pleoapele Îi tresăriră. — Cum ți se pare? — OK. — Ți-e frică? — Puțin, răspunse Alec. Dar ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu ochii lui strălucitori și roșii. Cel mai urît lucru ar fi să te afli acolo de unul singur, nu crezi? zise el cu simplitate. — Da, spuse Duncan, dînd din cap aprobator. Da, ar fi groaznic. Alec Își trase sufletul. Pulsul Îi crescuse, aproape sărind În lamă. Dar cînd vorbi, i se adresă ca din Întîmplare, Încît Duncan crezu că glumea, și aproape că izbucni În rîs. — Pe curînd, Duncan. Își Încordă mîna, ridică ambele coate de parcă era pe cale să Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mi spui? Vocea Îi era În același timp fermă și neînfricată. Tuși. Vin să mă scoată de-aici? Da, zise Kay, cît or să poată de repede. Acum trebuie să văd dacă ești bine. Îmi dai voie să-ți iau pulsul? Luă brațul pudrat al fetei. Pulsul era rapid, dar destul de puternic. Bun. Acum, te deranjază dacă mă uit cu lanterna În ochii tăi? O clipă doar. Își puse degetele pe bărbia fetei să nu-i dea voie să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
același timp fermă și neînfricată. Tuși. Vin să mă scoată de-aici? Da, zise Kay, cît or să poată de repede. Acum trebuie să văd dacă ești bine. Îmi dai voie să-ți iau pulsul? Luă brațul pudrat al fetei. Pulsul era rapid, dar destul de puternic. Bun. Acum, te deranjază dacă mă uit cu lanterna În ochii tăi? O clipă doar. Își puse degetele pe bărbia fetei să nu-i dea voie să se miște. Fata clipi cu teamă. Colțurile ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
semnul stins. Șoferul virează ca să mă evite. Îi spun că-i dau dublu dacă mă duce până la școala lui Emily fără să folosească frânele. Pândind de pe bancheta din spate, În timp ce ne croim drum pe străzi Înguste și blocate, simt cum pulsul de la gât și cel de la Încheietură saltă ca niște greieri. 14.49: Podeaua din lemn masiv din holul școlii lui Emily a fost montată evident În scopul de a le da de gol pe mamele Întârziate care vin de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
colț de Wall Street Center, groaznic de amețită. Însoțită de asistentul meu, Guy, care pare neafectat de decalajul de fus orar. Dimpotrivă, Guy este oribil de bine pus la punct și știe fluctuațiile Nasdaq mai bine decât pe ale propriului puls. Am ales un costum sobru potrivit pentru prezentarea În fața lui Abelhammer. Cast, negru cărbune, până sub genunchi; pantofi de văduvă siciliană: arăt ca Maria von Trapp Înainte de a tăia draperiile din dormitor. Sunt hotărâtă să mențin tonul Întâlnirii la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se simte pulsul și se stropește și pe față Înainte de a bea cu Înghițituri mici dintr-o sticlă mare de apă plată Evian. Își lasă apoi pe spate capul cu păr lucios și fără lindini, pe o pernuță gri elegantă de cașmir. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fac?“). Bebelușul nu are mai mult de două sau trei luni; un puf prevestind părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un talent rar. Cel mai rar dintre toate. Păstrează puțin și pentru mine. — Sărăcuțul de tine. Ai nevoie să fii resuscitat? (Se Întoarse, sprijinindu-se pe coate, și-mi puse o mînă pe frunte.) Încă ești cald, mai ai și puls pe undeva pe-acolo. După mine, arăți destul de mulțumit, Charles. Umbli lelea prin lume fără nici o grijă... — Asta-i problema - Îmi trebuie mai multe griji. Tot călătoritul ăsta e doar o scuză ca să nu prind rădăcini nicăieri. Părinții nefericiți Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
te văd Înainte să pleci, Îmi spuse, netezindu-și mînecile cu volănașe ale bluzei albe. David Hennessy mi-a spus că-ți muți lucrurile În Residencia. Stătea În picioare lîngă mine, ținîndu-mă de Încheietura mîinii de parcă voia să-mi ia pulsul. Părul Îi era strîns cu severitate Într-un coc negru; Își pusese o tonă de mascara și ruj pe față, Într-o Încercare evidentă de a-și ridica moralul. Prin ușa de sticlă a dormitorului vedeam amprenta șoldurilor și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toc lat, mă trântesc în pat, sub pla pumă, cu pantofii în picioare, exact când aud o cheie răsucindu-se în broasca vecinilor noștri de palier. Stau sub plapumă, dârdâind goală și cu pantofii în picioare, așteptând să-mi revină pulsul la normal. Stau așa până când aud cum îmi curge transpirația pe față și cum îmi bate inima în piept. Arunc plapuma de pe mine, azvârlind cât colo pantofii care deja au început să mă bată și zăbovesc cu palma încinsă la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clipe văzduhul. Ochiți! Foc! Simultan, degetele apăsară trăgaciul. Ecoul puternicei detunături a făcut să salte speriate păsările din cuiburile ascunse în plopii îmbătrâniți din spatele zidului de piatră. Un medic scund și gras, cu chelie proeminentă, a cercetat cu un stetoscop pulsul celui căzut la pământ. Lăsase imediat mâna să cadă, cu un gest care spunea că e nevoie de preot nu de doctor. Cu mișcări grăbite, doi soldați au ridicat corpul neînsuflețit, l-au pus într-un sicriu simplu de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amănuntul insignifiant al modelului imaginat de artist. Domnule, cărui motiv datorez această vizită? Bănuiesc, adică sunt sigur, că azi ați primit o veste neplăcută legată de una dintre persoanele dragi dumneavoastră. Pentru o clipă, Marius îl privește surprins, simțind cum pulsul începe să-i crească vertiginos. Din nou remarc cât de bine informat sunteți. Ironia încearcă să mascheze furia. Se așează pe fotoliul aflat în apropiere. Aveți vreo legătură cu cele ce s-au întâmplat? Absolut nici una, vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
teacă. Protejat de întuneric, continuă să aștepte într-o imobilitate totală. Tăcerea grea a nopții îi mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-a lungul venelor lui ca un ghem de sârma ghimpată. Pulsul începe să-i devină și mai grăbit atunci când umbra în mișcare a unui soldat cu cască model german intră în câmpul său vizual. Lemnul bătrân al podelei scârțâie încet, tânguitor, parcă ar plânge. Arcuiește brațul și adună în el toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg prin ceața vederii sale. Murmură stins, strivit în negreala neantului: "In den
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amendez versul "La tribunalul cerului și al pământului", înlocuind cu "La judecata cerului..." Și până aici, și după, am parcurs o mulțime de versuri bine articulate, frumoase în demonstrația pe care și-o face sieși poeta, că știe, simte corect pulsul poetic. Iată, în Creștere, ce sugestie de preț: "Mi-e teamă de ceea ce ar opri/ din creștere firul ierbii.// Altfel cum ar ști să spună povestea,/ când și povestea crește până la glezne/ până la genunchi?" Aș mai transcrie aici și poemul
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
o zi vîntul îi va bate în pînze e zadarnică. Intuiția lui - anume că filozofiei nu-i priește atmosfera oficial-instituțională - e cît se poate de corectă, și ea este împărtășită de toți cei care au avut prilejul de a lua pulsul instituțiilor românești de învățămînt superior. Degradarea atmosferei e galopantă, stofa studenților intrați în facultate e tot mai jalnică, iar singurul mod în care profesorii mai pot închide ochii la grindina de idioți care se fîțîie pe culoarele facultății este să
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
-i așa, te pomenești că te duci să cauți un antidot în dulapul cu doctorii, așa-i? Dietrich e meditehnica. (Își înghiți saliva și furia-i trecu.) Era Dietrich. Gângâniile dracu'! Hicks era plecat deasupra lui Gorman și-i lua pulsul bărbatului neclintit. Ripley se apropie. ― Cum e? ― Ritm cardiac încetinit, dar regulat. La fel și respirația și celelalte funcții vitale. Totul este foarte lent, dar uniform. Trăiește. Ai putea chiar zice că doarme, deși nu-i cazul. Cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sau constricției vaselor sanguine. Deci, la James, emoția era cauzată de feedbackul modificărilor organice iar la Lange de feed-back-ul vascular. Această teorie a fost infirmată, deoarece făcând o injecție cu adrenalină unei persoane apar modificări caracteristice unui șoc emoțional: accelerarea pulsului, accelerarea respirației, înroșire, dar subiectul nu simte încă o emoție. Datele fiziologice arată că modificările viscerale au o apariție și o evoluție destul de lentă pentru a putea fi considerate sursă de emoții. Tot pentru infirmarea acestei teorii au fost studiați
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
testează un produs farmaceutic au administrat o fiolă de epinefrină (substanță de tip adrenalina) lotului experimental, iar lotului de control o soluție salină neutră (având efect de tip placebo). Epinefrina e o substanță adrenalinică și produce: creșterea tensiuni sistolice, accelerarea pulsului, accelerarea ritmului respirator, mărirea concentrației de zahăr din sânge, tremur muscular. Primul lot a fost împărțit în trei grupe (al doilea factor manipulat de experimentator a fost informația furnizată subiecților). Primul grup a primit informații exacte despre simptomele fiziologice pe
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]