8,125 matches
-
am prigonit caii înfocați ai amorului tău propriu, am demolat munții și am strivit fără milă pădurile tale verzi, la poalele cărora curg acum izvoare cu apă de sânge. Eu, nesocotitul, am scos din pământul reavăn, cu aromă de țarină pustie, osemintele înaintașilor și le-am profanat gloria, fără să mă gândesc că mi-am profanat părinții, frații, surorile, bunicii și că mi-am convertit sufletul într-o neagră cerneală, cu care nici măcar nu mai pot scrie. M-am uitat peste
LA MULŢI ANI, MĂICUŢĂ ROMÂNIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355164_a_356493]
-
Cezar F. Ciobica bufnița-n azil - bătrânii strânși la masă înghit cu noduri Locul II - 29 puncte Textul nr. 21 - Petru-Ioan Garda noapte geroasă - pe peroanele gării se dansează step Locul III - 24 puncte Textul nr. 12 - Ioan Marinescu-Puiu casa pustie - pe vechiul dulap încă miros de gutui Mentiuni Textul nr. 38 - 17 puncte - Ana Urma fără adresă - în cutia poștală teancuri de frunze Textul nr. 8 - 16 puncte - Marcela Ignătescu satul strămutat- din cimitir coboară doar înserarea Textul nr. 37
HAIKU (210). de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355195_a_356524]
-
o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această stare este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care-l găsim la Bacovia nu vrea distincție între diferitele plăceri. Eul poetului este satisfăcut așa cum este, iar lumea, așa cum este, devine obiect al plăcerilor. Lumea este văzută prin culori. Aceasta
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
blocat de o barieră roșie, care nu se mai ridică. Auzim tot mai rar și mai estompat, șuieratul trenurilor pe care le-am pierdut iremediabil. Prin gările acestea nu ne vom mai întoarce. Și nici trenurile nu sunt dus-întors. Gară - pustie. Doar în Triaj mai respiră greoi, câte o locomotivă dezafectata, mâncata de rugina. Din ea crescă puieți de salcâmi și corcoduși iar prin geamurile sparte, intră câte o pasare buimaca. Parcă e viața noastră, abandonată în Triaj, urmând să fie
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
S R A R A D Ă V E C H E Stradă veche, -mpodobită Cu teii falnici și bătrâni, Cu cișmea sub patru ulmi ... Ai văzut pe-a mea iubită? Stradă veche, de-altădată, Ce ești tristă și pustie! Draga mea, cum o să vie, Dacă ești întunecată ? Stradă veche, pietruită, Și cu bănci de lemn la porți, Unde sunt copiii? Poți Să-mi spui, stradă iubită! Unde-i viața fericită, Când aici noi ne jucam? Unde-i ochiul de la
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
ea! Dintr-un colț de cer, o stea In genune-a coborât Și de pe bolta înroșită ... Ne-a trimis a ei lumină; Eu fac dragoste deplină, Și petrec cu-a mea iubită. Acum strada veche este Tot mai tristă și pustie; Poate-vreunul ca să-mi știe, Cum sfârși a mea poveste? Numai strada, ulmii, teii ... Mai țin minte cum a fost; Astăzi o știau pe de rost, Bătrânii și prichindeii, Când se plimbă câteodată Pe străduța învechită; Numai casa-i părăsită Iar
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
a înviorat și am realizat că soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă ... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult, nu mai bătea vântul, gerul uscase străzile pustii. Aparent, bulevardul luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
mi-am gonit colegii la cursuri, să meditez în liniște ... am coborât la cantină și-am luat o porție de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porții complete, cu solnița la discreție. Culoarele uriașe erau întunecate și pustii. Am urcat încet scările până în cameră și am ațipit în patul meu dublu, suprapus, fără cearceafuri, de blatist*. Luna își pierduse contururile într-un cer de purpură, soarele topea bruma de pe acoperișurile caselor. *blatist - nu plătește nimic, nici masa, nici
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
-n vânt Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea! Și în tristețea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt! Și drept, așa cum eu îl știu, în fața timpului pustiu Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat! Nu plânge doar se leagănă și dorul și-l tăragănă, Chemând la el, podoaba-i iară să-l împresoare-n primăvară. Și-n ochiul de ferestră-albastră, oglinda de la
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
de calul ruginiu ce ne purta încet prin inserări și ierburi despletite prin poieni ? Pluteam ușor dintr-un amurg în altul legănați, purtând în ochi fântâni cu ape verzi Calul e mort... și noi pășim încă-amândoi pe-același drum astăzi pustiu și însetat, fără fântâni... pas lângă pas, printre scaieți și vânat vânt... Mai vezi vreun drum ? Referință Bibliografica: Tinerețe / Anca Tănase : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 275, Anul I, 02 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Anca Tănase
TINERETE de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355642_a_356971]
-
riscul și este prezent la scene de o intensitate maximă, cu rezonanță dramatică și revoltătoare, dar știe să aducă în toată această fărădelege socială, frânturi de bucurie, firave raze de soare. Cu multă măiestrie, autorul ne poartă într-o lume pustie și sfâșiată, unde plăcerea și dorința sunt principalele elemente care ucid iubirea și respectul de sine. Sunt distruse identități prin violul fizic, dar și prin cel psihic. Folosind cu ușurință tehnicile narative și monologul interior, îndeamnă personajele spre introspecție pentru
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
teamă. Cu așa animal am vrut eu să mă mărit? Nu mi‑a ajuns unul, Doamne? a țipat ea și mai tare, cu privirile aruncate în tavan. Am să plec! Să fii fericit ca un animal singuratic. Să urli în pustie, amărâtule! Nu am nevoie de tine și să nu vii după mine în viața ta, prăpădenia pământului, țipa Amalia tot mai aprigă, dând drumul la o avalanșă de acuze mai mult sau mai puțin adevărate, în timp ce se îmbrăca cu gesturi
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Acasa > Poezie > Familie > PLAI ROMÂNESC Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bezmetic, și-azi mă plimb pe ulița pustie Când frunza bate toba de plecare - Colburi se ridică, în drum, spre-ntâmpinare - Sunt glasuri din adâncuri care-mi trimit solie. Își cată lumea lor pe veci pierdută, Și nu mai pot de-atâta întristare , Ei au murit în luptă
PLAI ROMÂNESC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355669_a_356998]
-
Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rugă Orizonturile vaste - lumea viselor fantaste: basme - zânele și zmeii ce vrăjesc toți prichindeii Fă-ne, Doamne, iar copii iubitori de jucării într-un secol cenușiu - cuibul viselor pustiu; Să jucăm din nou arșice, hoinăreli prin pădurice, să ne dăm cu săniuța, și în leagăn, huța-huța; O cafea, neapărat, “fincă” ne-am emancipat o țigară, “n-o fi foc”- arsă până la chiștoc! Poezie și nu proză bântuită de nevroză
RUGĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355679_a_357008]
-
lămpile, a acționat frâna de mână, a coborât, a deschis portiera din spate‑dreapta, a prins fata de încheietura mâinii și a tras‑o afară cu brutalitate. Cu cuțitul în mână, aproape că a târât‑o în casa ce părea pustie în întunericul de pe platou. A acționat comutatorul și lumina slabă a două becuri murdare a înfățișat o cameră în care nu se făcuse curat de mult timp. Era un fel de dormitor, cu pat, șifonier, o masă și două scaune
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Acasă > Poeme > Rasfrangere > TOARCEM AMINTIREA, POEZIE DE ȚÎȚÎNA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Toarcem amintirea Merg încet cu sufletul pustiu singură printre atîta lume timpul a trecut cînd nici nu știu oamenii din juru-mi nu au nume. Joacă, iar, căldura verii-n aer fructele și le-a-negrit, iar, șocul, clopotele bat, prelung, a vaier, si eu nicidecum nu-mi găsesc locul
TOARCEM AMINTIREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355761_a_357090]
-
bat, prelung, a vaier, si eu nicidecum nu-mi găsesc locul. Am să mă întorc în sat curînd unde mă așteaptă maica bună la lumină stelei, licărind, toarcem amintirea, ca pe lână... A plecat măicuța... A plecat măicuța casă e pustie poartă e legată cu un lanț de fier în grădină-s singuri butucii de vie cumpănă fîntînii scîrțîie de ger. Nu-i mai umblă pașii prin ograda nu mai strînge neaua cu lopata nu mai iese-n prag ca să ne
TOARCEM AMINTIREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355761_a_357090]
-
urși flămînzi de la răsărit, Stoluri de pajuri bicefale de la asfințit, Secerători fără milă în holde, aleșii Lui Alah - cu semiluna-n iatagane - și leșii Și alte revărsări de cotropitori, puhoaie Pe meleagurile tale străvechi, Românie, Sosite aici în valuri-valuri, - din pustie - Nenumărate, de nici Domnul nu le mai știe... Crezîndu-se de drept stăpînii lumii, pe vecie, - Seminții neroditoare pe plai, de sărăcie, Și-au topit nația în propria măreție, Ștergînd de pe hartă întinsa împărăție. Cu oasele dușmanilor în pămînt - moștenire - Și
LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI (VERSURI) de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346080_a_347409]
-
Din inimă ce-ai vrea să-mi faci, Din viață o clipă de-mi ceri, Eu fac mai multe clipe dragi. Tu dacă-mi dai un braț, Și-mi mângâi părul castaniu, Produci reacție în lanț, În al inimii mele pustiu. Baia de Arieș 1963 Referință Bibliografică: NECUNOSCUTEI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1814, Anul V, 19 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NECUNOSCUTEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346131_a_347460]
-
Acasa > Impact > Istorisire > ÎNSTRĂINARE Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Un străin îmi pari de astăzi Prea departe eu te știu, O străină-ți sunt și poate Prea aproape e pustiu. Un străin ai fost tot timpul, Prea târziu ca să mai știu Că trecutul are pagini, Prea devreme e târziu. Tu, străin, rămâi cu bine. Prea departe eu te știu, Prea aproape ești și poate Prea târziu să îți mai fiu
ÎNSTRĂINARE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346117_a_347446]
-
pielea mea velina Când doar cu o privire în noi zvâcneau văpăi. Cu tine eu eram mai mult, azi nu mai știu Tot bântui pe poteci și simt miros de brumă Acum tot mi se pare prea fad și prea pustiu Și dorul de-a fi eu , prin tine - mă sugruma. Prin toamnă care lin, crestează-n mine ridul Precum pe-o frunză doarme eternul anotimp Așa păstrez în mine - de tine gând dar vidul Mă-ncearcă tot mai des și
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
îngădui Dumnezeu vrăjmașului să se atingă și de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică și nu vă veți putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este ușor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor trăitori din Pustia Tebaidei, acolo nici miliția nu intra, nici control de stat, nici finanța nu intra, nici un control care să-i tulbure pe călugări. Erau de sine stătători și atât de liberi, încât ei într-adevăr puteau să-și ducă așa, cu
PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346089_a_347418]
-
slujba, o ruga în tăcere Bunica-n mine doarme, durerea-n veci nu piere! Duminică în lacrimi, în tata plânge timpul Pe fruntea lui cad picuri, se-nchină anotimpul. Duminică aprinsă, candele-arzând în Cer O veșnică-nchinare, duminică-n eter. Duminică pustie, în curtea ta bunica Rămâne amintirea și lacrima ce-mi pică. DUMINICĂ INIMII Duminică îmi plânge cu lacrimi arămii Că suntem azi prea reci, prea surzi și prea puștii! Duminică în roșu ce seamăn-a sfârșit Precum o așteptare, un
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
mai pier. Duminică sfințită de toamnă-n liturghii Precum un anotimp pe când eram copii. Duminică prea tristă, slujind o depărtare În care plânge gândul înnegurând hotare. Duminică închisă, sipet în pieptul meu Cu gând de nimicire, duminică din greu! Duminică pustie, ce-n brațe umbre ține Pe umeri poart-o cruce sculptata din suspine. ACATISTIERUL UNEI NOPȚI DE DUMINICĂ Buzele tale au gustul unui fruct sălbatic (măceș, agrișa poate rachițele) Ești cel mai senzual dans în ploaie (ventuza iubind norii) Orhideea neagră
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
o seci Și toamnă ne vede, ne lasă în pace Vreau doar să te am dar tu iarăși pleci. Acum este toamnă, pe umeri, pe plete Și trupul și suflul îmi spun c-am să plâng Ce goi sunt copacii, pustie-s, mi-e sete, Al frunzei mi-e zborul, ca frunză mă frâng. Mai trece o toamnă, măi vine-un sfârșit Nostalgic copacii se-nclină și tac De când te aștept, de ce n-ai venit? Pe-o frunză zălțată, în lacrima
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]