2,405 matches
-
săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei? Nu prea cred” - a răspuns el. ― Mare meșter și acest Păpădie - a apreciat Nicu. ― Când am simțit că putem să ne continuăm drumul, am pornit să căutăm râpa prin care am venit. Se ghiceau zorile deja și noi eram Încă departe de gârla salvatoare. Am luat-o spre stânga, să găsim drumeagul spre gârlă. Mergeam pe zăpadă neumblată și asta Însemna un mare pericol pentru noi... Deocamdată, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mama Maranda. ― Nici n-am terminat de vorbit, că uruitul Îndepărtat al unui avion ne-a pus În alertă. Eram noi echipați În costume de camuflaj, dar umbrele noastre și urmele pe zăpadă puteau să ne dea de gol... Până la râpa salvatoare mai era ceva cale. Se vedea gura văii, dar era departe Încă. „Dacă apare avionul, adăpostirea și să nu mișcați nici dintr-un deget!” - a ordonat Toader. ― Mă trec fiori de frică, dragule - i-a șoptit Maria lui Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plecăm de aici, că dacă ne-a văzut se Întoarce cu ajutoare și ne am găsit beleaua” - și-a spus părerea Toader. Am sărit ca arși și am plecat În pas alergător... Din cauza zăpezii, Înaintam destul de anevoie... Ne gândeam la râpă ca la Sfânta Fecioară. Poate că mai erau vreo două sute de pași până la intrarea pe făgașul gârlei, când tot dinspre soare a apărut un alt avion. Acesta Însă era de vânătoare... Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de pași până la intrarea pe făgașul gârlei, când tot dinspre soare a apărut un alt avion. Acesta Însă era de vânătoare... Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de recunoaștere și ne-a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Însă era de vânătoare... Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de recunoaștere și ne-a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dintr-o plăcintă. După care a continuat: „Mă descurc singur, Petrache băite”. ― Am Început să mâncăm, dar urechea ședea la pândă... Orice zgomot Însemna pericol pentru noi... Era atâta liniște, Încât auzeam și fâlfâitul unui pițigoi printre crengile din hățișul râpei. Mă Întrebam: „Oare cum rezistă o asemenea vietate cât un chipăruș la gerurile iernii?” Și atunci mi-am adus aminte că acest grăunte de viață are un simț al libertății nemaiîntâlnit la alte vietăți. Nu degeaba se spune că: „Ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de griji și de probleme. Viața în care, de cum deschideai ochii, începeai să faci ceva. Nu conteză că era vară sau iarnă, permanent găseam cu ce să ne ocupăm, ce să facem. Iarna ne dădem cu sania și ajungeam în râpă. Ne udam, răceam, dar acum, am despre ce să-mi amintesc. Mai rău este pentru generațiile care vin, care nu pot vorbi, dar știu să se joace la telefon, la calculator. Poate este ceva bun. Dar mai bine ar fi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de oameni se afla în jurul locuinței defunctului care avea casa lângă „Medeanul nostru din centrul satului - pe atunci mult mai mare și mai cuprinzător - însă astăzi redus la mai puțin de jumătate din cauza eroziunii și alunecării terenului din vale - sporind râpa - cu caznă indiguită mai târziu prin lucrări inginerești de combaterea eroziunii solului. Defuncții, gospodari renumiți, cu multiple resurse materiale, au avut parte de o mare și grandioasă adunare de doliu, cu mii de participanți curioși să asiste la această întreită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Tisa pân’ la Nistru/ Suntem români și suntem frați.” în Să repetăm puțin înfățișează un alt Katin făcut de galonații năimiți de străini asupra celor întorși din războiul antisovietic „îi alegeați pe cei întorși de pe front/ Și-i duceați la Râpa Galbenă/ Unde-i gâdileați în ceafă/ Cu revolverul/ Cum purificați voi poporul român/ De pleava aceea/ Care n-a vrut să moară pe front.” Faptul acesta mi-a fost confirmat de un actor de la Teatrul Național din Iași. Cam grea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iarba a crescut Înaltă și grasă; piciorul meu se mișcă amenințător către un melc Învărgat, lăsând o dâră de bale argintoase pe lujerul ierbii; Îl iau În palmă, nu se strânge, e lipicios, miroase a spermă proaspătă, Îi recit: „La râpa Uvedenrode/ Ce multe gasteropode/ supramuzicale/ suprasexuale“. Este extrem de atent la poezia lui Ion Barbu. (luni) Pariam care dintre noi are curaj să se ducă noaptea până În fundul grădinii și să aducă nuci din nucul lui Machidon; muream de frică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă se vor pierde câțiva perciuni! zise Titu râzând. Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au înmulțit! Secretarul sări ars: ― Bravo, puiule! Aci am vrut să te aduc! Asta e mentalitatea care duce țara de râpă, huliganismul ăsta, care vede în ovrei cauza tuturor relelor... Eu aș admite totuși chiar barbaria contra ovreilor, dacă mi-ai garanta că prin ea se evită răul cel mare, care e pe drum! Poți însă dumneata să garantezi unde se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sub acuzația de deținere de droguri? Oamenii nu sunt ARESTAȚI la petrecerile noastre, m-ai auzit? Se opri o clipă, dar reveni tare și apăsat. —Bette? Mă auzi! Trebuie să te duci la ușa aia imediat! Totul se duce de râpă și tu nu ești de găsit. Unde dracului ești? Am văzut cum Elisa Își scoase casca - cu intenția deliberată de a sabota sau pur și simplu din lipsă de energie, nu-mi dădeam seama - și se prăbuși lângă Philip, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
6 apartamente, București str. Spl. Unirii 48B, 48 4666. Minculescu Alex., 6 apartamente, București str. Dr. Felix 87 4667. Maximilian Fried, 3 apartamente, București str Generalissimul Stalin 42 4668. Manea Ion, 5 apartamente, București str. Ing. Zablovschi 21, Iași str. Râpă Galbenă 2 bis, Vaslui str. Călugărului 14 4669. Millia Maria, 3 apartamente, București str Cpt. Gh. Buruiana 5, Brăila str. Bolintineanu 5 4670. Marceli Gh., 2 apartamente, București, str Dr. Aroneanu 20, Ploiești str. Pușcași 19 4671. Marinescu Veronica, 4
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
instaurat treptat începe să domine evenimentele, plasate de la început într-un spațiu vag, al misterului. Peisajul capătă din ce în ce mai mult atributele unui spațiu miraculos, în care siluetele munților conturate de razele lunii se transformă în fantasme care provoacă imaginația soldaților („Fortul, râpele, podișul pietros dinspre nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
vorbă, convivul pune punctul pe i: el are un băiat, îl știam, care este actor la teatrul local (precizez, un actor bun!). Și care are familia... la Galați. Dacă nu se mută alături de soție și copil, căsnicia se duce de rîpă. Cum eu o cunosc pe directoarea de la Teatrul de Copii de-acolo, poate fac o faptă creștinească și-o conving să-l angajeze (ceva-ceva sună a Lanțul slăbiciunilor, nu?!). Sigur, nu era simplu: întîi trebuia ca histrionul să aibă acceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
din mânăstire. Catârul îl ducea în spinare pe părintele Costantino; băiatul în urma lui, pe jos, nu se uită înapoi nici măcar să-i facă un semn mamei sale. Mergând, se uită la țarina pârjolită, cu văi înguste și imense, șanțuri și râpe ca niște rânjete... Își bagă mâinile în buzunar ca să simtă micul corn de fier pe care maică-sa i-l dăduse să-l apere de piaza-rea. Pe cer treceau nori ce se risipeau spre apus precum păsările în căutarea hranei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ude learcă și că clopotnița se ia la întrecere cu vântul și cu lăstunii. Asta e-adevărat. Știi, Giacomo, atunci când m-am întors, mi s-a frânt inima. Nu-mi aminteam câtă sărăcie e-aici. Totul s-a dus de râpă de când ai plecat. Au trecut ceva ani și, odată cu ei, câte ceva se schimbă mereu. Desigur, ceva s-a schimbat, acum cel puțin tușa Ada le ajută pe gravide, când eram copil îmi aduc aminte că într-o dimineață, întorcându-mă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
specială grupului respectiv. La început a fost un moment de ezitare, apoi izbucniră în râs și, bătându-l pe spate, îl luară cu ei. Sosiseră pe coasta de la Perniciaro, o vale îngustă, îngrozitoare, ce se căsca ca un soi de râpă imediat după ultimele case ale satului, pe latura opusă locului în care se afla locuința lui Tommaso. Se numea Perniciaro fiindcă, așa cum spuneau bătrânii, acolo odinioară își făceau cuibul stoluri de potârnichi cu care ani în șir și-au potolit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau să-i omorâm pe toți răsculații. Ar fi trebuit să le tăiem limba, atât femeilor, copiilor, cât și bătrânilor, ca să-i facem să vorbească și să ne destăinuie ascunzătorile lor. Calabria are un relief accidentat, plin de stânci și râpi, și are puține străzi, în ce fel am fi putut să scotocim ținutul acela plin de capcane, greoi, arid? Cel puțin v-ați convins dacă turcii erau cât de cât amestecați? Nu, Excelență, ne-a fost imposibil. Și la urma
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să opteze pentru tentația banului. Aici s-a terminat schimbarea pentru ei. Costache: Și încă ceva; ăștia, adică foștii, erau și ei nemulțumiți... cîrteau și ei pe ascuns... voiau și ei schimbarea... Octav: Voiau pe dracu' schimbare! Duseseră țara de rîpă și începuse să le fie teamă că odată și-odată vor trebui să răspundă. Și de asta începuseră să dea vina pe regim, pe cel mai iubit dintre criminali... Adică deja se spălau pe mîini... După revoluție s-au șters
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
datini și obiceiuri; învierea, moartea lui Isus, suferința sunt relatate într-o atitudine reverențioasă: "Încă mă rog,/ Mă închin celui de o ființă/ Pasăre care mă auzi în bătăile trecerii tale,/ Veneam bătrân, mă așezam în credință și plângeam prin râpile medievale." D. M. Ion utilizează și el un univers grațios, populat cu îngeri și cu sfinți; apar Sf. Ion, Sf. Dumitru prezenți ca simboluri ale sacrificiului. Vânătorile semnifică simbolic pânda teribilă și feroce, ea te urmărește și dincolo de moarte. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
câinele își caută stăpânul o întreagă existență, imagine cu largi semnificații de singurătate, în noua carte, câinele sau câinii hărțuiesc în permanență, stare mai dură decât pânda, pentru că ei acționează și distrug. În alte ipostaze câinele își ascunde puii prin râpele vieții sau moare de plăcerea de a fi hoinar și, ca în primul volum, câinele este sufletul vânătorului. Universul este livresc în "Fals tratat de vânătoare", poetul este retoric și obosit; spațial este pădurea, un fel de Arcadie, castelul devine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viață; Vitoria pornește în căutarea soțului din interior, din întuneric pentru a putea ajunge în exterior, la lumină. În mitologie, labirintul este casa securii duble, sugerând dualitatea existențială, adică un simbol al vieții și al morții. Centrul acestui labirint este râpa dintre Suha și Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan. Structura romanului evidențiază două componente: * simbolică-mitică și * epic-realistă, care se interferează pe parcursul întregului roman. Romanul debuează cu legenda pe care Nechifir Lipan obișnuia să pevestească la nunți și la otezuri
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
un farmec deosebit care stârnea admirația mamei. Inteligent, el își cunoaște bine mama, observă toate schimbările care se petrec cu dânsa și, deși sfios și supus, el îi ghicește toate gândurile. Devenirea sa ca bărbat se face o dată cu veghea din râpă a osemintelor tatălui său, când se simte înfricoșat. Desăvârșirea formării lui Gheorghiță ca bărbat se produce în scena finală, când îl lovește pe ucigașul tatălui său cu baltagul, împlinind dreptatea: "feciorul mortului simți în el crescând o putere mai mare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Rezervă (500.000), pentru mutarea stadionului (120.000), pentru repararea sediului garnizoanei (40.000), pentru șoselele județene, drumurile comunale și poduri (3.450.000). „Și ceea ce l-a preocupat mai mult - se spune - a fost situația populației sinistrate de la Onești, Rîpile (azi Gura Văii - n. m.) și Borzești, care a avut de suferit de pe urma grindinei. S-au acordat însemnate ajutoare pentru această regiune: mari cantități de porumb pentru semănat și porumb pentru hrană”. Băcăuanii din acea epocă, intelectuali și oameni simpli
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]