301,101 matches
-
pentru mine e ca și când v-ați fi vărsat propriul sânge ceresc... *** Numai neaveniții cred că e simplu să fii marele poet, de exemplu, printre taxatorii de bilete (de tramvai, în speță). Locul e deja ocupat de Vasko Popa și așa rămâne. Ce să mai vorbim de băutorii de vin în loc de apă. Concurența e într-atât de a-temporală și a-normală încât numai computerul poate da obiectiv câștigătorul. Oricum ar fi, eu nu mă dezic de Villon. Până și în Belobreșca
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
verb în sine, și verbul care-i act în Dumnezeu. III Pur lucru, nonsubstanțialitate! Real într-adevăr nu-i ce-și apare, ci apariția însăși, actu-n care toate-s în mine și eu sînt în toate. Și-acest act va rămîne, cînd prădate lumile-or fi de vreme și hotare, iar noi, dintre combustii nucleare, -n Iisus salvați, vom fi realitate. Viață vom fi, viind de-a Lui prezență, și adevăr etern într-a Lui minte, eliberați de gînduri și stihii
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
Gabriel Chifu Mă simt în sinea mea, dar și în afară. Privesc și mă văd chiar pe mine ca și cum aș vedea o montare nouă, uimitoare din Cehov sau Shakespeare. Asta e, am și rămas în datul meu, am și ieșit din el. Uneori, îmi face plăcere să mă apropii de mine, să mă salut prietenos și chiar să zăbovesc cu mine însumi la o bere, plin de-ngăduință să-mi ascult trăncăneala și melancoliile
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]
-
corpul meu în catalepsie Pe orizontală În echilibru fragil Sprijinit într-o singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
slav i se vor prescrie sentințe multilingvistice și globalizante. Nu cunosc răspunsul mântuitor. Eu sunt doar o ljubica cu lj mic în sârbește și liubița cu l și mai mic în românește. Liubița o colecție de păcate. Totuși, speranța mea rămâne pururi aceeași. Spre deosebire de Moscova, Dumnezeu crede în toate limbile în lacrimi. Slavă Domnului.
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4851_a_6176]
-
Frunzele, din nuc căzând. Cum, în aer, ar scrie. 3 De fapt am doi nuci. Ce mă țin sub ăst tir. Ei, doi; și eu, singur. 4 Ce morman de frunze, sub nuc! Și nucile pe cer - ofrande. 5 Nucul rămas în pielea goală, atletic. L-a bătut, cine? 6 Ultima frunză, din vârful nucului; ce-mi cade pe umăr. 7 Iau în mână frunza de nuc și-i privesc nervurile urcând 8 mi-am luat liber o zi întreagă pentru
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru tine Am îmblînzit, cîntînd, Suprema Lege...” „Rămîn... Să nu-l atingi!” „De ce?... De ce?” „El mă-nțelege”. „Dar eu... cu
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru tine Am îmblînzit, cîntînd, Suprema Lege...” „Rămîn... Să nu-l atingi!” „De ce?... De ce?” „El mă-nțelege”. „Dar eu... cu ce-i mai bun?!” „El e ca mine”. Acuma & Aici Tot mai ades Natura, împachetată bine, Ne ține loc de mamă, de tată și bunici. Noi trecem printre
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
aproape lipsit de certitudini (și, mai cu seamă, de cea a talentului său) - probabil, și ca o consecință a studiilor filosofice pe care le-a parcurs și, în cadrul cărora, alegerea temei lucrării de doctorat spune, iată, destul de mult. Nu-mi rămâne decât să-i urez un călduros bun venit în literatura română. bla bla ședeam în pat uitându-mă la un film cu clint eastwood acoperit până la bărbie cu o pătură deși nu era frig doar că am mâinile înghețate (ca
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
au luptat să își facă loc printre mai vânjoasele coroane din jur în timp ce se înălța biciuit de vântul și grindina ce decid moartea arborilor bătrâni pe atunci mai ușor de cules erau și timidele sale fructe iar el pentru copii rămânea irezistibila lor tentație de a-i pune la încercare crengile spânzurați de picioare în jos cât să simtă cum li se prăbușește pământul în creștet în anotimpul în care copilul și copilăria unui copac sunt una și aceeași celebrare a
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
ar trebui să-ndrăznească sau ochiul se întunecă tocmai atins de lumina care polenizează crengile înseamnă că ai aflat: cea mai teribilă oprire în timp este clipa prezenței tale-n prezent și mai este - probabil - semnul că fructul trebuie să rămână mereu disponibil pentru cules iar tu îl poți avea numai neculegându-l
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
văzduh. Și prea miroase noaptea a salcâmi înfloriți. Graba ta mă-nhibă, chemarea-ți mă sperie. Văzul, mirosul, auzul nu se pot dezlipi de materie atât de ușor. Cum nu poți desprinde ploaia de nor. Îți prețuiesc devoțiunea, ba chiar îți rămân dator cu... Dar... Dar bufnița, fâl-fâl! se izbea de sticla ferestrei, fâl-fâl! de perdea, de clanța ușii, de tavan. O, scapă acum, scapă acum, scapă acum de animalul uman! Te vei întoarce la clipa nașterii tale, pe circumferință. Vei reveni
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
curat ca lacrima spațiul de sub nasul progeniturilor. pisicile stau la soare, încremenite, de parcă ar fi găuri negre cu circumferințe iluminate. de ce ar mai trebui să iasă la suprafață puii lor vulnerabili pînă la obscenitate? neputința puilor este hipoplazică și rece. rămîi aici, așezată pe grație și pe-ntuneric, pisică a celor veșnice, rămîi cu noi. nenorociții.
Peisaj by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/5225_a_6550]
-
de parcă ar fi găuri negre cu circumferințe iluminate. de ce ar mai trebui să iasă la suprafață puii lor vulnerabili pînă la obscenitate? neputința puilor este hipoplazică și rece. rămîi aici, așezată pe grație și pe-ntuneric, pisică a celor veșnice, rămîi cu noi. nenorociții.
Peisaj by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/5225_a_6550]
-
și nimic, apoi am purces spre moara de apă. Ca într-o inimă neagră, un puls prin care ceva de preț se repetă, pășim atenți. Intrăm. Nimic nu-i aici decât liniște și un pumn de boabe gălbui, pe lemn rămase de la măcinatul ultim, abia sfârșit. Moara-i un mecanism străvechi, robust, ținut deasupra apei de dragul oamenilor și-al obiceiului. Dar iată! Sub scară iar s-a strecurat, prin același loc, cățelușa smolită, în așteptarea ofrandelor de la săteni. Cum a intrat
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
meu și până la urmă dacă stau să mă gândesc mai bine tot el a scris în seara următoare și aceste versuri încât nu m-am mai mirat că marele editor m-a refuzat bine i-a făcut Post scriptum mai rămâne o întrebare abia cutez s-o pun pe cine or să-l înmormânteze fără nici o pompă atunci când se va crede că eu am murit nu cumva o să fim doi acolo jos și o să ne distrăm în sfârșit de minune povestindu
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
Gellu Dorian - în amintirea lui Laurențiu Ulici De cîte ori mergeam la Sighet, de la Borșa, în sus, aerul trecea printr-o pîlnie cu miros de prune, nările noastre însetate rămîneau mereu în urmă, pe dealuri ca niște armăsari pe spinările iepelor, ochii se pironeau în țoiuri de sticlă și pînă nu-și trăgeau pleoapele peste lacrimile femeilor adunate acolo nu adormeau, așa cum vedeam prin bodegi capete de cosași osteniți adunate
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia nu-i un cuib? Găsește oul, Fragil și cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
orașului. „nu cad - nu cad - nu cad” repetă gâfâit uca și strânge cu degete amorțite plasa din ață gălbuie croșetată de olena în care duce pantalonii de sport prosopul și tenișii surprinsă (ca de fiecare dată) să vadă că trecătorii rămân în picioare în vreme ce covorul străzii se mișcă îndărătnic sub tălpile ei. cu vârful urechilor în flăcări și abia respirând ajunge în dreptul casei pe fațada căreia se răsfață pomiere pline cu fructe și panglici în basorelief. (și bătrâni cu gurile căscate
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
inimii. bătăile ei se ridică în urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane până când își reazemă bărbia de genunchi și rămâne împietrită cu privirea în gol. împietrită de spaimă. acum uca poate începe plimbatul prin fotografii. nu vrea să le vadă cu adevărat de când a reușit să deschidă biroul cu rulou al lui nicu și a găsit plicul cu pozele duduței
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul din clepsidră, cu timp cu tot, unde s-a prelins trupul meu, cel subțire, șuvoi lunecos printre stânci potrivnice de i-a rămas numai forma imprimată în straturile calcinate ale amurgului? Din loc în loc grămezi de cenușă măsurând distanțe, numărând căderi, memorând anotimpuri, unde e focul, cine l-a furat să-ncununeze cu el Olimpiadele Trecerii? Mă întorc și nicio pasăre nu-și
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
între colți. Am vrut doar să-ți arăt lumea în toată splendoarea ei carnivoră: un fel de devorare de sine și, până la urmă, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de ... Tu, până la urmă, cine ești, cine-ai rămas? Eu cine sunt, ce-am mai rămas? O mușcătură pe umărul unei zile de iarnă, o haită de amintiri pe umbra sângelui tău care lasă și acum urme adânci pe zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
arăt lumea în toată splendoarea ei carnivoră: un fel de devorare de sine și, până la urmă, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de ... Tu, până la urmă, cine ești, cine-ai rămas? Eu cine sunt, ce-am mai rămas? O mușcătură pe umărul unei zile de iarnă, o haită de amintiri pe umbra sângelui tău care lasă și acum urme adânci pe zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om înghețat! Nu știai că zăpada are amintiri
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]