9,450 matches
-
fi cei care vor orienta fierberea, Atunci încrucișăm brațele, Să vorbim serios, domnule ministru, este oare guvernul dispus să termine cu farsa stării de asediu, să ordone avansarea armatei și a aviației, să treacă orașul prin foc și sabie, să rănească și să omoare zece sau douăzeci de mii de oameni ca să dea un exemplu, iar apoi să bage trei sau patru mii în închisoare, acuzându-i de nu se știe ce crimă când tocmai crima nu există, Nu ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Tocmai ducea furculița la gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înșel. În acel moment apăru un car de reportaj al televiziunii, apoi apărură altele, al presei, al radioului, acum primarul, înconjurat de reflectoare și de microfoane, răspundea la întrebări, Câți morți estimați că au fost, De ce informații dispuneți deja, Câți răniți, Câte persoane arse, Când credeți că stația va putea funcționa din nou, Există vreo presupunere în legătură cu autorii atentatului, S-a primit vreun anunț înainte de explozie, În caz afirmativ, cine l-a primit și ce măsuri s-au luat pentru evacuarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puzzle-ului nu se potriveau. Deși, așa cum s-a explicat mai înainte, dispoziția ambilor subordonați fusese de totală bunăvoință față de rezultatele meditației șefului, primul adjutant se simți obligat să observe, străduindu-se să folosească un ton care să nu-i rănească susceptibilitatea, Dacă nu greșesc, cel mai bine, întrucât cunoaștem deja adresa tipului, ar fi să mergem să-i batem la ușă direct și să întrebăm pe cine ar deschide Locuiește aici Cutare Cutărescu, dacă ar fi el ar spune Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
energică. Bărbatul își lăsă capul în jos și nu răspunse. Vă înțeleg discreția, spuse inspectorul, într-adevăr, este vorba de o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat ajutor, cel puțin să-i înlocuiască tortura cleștelui cu pedeapsa turnichetului. Comisarul îi făcu pe voie, folosi garoul, În scrisoarea dumneavoastră v-ați referit la un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ținta ironiilor, dar îi refuzase insensibilitatea. Suferea cumplit sub biciul glumelor și farselor care se făceau neîncetat pe socoteala lui și totuși nu înceta niciodată - s-ar părea chiar dintr-un fel de voință capricioasă - să se expună lor. Era rănit fără încetare și totuși firea sa era atât de bună încât nu purta pică nimănui. Vipera putea să-l muște, dar el nu învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu multe întreruperi. Niciodată nu spunea vreun lucru inteligent, avea o vână de sarcasm brutal care nu era lipsit de efect și întotdeauna spunea numai ceea ce gândea cu adevărat. Nu-i păsa de susceptibilitățile altora, iar când izbutea să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am și uitat căminul natal. Mi se pare că m-am îndepărtat atât de mult de casa tatei, încât mă și cuprinde sfiala la ideea de a o vizita din nou. Dar acum simt că e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile i se întorseseră la tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum să-l copleșească, iar lovitura de grație a trădării lui Blanche îi răpise capacitatea de a-și reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încerce să realizeze ceva și chiar să și izbutească. Viața noastră este simplă și inocentă. Nu e întinată de ambiții și toată mândria pe care o avem se datorează doar contemplării muncii realizate cu mâinile noastre. Maliția nu ne poate răni și nici invidia nu ne poate ataca. Ah, mon cher Monsieur, se vorbește de binecuvântarea muncii și poate că e o sintagmă fără sens, dar pentru mine ea are semnificația cea mai puternică. Sunt un om fericit. — Sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă, văpăii soarelui. Se trezise brusc, cu fruntea strânsă Într-un cerc de fier. Iată că dușmanul său Îl chinuia din nou, Înfigându-i ghearele În creier fără să Îl rănească prea tare Însă. O atingere ușoară, ca pentru a-i aminti că e prezent. Așadar, la Florența trebuia să vină o comoară. Făcu o socoteală rapidă, Însă fără să poată căpăta vreo certitudine. Neavând o imagine finală asupra construcției, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împăratului. Însă nici măcar În această privință nu se mai simțea sigur. Oare maeștrii lui, marii scriitori ai antichității, nu povestiseră despre unele ființe fabuloase care au darul de a nu muri? O luă la fugă, pe stradă, ca un animal rănit În căutarea bârlogului. La Priorat Dante Împături nervos foaia pe care scrisese doar câteva rânduri. Își Îndreptă privirea spre firavul teanc de file care zăcea pe masa de scris: În curând avea să se isprăvească și nu știa de unde va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise un haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu mut. Cercetă din nou lucrătura, căutând punctul În care Împăratul Își alipise buzele În ultima sa Înghițitură. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
constituită din cel puțin două părți. Mai făcu o dată aceeași operațiune, apăsându-i fundul cu mai multă putere; se lăsă În scaun, dezamăgit. Nu se schimbase nimic din aspectul funestului pocal. Nu exista nici o tijă secretă care să fi putut răni degetele băutorului. Toată teoria lui se destrăma Înaintea evidenței faptului. Și totuși era sigur că, Într-un fel sau altul, așa stătuseră lucrurile. Se lovi peste frunte cu pumnii, căutând disperat În jur ceva care să Îi poată sugera o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ziare. Dar, până la urmă, îl fentam, reușeam să îl păcălim, cum facem cu visele urâte și cu amintirile amare. Nu prea făcea parte din lumea noastră. Era doar un film. Când au început să sosească primii răniți - vorbesc despre cei răniți cu adevărat, cei care nu mai aveau carne pe ei, ci un terci roșiatic, și care erau întinși în camioane pe tărgi prăfuite -, adevărul ne-a lovit din plin. Deodată, s-a lăsat o mare tăcere, și am venit cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu m-a lăsat și care mă face să arăt ca un vechi combatant, eu care nu am făcut războiul. M-am așezat pe mormântul lui Clămence, și i-am povestit despre accidentul meu, despre teama de a nu o răni, somnul meu cel lung și ușor și despre trezirea decepționantă. Am lustruit marmura, am smuls trifoiul care creștea de-a lungul dalelor, am dat la o parte cu palma lichenii de pe cruce. Apoi i-am trimis o bezea prin aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zice „Eu sunt absolvent de Yale, nu steagul meu cu craniu și oase!“, atunci cei șase vagabonzi aveau instrucțiuni să se ridice nesmintit, În văzul tuturor, și să iasă din teatru cu o expresie de profundă tristețe și de demnitate rănită pe față. Se susținea, deși fără dovezi, că o dată rândurile vagabonzilor angajați au fost Îngroșate de un vagabond adevărat. Au jucat toată vacanța pentru protipendada din opt orașe mari. Lui Amory i-au plăcut cel mai mult Louisville și Memphis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
culminant al vanității lui Amory, piscul atins de egoismul său juvenil. CAPITOLUL 3 EGOISTUL CHIBZUIEȘTE — Au! Dă-mi drumul! Amory și-a lăsat brațele să cadă de-a lungul trupului. — Ce s-a Întâmplat? — Butonul de la gulerul cămășii... m-a rănit... Uite! Isabelle Își privea baza gâtului, unde o vânătaie micuță, de mărimea unui bob de mazăre, macula suprafața albă a pielii. — O, Isabelle! și-a reproșat el. Sunt un netot. Pe cuvânt că-mi pare rău... N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și cu... și cu copiii noștri, că se va Îngriji de ei și eu nu va trebui să mă Îngrijorez. AMORY (disperat): Rosalind! Rosalind! ROSALIND (ușor vulgară): Nu-ți etala așa de evident suferința. AMORY: Ce putere de a ne răni reciproc avem! ROSALIND (reluându-și suspinele): Totul a fost perfect Între noi doi. Ca un vis după care tânjeam și pe care nu credeam să-l trăiesc vreodată aievea. Prima lipsă autentică de egoism pe care-am simțit-o de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz, se hotărâseră să rămână din cauza mobilierului lui Tom. Ieșeau extrem de rar - la vreo reprezentație teatrală sau ca să cineze la Ritz sau Princeton Club. De când cu prohibiția, marile reuniuni fuseseră rănite mortal. Nu mai puteai să intri În barul de la Biltmore la douăsprezece sau la cinci și să dai peste spirite Înrudite. Atât lui Tom, cât și lui Amory le trecuse pasiunea de a dansa cu debutante din Vestul Mijlociu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fast-food. La McDonald’s, cu motocicleta. - Cu motocicleta. Nu, Costică nu are motocicletă. Era... Cu cine era? - Cu un necunoscut. - Așa, cu un necunoscut. Da, bărbat. Dac-a pățit ceva? Nu știu. A pățit ceva? - Tânărul de la volan a fost rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și limba Annei, ling bine locul. În curând, din limita naturală a nașterii n‑o să mai rămână nici un rest de piele. Spații infinite se deschid, cu un soare rece precum gălbenușul întreg, în lapte. Dacă e vorba ca cineva să rănească aici pe‑un altul, atunci Anna și Rainer sunt aceia care‑o fac. Gata cu gerul sticlos de pe drumurile de țară, gata cu pantofii de duminică cu talpă subțire, care nu se potrivesc nici cu vremea, nici cu cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
legumelor. Mai nou și în artă se manifestă nebunia, se exprimă în arta bolnavilor psihic, iar în curând vor exista cu siguranță artiști care își vor provoca răni, aceștia vor fi cei mai moderni artiști din lume. Mergi, de exemplu, rănit pe stradă și îi prezinți domnului inspector de poliție aceste leziuni teribile ca pe o operă de artă, ăla nu înțelege nimic și prăpastia dintre el și artist, care e în același timp și propria operă de artă, crește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
făcută în casă, n‑are decât să ia cât vrea, că e destulă. Nu poți să‑mi cumperi dragostea, mamă. Mămica țâșnește pe loc în casă, se aruncă pe pat și urlă, într‑o criză de isterie, ca un animal rănit de moarte. Mai mulți oameni încearcă s‑o calmeze, dar nu reușesc, așa că un profesor de medicină dintre cei prezenți îi dă un medicament ca să doarmă. Nu‑i pasă de musafiri, se omoară pe loc dacă singura ei fiică n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru pian. Spre deosebire de lipsa de claritate a lui Brahms sau Mahler, limpezimea lui Haydn se ridică spre plafonul încăperii, în timp ce confuzia Annei rămâne jos și se instalează confortabil înăuntrul acestei fete. Confuziei îi urmează, în ordinea apariției, dorința de a răni, de‑a ucide, de‑a acapara totul. Și un sentiment pătrunzător și neplăcut în viscere, care spune Hans și se referă chiar la Hans. Dar el lipsește din ce în ce mai des și să sperăm că nu‑i cu Sophie, sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]