4,392 matches
-
o femeie cu un copil. Femeia era brunetă, mândră și simplă, ca și, ca și, ca și... Copilul avea vreo trei sau patru ani. Putea fi Kevin, acel Kevin pe care și-l amintea Antonio Înainte ca ea să-l răpească. Înainte ca ea să le distrugă viața, să-l transforme pe agentul special Într-un lacheu și să facă din copiii lui doi străini. Simți o dorință nebună de a-i revedea pe amândoi. Pe Emma și pe Kevin. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care patroana magazinului Îi scosese din cutie - și Îi dori din toată inima. Camilla zâmbea. De când Îndrăznise să-i destăinuiască secretul, nu-și abandonase figura aceea isteață și triumfătoare. Era mai isteață decât el. Lui Kevin Îi părea că fusese răpit. În realitate, nu-și prea dădea seama ce Înseamnă această noutate. Dar nu ceruse nici o explicație, pentru a nu o lăsa să creadă că era pentru prima dată când i se Întâmpla așa ceva. Hotărâse să facă tot ce spunea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu sunt ca voi. Toți banii voștri - casele voastre, mașinile voastre, hainele voastre, ambițiile voastre - nu Înseamnă nimic pentru mine. Zero. Nu vreau să am nimic - nici măcar pe ea. N-am să merg la Palazzo Lancillotti. N-am s-o răpesc. Nu Îi voi spune cât am iubit-o și nici ce fel de viață mi-aș fi dorit Împreună cu ea. Nici nu mai vreau s-o văd. — Fă cum vrei, spuse Maja jignită, și se strecură În Smart fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asta? I-am luat deja totul, i-am forțat să vină cu mine. Am sacrificat viitorul lor pe altarul nemulțumirilor mele, și da, și pentru bucuria mea - setea mea de viață pe care el nu a reușit să mi-o răpească. Nu e suficient? Antonio nu m-a ucis, la urma urmelor. Iar lor nu le-a făcut rău. Nici Dumnezeu, când și-a dictat Poruncile, nu a considerat necesar să le aducă aminte oamenilor că trebuie să-și respecte copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aminte de Emma - acea Emma pierdută și Îndepărtată ca luna - și-l Întristă. Nu voia s-o dezamăgească pe Valentina. Dar de-acum nu mai putea să-i facă pe plac. Răzbunarea lui nu prevedea prizonieri. Amândoi. Trebuia să-i răpească pe amândoi. Pătuțurile goale. Tăcerea chinuitoare. Casa jefuită. Zilele fără sens. Trecutul fără remediu. Viitorul ucis. Trebuie să sufere cum am suferit și eu. Și să-și repete În fiecare zi că am luat copiii din cauza ei, În locul ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tu nu existai, nici n-ai fi existat altfel. Tu trebuia să ne salvezi, dar n-ai fost În stare. Și dintre noi doi ea te-a ales pe tine - pitic pinguin și orb. Eu te-am creat, eu te răpesc - Îmi aparții. Iar ea va plânge pentru că eu am iubit-o atât de mult Încât i-am acordat iertarea. Va regreta că este Încă În viață și remușcarea o va urmări pentru totdeauna. Alunecară scârțâind prin fața femeilor care, la trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pachet? Dar cum? Poate trebuia să o sune pe Emma aceea și să-i spună că soțul ei, fostul ei soț, mă rog, ce-o fi, a dat buzna la Palazzo Lancillotti, mai rău decât un camorrist, și l-a răpit pe Kevin? Dar nu am numărul ei și, la urma urmelor, nu, ce idee, doar e tatăl lui, s-or fi pus de acord. Oprește-l, țipă Camilla, trăgând-o de braț. Nu vreau să-l ducă de-aici. Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi luptat ca un leu pentru ca judecătorii să-i dea copiii lui. Păcat că renunțase la week-end-urile cu ei, de atâta vreme. De ce acum? De ce nu-i spusese nimic? Ce avea de gând să facă? Voia să i-o răpească pe Valentina. Să și-o facă aliată și să ceară din nou modificarea hotărârii judecătorești, pentru această schimbare nou-apărută, căci fata nu mai voia să stea cu mama. Se putea. Valentina era punctul ei slab, călcâiul lui Ahile. Valentina Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
specială, căci nu avea răbdare nici măcar să stea liniștit sub lămpile autobronzante. Devorară hamburgerii unși de ketchup și Înecați În Coca-Cola. Își fripseră buzele cu plăcinta de mere fierbinte. Acum nu mai era străinul agresiv cu ochi ciudați care Îi răpise din sala de sport și de la petrecere. Și nici nu mai era acel tată episodic pe care nu știau cum să-l abordeze În primul an al despărțirii, care intra În viața lor ca o tornadă: Îi ducea la Zoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Camilla nespus de nefericită. O strânse În brațe. Respirația ei Îi aburi ochelarii și chiar În clipa aceea, În timp ce-și măcina sufletul la gândul fiicei pierdute și se Întreba cum putea s-o recucerească, cum putea s-o răpească de la petrecerea nunții ei și din brațele lui Kevin Buonocore, pe care acum simțea că este În stare să-l urască, ceva, În buzunarul hainei, Începu să vibreze. Of, Isuse, nu acum. Obiectul vibrant Începu să-i pulseze În haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de altfel, încercase multe căi, deoarece se îndrăgostise de nenumărate ori. Pe Săftița o iubise nebunește în anul 1528. Era fata unui negustor din Târgoviște pe care o văzuse pe când se lăfăia în sângele unui boiernaș, pe nume Barbu. O răpise din casa părintească și fugise cu ea, mai întâi la București, unde avea o casă, apoi, după ce auzise că vodă însuși trimite soldații pe urmele lor, a luat-o spre Dunăre și a trecut la turci. Era nebun și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se raporta la muncă: făcea totul cu o curiozitate aprinsă, construind ori jucându-se. În primele zile, Giulia îl dusese pe Zogru la Bookarest, iar acesta se lăsase în voia ei, pentru că nu voia s-o controleze ori să-i răpească ultimele săptămâni de viață. Nu se dusese pentru cărți, ci ca să filmeze. Zogru cunoștea destul de bine atmosfera, mai fusese și în alți ani la târgul de carte, dar din Giulia se vedea altfel. Ea filma la întâmplare prim-planuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nimic mai mult. O pată de neant în privirea mea. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Dana Tili Florina M-am îndrăgostit de-o floare, Cu petale roșioare, Sufletul, ea mi-a răpit, Cu blândețe m-a vrăjit! Când mă uit la ea îmi spune, Vorbele cele mai bune, Și e plină de iubire, Mai presus de orice fire: Foarte mult timp a trecut, De când nu mi-ai dat sărut! Buzele îți sunt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să facă. Ai vrea să rămână, S-o mai ții în palmă Să-i guști cu nesaț Dulceața-i de floare. Dar ea se grăbește, Nu-ți respectă dorința Și nu se ferește Să fugă cu anii Pe care-i răpește Jocul copiilor Alergam cu păru-n vânt, Prin lan de grâu și de porumb. Un cuc în zare s-auzea, Fluier de tren se repezea! Voiam s-ajung, să-l văd d-aproape, Un șarpe verde ce străbate, Distanțe lungi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai sunt, aflu cât de dragi mi-au fost zile și lucruri și oameni. Aș vrea să mai fiu în preajma umbrei tale, bunico! Cu groază mă gândesc că poate îți este frică de noaptea grea a zilelor ce te-au răpit de lângă noi. Ori poate noaptea rece te-ar putea atinge și-ar stinge veșnic căldura sufletului tău. Știu că și în sufletul tău cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise și regrete mai adânci ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strop de iubire sub protecția pomilor, a florilor, a ierbii ude, a parfumurilor misterioase, a cerului divin, a sufletelor muribunde și a celor victorioase. Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a murit bătându-se cu un altul. Când Beor se îmbătase foarte rău, într-un rând, un uliu a răpit un miel pe care Iacob îl însemnase pentru sacrificiu. Cel mai rău a fost când Laban a pierdut cei mai buni doi câini ai lui Iacob - cel mai deștept, unul dintre ei, iar celălalt, preferatul lui Iacob. Bătrânul a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că se țineau de umeri atunci când s-au întors să-și continue drumul înapoi. Eram uimită. Esau cel roșu, Esau cel însetat de răzbunare, plângând în brațele tatălui meu? Cum putea fi el monstrul care îmi bântuise visele și care răpise cântecul de pe buzele fraților mei? Mamele mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de prostuț, zicea ea câteva săptămâini mai târziu, în Succoth, când ne aminteam întâmplarea din acea zi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un nobil din Salem, un prinț, de fapt. Fiul regelui Hamor! Regele i-a oferit lui Iacob un preț foarte bun pentru mireasă, dar asta nu a fost deajuns pentru Simon și Levi. Ei au pretins că sora lor fusese răpită și violată și că onoarea familiei fusese călcată în picioare. Au făcut așa un scandal, că regele, înclinându-se în fața marii pasiuni a fiului său pentru fiica Leei, a dublat prețul miresei. Dar unchii mei nu au fost mulțumiți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de lîngă ea, primul ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era cea mai vinovată. Fără Îndoială pentru că era femeie sau din cauza a ceea ce știam despre ea. Ideea că putea, și ea, să mă priveze de o răzbunare pe care o nutrisem cu atîta grijă, ideea că putea, iarăși, să-mi răpească ce mi-era mai scump, m-a făcut să grăbesc pasul. O, nu avea să scape. Mi-o jurasem, și doar un singur cuvînt aveam. Inima mi se zbătu cînd mi-am dat seama că o pierdusem din ochi. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strălucesc. Sclavi În serviciul unor organizații de neînțeles, Singura noastră șansă de Împlinire și viață e sexul (E vorba Însă doar de cei cărora sexul le este permis, De cei pentru care sexul e cu putință.) Căsătoria și fidelitatea ne răpesc azi orice șansă de existență, Nu Într-un birou sau Într-o sală de clasă vom regăsi În noi acea forță care aduce jocul, lumina și dansul; Astfel Încercăm să ne Împlinim destinul prin iubiri din ce În ce mai dificile Încercăm să vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Krog s-ar fi rătăcit deja În vorbele care, de acum, nu mai sunt doar ale lui Moru și ale mele. De parcă vorbele astea, blestematele, ar Îngropa chiar călătoria care le-a născut. De parcă Însăși viața lui Krog ar fi răpită de ele, de curvele astea de cuvinte, și le spun curve chit că În acea zi, niciunul dintre oamenii-lupi nu Înțelegea ce o să Însemne curvă atunci când tu vei citi asta. Ca să fiu drept, Siloa era și ea curvă - pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urât! BRUNO (Țipând.): Hai! Hai! Nu vezi c-a-nceput să muște? GRUBI: Uah! (Cei doi se unesc într-un ultim efort și se prăbușesc pe marginea gropii.) GRUBI (Ștergându-se de sudoare.): Era să fie. BRUNO (Palid, speriat.): Mă răpea. Mă țăcăia de tot. GRUBI: Ți-am spus că n-o să iasă. BRUNO: Unde dracu’ am greșit? GRUBI: S-o ștergem. Să-i dăm drumu’... BRUNO: Cred că s-a rupt osia. Când se rupe osia se strâmtează osul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de crime împotriva umanității sunt bineveniți să-l examineze detaliat. Guvernul Statelor Unite nici nu confirmă nici nu neagă că am fost un agent de-al lui. Oricum, faptul că nu neagă această posibilitate e cât de cât ceva. Cu toate că îmi răpește din farfurie și această singură bucățică bună, negând că un oarecare Frank Wirtanen ar fi fost vreodată în slujba guvernului în vreunul din organismele sale. Nimeni nu crede în el, în afară de mine. Așa că de-aici înainte mă voi referi adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]