5,132 matches
-
sunt trimișii lui Dumnezeu că nu-i așa, numai Domnul știe ce-i trebuie unui popor neascultător care nu respectă legile lui Moise degeaba merge la biserică, dacă abia așteaptă să se termine slujba și să intre în cârciumă ca să răsune apoi ulițele satului de dumnezeii mamei lor de boieri și peste câteva zile să nu se mai poată urni din pat de oasele rupte de jandarmi și au venit feseniștii la fel, nimeni nu știa de unde, deși unii țipau că
CUM AU VENIT... TOT AȘA AU ȘI RĂMAS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374200_a_375529]
-
Iubite). În raport cu el rămâne demnă :``Èu alerg spre trecut``.., deși amintirea devine grea :`` Mă ninge arama`` ...``Roata vieții își continuă nestingheritul drum`` (Brumă de rugină). Există un joc al clipei : Zboară timpul parcă-i nebun... Natura se trezește, Tic-tacul ``cenușiu`` răsună ``monoton`` . Există un timp moral, al trecutului și de el se leagă ``Uitarea`` cu filmul amintirilor ce plâng (Ritm de vreme). Stăm sub el, depindem de cronos :: ``Mai lasă-mi o clipă de dulce plăcere, vreme,/ Să beau un strop
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Ritm de vreme). Stăm sub el, depindem de cronos :: ``Mai lasă-mi o clipă de dulce plăcere, vreme,/ Să beau un strop de nemurire``... (Brumă de rugină). Prezența lui se asociază cu un decor nostalgic în care `` Crengile dau chiot`` ``Răsună, ...vorbește`` ,``lumina-i furată``, lăsând o certitudine``... în dorul meu, Doamne, e vestea așteptată`` (Veste în toamnă). Subtil, amintind de secolul al XIX-lea, introduce tema iubirii, în care puritatea, sensibilitatea, sinceritatea sunt descrise cald și simplu. Iubirea îi strecoară
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Ca și mine nu erau din Iași dar eu cunoșteam multe locuri care vorbeau de marele nostru poet, Mihai Eminescu, nu numai în muzeul deschis în parc, ci și în „Sara pe deal” la Bojdeuca lui Creangă. Noaptea, amintirea sa răsuna, ca în alt veac, la „Bolta rece”. Dar mai mult decât oriunde i se aud și azi pașii de demult, la Casa Pogor, azi Muzeul Literaturii din Iași, în acea cameră în care a aflat căldura unui cămin, a unui
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
-n mine, Doar rătăcirea prin cuvânt Mai poate răul să-l amâne, În seara asta n-am să fiu Un gând care iți dă speranța, Degeaba sunt un verde viu, Aproape-i de sfârșit romanța, Romanța gândului pierdut Nu mai răsună-n visul meu Și printre toate ce-am avut Nemângâiați vom fi mereu, În seara asta n-am să cânt Iubirea ce încet mă-mbată, Nu mai sunt o frunză-n vânt Sunt ce n-am fost niciodată: Dragoste adevărată
ÎN SEARA ASTA VREAU SĂ CÂNT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362188_a_363517]
-
fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
că de Paști este bine să te îmbraci cu haine noi, ca să se înnoiască și sufletul. Acest lucru era, de fapt, cea mai mare surpriză! Și, Doamne, ce frumoasă și de neuitat era noaptea, la slujba de Înviere! Ce minunat răsunau glasurile preoților sub cupola înaltă a bisericii! Ce lumină ne cuprindea mintea și sufletul când spuneau preoții: ,,Hristos a înviat!”, iar noi, toată suflarea, răspundeam: Adevărat a înviat!” Nu pot uita luminile aprinse la mormintele celor plecați dintre noi, o
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
noapte a luminat. Doar o lacrimă atins-a, Tainic fruntea de poet. De-atunci versurile-mbracă, Vara întreagă în sonet. Baia Mare, 10 iunie 2016 Dorință Câmpul în straie de floare, Îmi mângâie clipa de seară. Udat de a plânsului ploaie, Răsună ca o vioară de vară. Nu e nimic la-ntâmplare... Nici clipa-ncercării ce vine... Știu că Tu-mi ești alinare. Biruință avea-voi prin Tine. Vântul adie prin ramuri, Șoptindu-mi iubirea eternă... Dând undă cereștilor gânduri... Țesând a
RUGA VERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378792_a_380121]
-
conștientă că atenția și dragostea lor va fi îndreptată către micuțul sau micuța care se va naște în curând. Între timp băieții și fetele se prinseră într- o sârbă, bătătorind cu foc zăpada din curtea cabanei. Chiotele și voia bună răsunară în ecouri. Peste crestele munților trona glasul vântului. După vreo jumătate de oră studenții căzură obosiți prin troienele de lângă brazii ce străjuiesc cabana. - Hei, ce-i cu voi? Ați obosit dintr-o nimica toată? Sus din zăpadă că răciți! - strigă
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
Poftiți la dans! Aveți ocazia să vă îmbrățișați fără jenă! Perechile se ridicară din zăpadă și se îmbrățișară cu gingășie. Dar peste două minute Dorel le schimbă melodia. - Ajunge nostalgicilor! Ce-i cu atâta sentimentalism! Și o melodie disco, ispititoare, răsună printre brazi. - Și acum vă invit la dans în mijlocul naturii! - chicoti Marius. Care mai de care în stilul său făcea eschibiții haioase. Veselia trona în regatul munților! Doar Gaby îi privea de pe margine și se amuza de ghidușiile lor. Marius
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul pe care tu acuma îl socoți. Decât iubirea care vecinic te va lumina, Pe locul în care vei umbla. RĂSUNĂ LIN COLINDUL Răsună lin colindul, din glasul omului creat, Pentru că Dumnezeu Prea Bun, nu ne-a lăsat, Pe Fiul Său ne-a dat și lumea din păcat a ridicat. Prin Prea curat Sângele Său a răscumpărat, Întreaga omenire, care prin
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul pe care tu acuma îl socoți. Decât iubirea care vecinic te va lumina, Pe locul în care vei umbla. RĂSUNĂ LIN COLINDUL Răsună lin colindul, din glasul omului creat, Pentru că Dumnezeu Prea Bun, nu ne-a lăsat, Pe Fiul Său ne-a dat și lumea din păcat a ridicat. Prin Prea curat Sângele Său a răscumpărat, Întreaga omenire, care prin veacuri adormite a
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio” și parcă îl vedeam pe marele Pavarotti ridicând brațele spre cer, în timp ce cânta, cinstind lumina pe care soarele o oferea pământenilor. Din zona unde am ajuns eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
perspectivelor iredentismului rezidă în alianța din 1883. Atașatul militar francez la București formulează, în 1908, datele situației în termeni foarte simpli: "Cît de paradoxală este politica României! Singura creștere pe care o poate spera vreodată patria română este Transilvania. [...] Presa răsună de reclamații ale compatrioților din Transilvania contra tiraniei maghiare. Și totuși, numai împotriva Rusiei și Bulgariei se iau toate măsurile de precauție, după modelul Austriei". Trebuie să se aștepte efectele a doi ani de război pe frontul de Răsărit (19
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
reclama această regulare, căci altfel ar putea să intre în societatea noastră un virus dizolvător care să nu cruțe pe membrii partidei conservatoare mai mult decât pe membrii partidei liberale; și la fiece lovitură de cuțit sau de pistol ar răsuna deviza adoptată de organul partidului conservator: "Ale tale dintru ale tale". A zice "ale tale dintru ale tale" unui bărbat politic în urma unei încercări de asasinat... este în adevăr culmea neomeniei. Iată dar ce însemnează acest fatal cuvânt, asupra adâncimii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-ntâlnesc întâi pe țărm e-un tumul Proroc prea singur al vieții umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul." (În căutarea Seherezadei) dom: În dom de marmur negru ei intră liniștiți" (Povestea magului) În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul..." (Diamantul Nordului) " Dar un nor pe ceruri negru de înalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii caesari? Tibrule galbăn, / Unde e astăzi mărirea ta?... / Toate trecură: / Viermele vremilor roade-n noi" ( În van căta-veți...) " În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... cu glasuri departe. Și spiritual morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine... Dar astăzi sunt frânte boltitele porți Pustiu e în dome-și zeii sunt morți" (Diamantul Nordului) Ce poate urma după pulbere dacă nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cele privitoare la rolul generației sale în pregătirea viitorului poporului român"10. Varianta Somiș o folosește I. Slavici în Cuvântarea de la Putna (ca președinte al serbării): "Doina sună la Dunastrul sălbatic, la Dunărea lină, la Somișul "cu apă dulce" și răsună Carpații cărunți de vocea română: Noi Suntem!..."11. Credem, așadar, că Someșul-Sătmarul va fi revenit mereu în discuțiile celor doi prieteni la Viena (I. Slavici va fi aici din 1869-1871), iar Eminescu va nota în Materiale etnologice fără falsă modestie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
poreclite încercări de speculațiune metafisică?". Inflexiunea profesorului de filosofie din Satu Mare pentru orice gândire care "resultă din curentul opus" bisericii este evidentă. Din păcate ea falsifică și viziunea tolerantă a "gazetarului" față de catolicism și geniul poetului. Rândurile finale ale articolului răsună ca un glas de clopot: "...Dacă un spirit ca al lui Eminescu s`ar`fi lăsat a se stăpâni de acest influcs binefăcětor, ce însuși îl recunoscù esclusiv Catolicismului, desigur că atunci el nu s`ar`fi aflat sub tirania
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lui e una... de aur. Două stiluri. De extrapolat. Cînd în București descinde trimisul organismului european, să-i frăgezească în roz pe oamenii premierului (după ce, eventual, a fost regalat cu o masă de vis), panaceul: Aveți o mină bună azi! răsună ca un refrișant afrodiziac în urechile avide ale celor ce vor să audă chiar asta. Stilul Pirozynski deci. Cînd însă din Porche coboară Brânzei, sinopticul indică ploaie mocănească. Amîndouă descinderile continuînd, pînă la urmă, tratamentul de urmat. Cu care pacientul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mii cîntă la instrumentele Cu corzi ori de suflat spre-a domoli ale robiei suferințe. Cu huiete se joacă dansatorii-n dansul morții, înveselindu-se-n măcel. Dure Ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde răsună lîngă goarna cea hăulitoare, Toba cea dublă-îneacă urlete și gemete, si ascuțitul fluier șuiera și țipă, Cornul cel arcuit, aprig, dar armonios, pe șarpele care dogit răcnește în delir îl îmblînzește: Și Bowlahoola e Stomacul în orișicare om."123 Din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Morții Veșnice. Rătăcitorul Om își pleca fíravul sau cap și Urizen se coborî Și cineva pesemne că l-ar fi ucis pe Om de n-ar fi coborît el 310 Cuprins de indignare, tunînd din depărtare grav27, Urizen coborî, Trist răsunînd: "Acum sînt Dumnezeu în Veci de Veci". Abătut stă Los urzind Răzbunare. Tăcut privea el la Prințul Luminii. Tăcut Prințul Luminii privea la Los; în urmă-un zîmbet De tristețe din Urizen ieșit-a, căci Enitharmon tot mai mult creștea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și înflorind Își întind mîinile nemuritoare ca să izbească Firele de aur și de-argint, Si cu nemuritoare Voce murmurînd tandru, umplu-întreg Pămîntul și cu Cerul. Cu glasuri ce-s de două ori mai tari, si Corni puternici împrejur încolăciți, si răsunînd, 375 Locuitorii peșterilor Petrecerea enormă o umplură, Răspunzînd 29, Si Spirite de foc Aprins mărețul Cînt îl stăpîneau în înălțimi. Și-acesta este Cîntul cîntat la Sărbătoarea lui Los și Enitharmon. "Efraim strígă la Sion: "Trezește-te, O, Frate Munte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Calul sau cu semeție necheza; el bătălia o simți 405 În depărtări. Și năpustindu-se-ndărăt, roșu de mînie, Tatăl cel Puternic Își apucắ strălucitoarea cată de cioban, cu nestemate și cu aur smăltuita; o învîrți în jurul Capului, cu ascuțime răsunînd în cer; Soarele cu zgomot de război Se prăvăli; Munții fugiră; ei căutară dedesubt lăcaș. Vala rămase în pustiuri de-ntunecată-nsingurare, nici Soare și nici Luna [nu erau] 410 În vremea nopții sau a zilei să o mîngîie; trudea în fum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lanțurile lui! loviți, O, ciocăne înghețate! Lovește, Spectre-al lui Urthona! batjocorește dúșmanul care în jos ne-a tras 425 Din ceruri ale bucuriei în acest adînc. Acuma mînie-te, insă te mînii-n van!" Astfel cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului puternic răsunau. Belșugul Sărbătorii se revarsă, și-Încoronați cu trandafiri și cu-ncercuitoarea vită Mireasă și cu Mirele Enormi șezură; alăturea de ei Urizen, Cu stinsa strălucire-oftă, uitînd de vinul care curge 430 Și de Ahania, Neprihănita să Mireasă; dar ea era departe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]